Appeals admitted, imputation dispute remanded for lack of Court of Accounts jurisdiction

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Colegiul jurisdicțional Vâlcea al Curții de Conturi, prin sentința nr. 3 din 10 ianuarie 2002, a admis contestația formulată de S.V. și pe cale de consecință, a anulat decizia de imputare nr. 10/2001, referitoare la obligarea contestatorului, la plata sumelor de 24.928,47 dolari SUA și 21.981.102 lei, precum și decizia de imputare nr. 11/2001, privind obligarea la plata sumelor de 4.947,78 dolari SUA și 37.654.607 lei, ca fiind nelegale și netemeinice.

S-a reținut că la baza deciziei de imputare nr. 10 din 5 august 2001, au stat raportul nr. 6612/2001, completat cu un raport suplimentar, acte întocmite de organul de control din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor București, urmare a verificării asupra modului de încheiere a contractelor nr. 39/1999 și nr. 40/1999, de către Direcția Silvică Vâlcea, cu SC R. SRL Cluj, filiala Vâlcea, având ca obiect procesarea buștenilor, în cherestea și vânzarea acestora la export.

Apoi, la baza emiterii deciziei nr. 11 din 17 iulie 2001, a stat referatul nr. 4214 din 8 iunie 2001, întocmit de șeful biroului contabilitate și referatul nr. 4684 din 31 mai 2002, prin care s-a antrenat răspunderea materială conjugată în sarcina a cinci salariați, pentru un prejudiciu de 25.110,07 dolari SUA și 37.654.607 lei.

Dar, Direcția Silvică Vâlcea a încălcat dispozițiile legale, procedând la emiterea deciziilor de imputare pentru recuperarea prejudiciilor rezultate din încălcarea clauzelor contractuale, anterior soluționării definitive a acțiunii civile formulate la instanța de drept comun.

Totodată, s-a reținut că nu sunt întrunite cerințele răspunderii materiale, întrucât Direcția Silvică Vâlcea are titluri executorii definitive față de agenții economici, prin care se acoperă prejudiciul.

Recursul jurisdicțional declarat împotriva sentinței, de către Direcția Silvică Vâlcea, a fost respins de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 144 din 11 aprilie 2002, motivând că nu are calitate procesuală, pentru a figura ca parte în proces.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Regia Națională a Pădurilor și Direcția Silvică Vâlcea, susținând, în esență: întâi, că această din urmă unitate are calitate procesuală în cauză, întrucât ea a emis cele două decizii ; în al doilea rând, că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, respectiv că instanța nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate în cauză.

Recursul este fondat, pentru următoarele motive:

Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr 94/1992, de organizare și funcționare a Curții de Conturi: „Curtea de Conturi își exercită funcționarea de control asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale”.

În situația în care, în urma verificărilor efectuate, organele de control ale Curții de Conturi constată fapte cauzatoare de prejudicii sau abateri cu caracter financiar, încheie procese-verbale de constatare, potrivit art. 36 din Legea nr. 94/1992, care sunt supuse verificării procurorului financiar și, care, după caz, poate formula actul de sesizare a Colegiului jurisdicțional sau pe cel de clasare.

Colegiul jurisidicțional, cât și secția jurisdicțională, potrivit prevederilor cap. IV din Legea nr. 94/1992, referitor la atribuțiile jurisdicționale ale Curții de Conturi, pot fi sesizate fie de procurorul financiar, fie de persoana în sarcina căreia s-a emis un act de imputare, ca urmare a actelor de constatare întocmite de organele de control ale Curții de Conturi.

Or, în cauză, nu există un asemena act de control, obiectul judecății constituindu-l deciziile de imputare emise de Direcția Silvică Vâlcea, în baza actelor întocmite de organele de control din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor, în temeiul art. 102 C. muncii, care, potrivit procedurii speciale instituite, sunt de competența instanței judecătorești de drept comun.

Așa fiind, sentința Colegiului jurisdicțional, respectiv decizia secției jurisdicționale, au fost pronunțate cu încălcarea competenței altei instanțe, ceea ce constituie motiv de casare, potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În consecință, urmează a admite recursul declarat împotriva deciziei nr. 144 din 11 aprilie 2002, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, a casa hotărârea atacată, precum și sentința nr. 3 din 10 ianuarie 2002 și a trimite cauza la Tribunalul Vâlcea, pentru competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Regia Națională a Pădurilor și de Direcția Silvică Vâlcea, împotriva deciziei nr. 144 din 11 aprilie 2002, a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională.

Casează hotărârea atacată, precum și sentința nr. 3 din 10 ianuarie 2002, a Colegiului jurisdicțional Vâlcea și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul Vâlcea.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2003.