Conflict between contractual penalty clauses and statutory interest for late payment in commercial commission contracts

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 477, pronunțată la data de 11 iulie 2005, în dosarul nr. 250/COM/2005, Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Dolj a admis, în parte, acțiunea precizată, formulată de reclamanta CN R. SA împotriva pârâtei SC A. SA Craiova pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 586.211.721 lei (58.621,17 ron), reprezentând contravaloare facturi neachitate; suma de 829.027.139 lei (82.902,71 ron), reprezentând penalități de întârziere, calculate până la data de 7 iulie 2005 și suma de 68.105.294 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel instanța de fond a reținut, în principal, că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de comision pentru operațiuni de import din 18 octombrie 2001, datorând, cum chiar aceasta recunoaște, sumele menționate în facturile cuprinse în anexă, precum și sumele menționate în facturile cuprinde în anexă, referitoare la taxele de magazinaj, pe care le contestă, invocând culpa reclamantei pentru plata sumelor de magazinaj, fără a face însă nicio dovadă în acest sens, și a făcut aplicarea art. 2 pct. 3, 4, 8 și 9 din contractul părților; art. 969 și art. 1073 C. civ., respingând cererea de acordare a dobânzii legale aferentă debitului cu motivarea că, prin convenție, părțile au stipulat o clauză penală de evaluare anticipată a daunelor impuse ce se cuvin creditorului.

Secția comercială a Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 127, pronunțată la data de 17 mai 2007, a admis apelurile formulate de reclamantă și de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.204,11 lei, reprezentând taxă de magazinaj și suma de 87.286,58 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate, până la data de 15 martie 2007 și, în continuare, până la achitarea debitului, menținând restul dispozițiilor acestei hotărâri.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în soluționarea apelului reclamantei, ca fiind corectă schimbarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale față de contractul de comision care prevede doar penalități, nu și daunele – interese, prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 469/2002 și acordarea cheltuielilor de judecată în limita probatoriilor admise și dovezilor existente la dosarul cauzei, dar, ca fiind greșită, obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere până la data de 7 iulie 2005, întrucât potrivit prevederilor art. 2 pct. 3 și art. 2 pct. 9 lit. a) din evocatul contract, neplata facturilor în termenul precizat, atrage obligația comitentei de a plăti penalități de 0,15% pe zi întârziere pe perioada scursă între data primirii facturii și până la data plății acesteia.

În ce privește soluționarea apelului pârâtei s-a reținut că expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că debitul neachitat și datorat de pârâtă, reprezentând taxe de magazinaj, este în cuantum de 9.204,11 lei, iar pentru restul facturilor cuprinse în anexă, în valoare de 10.085,65 lei, taxele de depozitare au fost percepute din vina reclamantei, care, astfel cum rezultă din probele administrate, nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile asumate prin art. 3 pct. 6 din contract, a încheiat deficitar contractele externe, iar documentele de însoțire a mărfii au fost întocmite eronat, necesitând numeroase intervenții pentru a fi corectate și că pârâtei nu i se poate imputa neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 2 pct. 4 din același contract, deoarece solicitarea fondurilor bănești de către comisionară s-a făcut tardiv, la data de 1 iulie 2002, în condițiile în care marfa sosise în vamă la data de 16 aprilie 2002, iar vămuirea s-a efectuat la data de 11 iulie 2002, apreciind că expertiza contabilă a stabilit cuantumul penalităților de întârziere, cu respectarea procentului de 0,15%, conform art. 2 pct. 9 lit. a) din contract.

Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta - reclamantă, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat în esență, că, în mod greșit, instanța de apel, a reținut vina reclamantei pentru plata contravalorii taxelor de magazinare în cuantum de 10.085,00 lei, față de dispozițiile art. 2 pct. 4 și 6, art. 3 pct. 6 din contractul de comision încheiat între părți și prevederile art. 405 alin. (1) C. com. și că, prin neacordarea sumei solicitate, cu titlu de dobândă, a interpretat, eronat, dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 469/2002 și a solicitat, potrivit art. 274 C. proc. civ., plata cheltuielilor de judecată efectuate la judecarea fondului cauzei, a apelului cât și a recursului, în întregime.

Intimata a solicitat, prin întâmpinare respingerea recursului, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile recurentei.

Recursul este nefondat.

Este de observat că în stabilirea culpei reclamantei în plata taxelor de depozitare (magazinaj) instanța de apel s-a raportat la prevederile contractului de comision, încheiat între pârâtă, în calitate de comitent și reclamantă, în calitate de comisionar, referitoare la obligațiile părților, din perspectiva obiectului acestui act juridic și în conformitate cu art. 405 alin. (1) C. com., așa încât nu se poate reține critica nesocotirii, încălcării sau greșitei interpretări a art. 2 pct. 4 și 6, art. 3 pct. 6, din menționatul contract sau a art. 405 alin. (1) C. com., iar critica modului de interpretare a probelor administrate în cauză în reținerea acestei culpe nu mai poate fi valorificată în calea de atac a recursului, față de redactarea art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării deciziei atacate.

Cum potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri speciale pentru întărirea disciplinei contractuale, în afara penalităților contractuale prevăzute la alin. (1) al acestui articol în contractele comerciale dintre părțile contractante, indiferent de forma în care acestea se încheie, pentru compensarea prejudiciului suferit de către creditor ca urmare a îndeplinirii cu întârziere sau a neîndeplinirii obligațiilor asumate de debitor se pot include și daune - interese pentru neexecutarea totală sau parțială a contractului, sub forma daunelor moratorii sau compensatorii și cum contractul de comision încheiat între părți, nu conține nicio clauză privind daunele - interese la care se referă precitatul text legal nu se poate reține încălcarea acestuia de către instanța de apel.

Fără a fi expresă, ci doar sugerată, critica neacordării, în totalitate, a cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata fondului și apelului nu se justifică, întrucât, în mod corect, instanța de apel a reținut îndeplinirea de către instanța de fond a cerințelor art. 274 C. proc. civ. în acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă, iar, în apel, a făcut aplicare art. 276 C. proc. civ., compensând aceste cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta CN R. SA București, împotriva deciziei nr. 127 din 17 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 martie 2008.