Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2090/2009 AI generated

Enforcement of share pledge over private investment obligations: admissibility of non-monetary claims and validation of in-kind capital contribution.

Case Number Decizia nr. 2090/2009
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania dismissed the appeals filed by both the creditor (a Greek privatization company) and the debtor (a Romanian limited liability company), leaving in force the lower courts' decisions that rejected the creditor's claim and upheld the procedural defenses regarding jurisdiction and admissibility. The dispute concerned the enforcement of a pledge over shares in a privatized Romanian company; the creditor argued that the debtor had failed to fulfill its investment obligations under the privatization contract, necessitating the realization of the pledge, while the debtor raised exceptions of material incompetence, inadmissibility of the subject matter, and the lack of mandatory preliminary conciliation. The Court ruled that the creditor's appeal was unfounded because it failed to demonstrate contradictory or missing reasoning or specific legal errors in the lower court's reliance on expert technical and accounting reports confirming the investment was completed. Regarding the debtor's appeal, the Court held that Romanian civil courts had competence as the dispute involved a domestic LLC, that the action was admissible under the Commercial Code provisions governing pledges at the time of constitution, and that preliminary conciliation was not required because the specific request for the attribution of ownership of pledged shares was not evaluable in money.

Legislator headnote

AI generated

art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 304 pct. 7 C. proc. civ, art. 7201 C. proc. civ; Enforcement of share pledge over private investment obligations: admissibility of non-monetary claims and validation of in-kind capital contribution: Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar potrivit pct. 9 când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Keywords

AI generated
company limited by shares private investment capital contribution civil and commercial matters co-ownership pledge

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 23 aprilie 2001, reclamanta A.V.A.S. București a chemat în judecată pe pârâta SC C.M.E.I.E. SRL București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la înregistrarea gajului constituit în favoarea reclamantei la Registrul Român al acționarilor sau la alt registru independent, cu plata de daune cominatorii în sumă de 1.000.000 lei pe zi de întârziere până la rămânerea definitivă a hotărârii. Ulterior, la data de 22 iunie 2001 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul de a fi autorizată să-și realizeze gajul constituit în favoarea sa asupra unui număr de 372.523 acțiuni și în consecință, realizarea gajului în favoarea sa prin atribuirea proprietății bunului gajat.

Prin sentința civilă nr. 7886 din 19 octombrie 2001, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei, reținându-se că urmare a majorării capitalului social al societății privatizate, prin aport în natură, reclamanta a fost înștiințată de îndeplinirea obligațiilor privind realizarea investițiilor conform art. 8 octombrie 1 din contractul de privatizare.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 351 din 8 martie 2002, a respins apelul reclamantei, ca nefondat.

Recursul în anulare formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis prin Decizia nr. 3397 din 9 iulie 2003 a Curții Supreme de Justiție, care a casat hotărârile pronunțate și a trimis cauza spre rejudecare, instanței de fond, urmând a se efectua o nouă expertiză pentru determinarea investiției realizate de pârâtă prin majorarea capitalului social.

Rejudecând cauza pe fond, după casare, prin sentința civilă nr. 3145 din 5 mai 2006, Tribunalul București a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, reținând că aceasta nu a probat în nici un fel susținerile sale privind neefectuarea investiției, iar potrivit expertizei tehnice și constatării efectuate în cauză lucrările de construcții și instalații s-au realizat integral fizic și valoric, în sumă de 1.265.592 dolar SUA, și achiziționări de mijloace fixe în sumă de 132.571 dolar SUA.

Prin Decizia comercială nr. 430 din 8 octombrie 2007, Curtea de Apel București a respins apelul pârâtei, ca nefondat și cu majoritate în complet de divergență a respins și apelul reclamantei, ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești au declarat recurs ambele părți.

Prin recursul său reclamanta A.V.A.S. București, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. solicită, în esență, admiterea apelului său, schimbarea sentinței de fond în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată și precizată, de autorizare a sa să își realizeze gajul constituit asupra unui număr de 372.523 acțiuni și în subsidiar atribuirea proprietății bunului gajat, însușindu-și argumentarea din opinia separată privind realizarea majorării capitalului în natură pe baza unor documente fără acoperire în contabilitate.

