Enforcement of contractual penalties for unfulfilled environmental investment obligations despite cessation of business activities
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the recourse, quashed the appellate decision, and remanded the case to the Court of Appeal for re-judgment, ruling in favor of the plaintiff-seller. The dispute arose from a share purchase agreement where the buyer defendants failed to execute environmental investment obligations valued at 1,915,000,000 lei within two years, prompting the plaintiff to sue for contractual penalties of 574,500,000 lei and specific performance under a daily penalty clause. The lower courts had dismissed the action, finding that the obligation to invest extinguished after the buyer ceased tannery operations; however, the Supreme Court held that this reasoning violated the principle of *pacta sunt servanda* under Article 969 of the Civil Code and the procedural duty to clarify the unexecuted investment value required for the contractual penalty calculation. The decision emphasizes that statutory changes regarding environmental compliance programs did not automatically nullify the specific contractual penalty clauses agreed upon by the parties.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 1073 C. civ, art. 969 C. civ, art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ; Enforcement of contractual penalties for unfulfilled environmental investment obligations despite cessation of business activities: The dispute arose from a share purchase agreement where the buyer defendants failed to execute environmental investment obligations valued at 1,915,000,000 lei within two years, prompting the plaintiff to sue for contractual penalties of 574,500,000 lei and specific performance under a daily penalty clause. The lower courts had dismissed the action, finding that the obligation to invest extinguished after the buyer ceased tannery operations; however, the Supreme Court held that this reasoning violated the principle of *pacta sunt servanda* under Article 969 of the Civil Code and the procedural duty to clarify the unexecuted investment value required for the contractual penalty calculation. The decision emphasizes that statutory changes regarding environmental compliance programs did not automatically nullify the specific contractual penalty clauses agreed upon by the parties.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive to admit the recourse, quash the appellate decision, and remand the case for re-judgment.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București la data de 21 aprilie 2005, reclamanta A.V.A.S. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții C.M.P., G.P., V.E., M.C.P. și J.A., instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 574.500.000 lei, reprezentând penalități calculate ca urmare a neefectuării investițiilor asumate prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 31 martie 2000 și obligarea acestora la realizarea investiției sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 1 milion lei pe zi de întârziere.
Tribunalul București prin sentința nr. 4708 din 8 iunie 2006 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Curtea de Apel București prin decizia nr. 279 din 30 mai 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă A.V.A.S. împotriva sentinței primei instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că obligația realizării investițiilor de mediu a fost respectată de pârâți, aceștia desfășurând activitatea de tăbăcire și finisare a pieilor, iar după data încetării acestei activități, executarea obligației realizării investițiilor de mediu nu mai poate subzista întrucât scopul acestei obligații nu mai există.
Împotriva menționatei decizii a declarat recurs apelanta - reclamantă A.V.A.S. invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestui motiv recurenta a arătat, în esență, că decizia atacată a fost dată cu încălcarea art. 10 lit. c) pct. 3, art. 16, art. 261 alin. (2) și art. 271 din O.G. nr. 25/2002 raportate la art. 969, art. 970 și art. 1073 C. civ., ignorându-se evocatele articole ce reglementează posibilitatea modificării contractului privind programul de investiții de mediu în cazul în care după semnarea contractului, cumpărătorul prezintă un nou program de conformare aprobat de autoritatea de mediu competentă, cu obligația plății diferenței dintre valoarea investițiilor angajate prin contract și valoarea confirmată prin certificatul întocmit de către cenzorii societății, arătând că investițiile pentru protecția mediului pot fi efectuate fie, conform contractului încheiat anterior intrării în vigoare a O.G. nr. 25/2002, cât și în numerar, sumele fiind înregistrate în contul curent al societății, în situația în care obiectivele stabilite prin programul de conformare nu mai pot fi realizate.
Recursul este fondat.
Reclamanta a solicitat prin acțiunea introductivă obligarea pârâților la plata sumei de 574.500.000 lei ROL, reprezentând penalități calculate ca urmare a neefectuării investițiilor asumate prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni din 31 martie 2000 și obligarea pârâților la realizarea investiției, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 1 milion lei pe zi de întârziere.
Potrivit art. 8.9 alin. (9) din contract, cumpărătorul – pârâții – se obligă să efectueze în societate pe o perioadă de 2 ani, începând cu data de 1 aprilie 2000, o investiție pentru realizarea măsurilor cuprinse în programul pentru conformare în sumă de 1.915.000.000 lei ROL, iar potrivit art. 8.9 alin. (10) din contract, în cazul neefectuării investițiilor, cumpărătorul – pârâții – se obligă să plătească vânzătorului – reclamantei – o penalitate egală cu 30% din suma rămasă neinvestită la sfârșitul fiecărui an și cumulat, acesta din urmă nefiind răspunzător pentru daunele aduse mediului înconjurător ca urmare a neefectuării investițiilor, și, deopotrivă, pentru urmărirea și verificarea respectării clauzelor contractuale, pârâții au obligația de a transmite reclamantei un raport care să ateste valoarea investiției până cel târziu la data de 31 aprilie 2002, vizat de cenzori.
Reclamanta a calculat pârâților pentru nerespectarea contractului, penalități în sumă de 574.500.000 lei, în conformitate cu art. 8.9 alin. (10) din contract, astfel cum a fost modificat prin actul adițional potrivit căruia pârâții vor plăti reclamantei o penalitate de 30% din valoarea investițiilor nerealizate la sfârșitul fiecărei perioade de investiție și cumulat.
Cum, potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar, din examinarea soluției date în apel, ce confirmă hotărârea primei instanțe, se constată ignorarea precitatului text legal la pronunțarea deciziei atacate și, cum instanța de apel a omis să pună în vedere reclamantei să precizeze valoarea rămasă neexecutată care induce calcularea penalităților conform prevederilor contractuale, Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze decizia atacată și să trimită cauza aceleiași instanțe spre rejudecare.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 279 din 30 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 martie 2008.