Malicious denunciation charges dismissed as vexatious; subsequent appeal barred as inadmissible against a final decision

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 705 din 7 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 2931/180/2008, s-a dispus:

În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. respingerea plângerii formulate de petentul R.V. împotriva ordonanței nr. 1842/P/2007 din 14 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău și a rezoluției nr. 155/11/2/2007 din 24 ianuarie 2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, ca nefondată.

S-a menținut soluția din rezoluția atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 02 aprilie 2007, numitele G.L. și F.M. au formulat plângere penală împotriva numitului R.V., solicitând cercetarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă.

În fapt sus-numitele au arătat că sunt în litigiu cu R.V. de o perioadă mai lungă de timp, în care acesta, pentru a le intimida, a formulat numeroase plângeri penale împotriva lor, ce au fost soluționate definitiv în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. - faptele neconfirmându-se.

Prin rezoluția din 15 mai 2007 s-a început urmărirea penală împotriva sus-numitului, pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă prevăzută de art. 259 C. pen. constând în aceea că în cursul anului 2006, a formulat o plângere penală față de G.L. și F.M., înregistrată sub nr. l467/P/2006 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău, învinuindu-le în mod mincinos de săvârșirea infracțiunilor de furt, înșelăciune, fals în declarații și uz de fals, cercetările efectuate în cauză neconfirmând existența faptelor.

Din cercetările efectuate în cauză rezultă că învinuitul R.V. s-a judecat, în calitate de moștenitor al defunctului R.V. cu ceilalți moștenitori - printre care și persoanele sus-menționate - pentru înscrierea sa în titlul de proprietate nr. 118933/25 septembrie 1995 aplicare a Legii nr. 18/1991. În acest sens învinuitul a formulat mai multe acțiuni judecătorești având ca obiect anulare titlu de proprietate, modificare titlu de proprietate etc.

Prin Decizia civilă nr. 407 din 04 martie 1998 a Curții de Apel Bacău, s-a admis acțiunea civilă formulată de învinuit împotriva numitei G.E. și a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii 18/1991, dispunându-se înscrierea învinuitului în calitate de moștenitor în titlul de proprietate nr. 118933/25 septembrie 1995, emis pe numele pârâtei G.E.

Întrucât ulterior pronunțării hotărârii judecătorești sus-menționate, prin Hotărârea nr. 4275 din 11 mai 1998 Comisia Județeană de aplicare a Legii 18 /1991 a modificat titlul de proprietate sus-menționat, prin înscrierea învinuitului în calitate de moștenitor, celelalte acțiuni judecătorești formulate de acesta au fost respinse.

Cu toate acestea, învinuitul a continuat să formuleze acțiuni judecătorești, solicitând a i se constata calitatea de unic moștenitor al defunctului R.V. și în paralel a formulat numeroase plângeri penale prin care solicita efectuarea de cercetări față de G.L., F.M. și alte rude ale sale pentru fapte de fals, uz de fals, înșelăciune și furt - sesizând că aceștia ar fi obținut titlul de proprietate 118933/25.99.1995 pe căi ocolite, prin săvârșirea infracțiunilor sus-menționate precum și prin săvârșirea unor fapte de dare de mită funcționarilor publici care s-au ocupat de eliberarea titlului.

Urmare a cercetărilor penale efectuate în Dosarul 1467/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, la plângerea învinuitului, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de G.L., F.M., G.M., L.T. și P.S. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 215, art. 208, art. 289, art. 291, art. 292 C. pen., întrucât nu s-a confirmat existența acestor infracțiuni. Soluția adoptată de procuror a fost menținută prin respingerea plângerii la soluție formulate de învinuit în fața instanței de judecată.

De asemenea, urmare a cercetărilor penale efectuate în Dosarul 34/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, la plângerea învinuitului, s-a dispus neînceperea urmării penale față de G.L., F.M., ș.a. sub aspectul infracțiunii de dare de mită prevăzută de art. 255 C. pen. întrucât fapta nu există. Cu toate că nu a formulat plângere împotriva acestei soluții în termen legal, în cursul anului 2007, învinuitul a formulat o plângere penală cu același obiect la instanța de judecată, Judecătoria Bacău dispunând în necunoștință de cauză - prin sentința penală nr. 1130 din 08 mai 2007, trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău în vederea efectuării cercetărilor penale.

Ca urmare a cercetărilor, numeroasele plângeri ale inculpatului formulate împotriva numitelor G.L. și F.M. apar ca având caracter șicanator, întrucât au același obiect ce a fost soluționat anterior, soluțiile de neurmărire pronunțate de procuror fiind menținute de către instanța de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, petentul R.V. a formulat recurs, recurs care a fost respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 918/R din 16 decembrie 2008 a Tribunalului Bacău.

Împotriva acestei decizii, petentul R.V. a formulat recurs.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin Decizia penală nr. 59 din 29 ianuarie 2009, în temeiul 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a respins ca inadmisibil recursul petentului.

Împotriva acestei decizii, petentul R.V. a formulat un nou recurs.

Recursul formulat este inadmisibil.

Pe calea recursului, cale ordinară de atac, pot fi atacate numai hotărârile nedefinitive, după cum rezultă și din dispozițiile art. 3851 C. proc. pen.

Per a contrario, hotărârile pronunțate de către o instanță de recurs, fiind definitive, nu pot fi atacate cu recurs.

Ori, în cauză, se constată că petentul a formulat recursuri, succesive, împotriva unei decizii pronunțate de o instanță de recurs, respectiv împotriva unei hotărâri definitive, după cum corect a reținut și Curtea de Apel Bacău.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil recursul petiționarului, întrucât, după cum s-a menționat, acesta vizează o hotărâre definitivă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționarul R.V. împotriva Deciziei penale nr. 59 din 29 ianuarie 2009 a Curții de Apel Bacău.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 10 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 17 martie 2009.