Prin recursul său pârâta, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând, în esență, admiterea excepțiilor sale invocate privind inadmisibilitatea acțiunii ca urmare a necompetenței materiale a instanței; excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere obiectul ei și excepția inadmisibilității acțiunii pentru nerealizarea procedurii concilierii prealabile.

În legătură cu recursurile de față se rețin următoarele.

În ceea ce privește recursul reclamantei se constată că acesta nu întrunește condițiile legale invocate ca temei fiind deci nefondat.

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, iar potrivit pct. 9 când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În speță, deși reclamanta invocă dispozițiile legale de mai sus, în tratarea recursului său nu precizează în nici un fel dacă lipsește motivarea sau dacă există care sunt motivele contradictorii sau străine pricinii, și nu se invocă care sunt dispozițiile legale încălcate sau aplicate greșit de instanță.

Cuprinsul propriu zis al recursului reclamantei îmbrățișează formal argumentele din opinia separată privind operațiunea de majorare a capitalului social în natură, fără să fie evidențiate motivele de nelegalitate privind constatările și verificările întreprinse de expertizele dispuse în cauză.

Este de reținut că, instanța de apel și-a fundamentat soluția și pe baza constatărilor și verificărilor din expertiza contabilă pe care a dispus-o, constatând realizarea efectivă a investiției prin executarea unor lucrări de construcții și achiziționarea de mijloace fixe, din surse de finanțare ce se încadrează cu cele stabilite de părți prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, respectiv din surse proprii prin reinvestirea profitului societății pârâte, cât și prin surse atrase pe numele său și necontestate.

Astfel că, prin hotărârea atacată, au fost corect înlăturate susținerile reclamantei.

De altfel, neregulile în evidențele contabile constatate de reprezentanții gărzii financiare, ce ar putea fi numai contravenții, nu pot conduce la înlăturarea constatărilor și verificărilor întreprinse prin expertiza tehnică privind realitatea realizării efective a investițiilor aduse ca aport de capital social în societatea privatizată, potrivit clauzei 8 octombrie 1 și 8 octombrie 2 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni.

În consecință, corect s-a apreciat de instanțe că nu sunt întrunite condițiile art. 482 C. com. pentru a fi autorizată executarea gajului cum s-a cerut prin acțiune, care a fost bine respinsă ca nefondată.

În legătură cu recursul pârâtei, care stăruie în motivarea respingerii acțiunii reclamantei, prin admiterea excepțiilor sale privind inadmisibilitatea acesteia, trebuie reținut că acestea nu întrunesc condițiile art. 304 pct. 9 invocat ca temei legal.

Astfel în ce privește excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a necompetenței instanțelor române, este de reținut că litigiul are ca obiect nerealizarea unei investiții, prin aport la capital în societatea privatizată, din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, pârâta cumpărătoare fiind societate cu răspundere limitată română, în cauză nefiind aplicabilă Legea nr. 166/1997 de ratificare a acordului privind privatizarea investițiilor între România și Grecia.

În consecință, nu se pune problema competenței materiale a instanțelor române, și pentru faptul că în contractul de vânzare-cumpărare acțiuni s-a stabilit soluționarea litigiilor pe cale amiabilă sau de către instanțele române, această excepție fiind corect înlăturată de instanțe.

În ce privește obiectul cauzei, corect instanțele au înlăturat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de acesta, întrucât având în vedere data constituirii gajului, 23 octombrie 1998, erau aplicabile dispozițiile C. com. (art. 482 -488) pe care a fost întemeiată acțiunea reclamantei, astfel cum s-a reținut prin hotărârea atacată.

Nu poate fi primită nici excepția inadmisibilității acțiunii în lipsa concilierii prealabile prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., întrucât deși litigiul are un obiect patrimonial, realizarea gajului asupra acțiunilor gajate în favoarea sa de către creditor, în sensul atribuirii proprietății bunului gajat - acesta nu este evaluabil în bani.

În consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile privind concilierea prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. pentru cererile în materie comercială evaluabile în bani.

Având în vedere cele de mai sus și recursurile declarate de reclamantă și respectiv de pârâtă se privesc a fi nefondate și vor fi respinse ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. București și pârâta SC C.M.E.I.E. SRL București, împotriva Deciziei nr. 430 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2009.