Criminal complaint for judicial abuse barred where dissatisfaction with civil judgments must be remedied via civil appeals rather than penal proceedings

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 8 din 24 ianuarie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta C.M. împotriva rezoluției nr. 242/P/2007 din 08 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr. 1611/11/2/2007 din 28 noiembrie 2007 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 242/P/2007 din 08 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatele C.N. și C.M., judecători la Tribunalul Prahova, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., 264 C. pen. și art. 323 C. pen., reținându-se incidența cazurilor prevăzută de art. 10 lit. b) și j) C. proc. pen.

Se reține în cuprinsul rezoluției că prin plângerea formulată, petenta a invocat că magistrații intimați, prin favorizarea infractorului, în mod abuziv și prin asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, au pronunțat deciziile nr. 821/2004 și 337/2007 ale Tribunalului Prahova, în care petenta a fost parte.

De asemenea, procurorul de caz a reținut faptul că petenta a invocat o serie de aspecte care țin de modul de desfășurare al judecății, conform Codului de procedură civilă și că petenta este nemulțumită de hotărârile amintite, ce pot fi însă reformate doar prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.

Împotriva rezoluției a formulat plângere la procurorul ierarhic superior petenta, iar prin rezoluția nr. 1611/11/2/2007 din 28 noiembrie 2007, a fost respinsă plângerea, ca neîntemeiată, cu motivarea că aspectele reclamate de petenta nu sunt de natură să atragă răspunderea penală a magistraților intimați, dat fiind că petenta este nemulțumită de hotărârile pronunțate, caz în care părțile nu pot recurge la formularea în mod șicanatoriu de plângeri penale repetate împotriva magistraților care au dat soluții într-o cauză anume.

În temeiul art. 2781 C. proc. pen., petenta a formulat plângere la instanță împotriva celor două rezoluții.

Instanța de fond a reținut existența plângerii penale formulate de petenta împotriva intimatelor, prin care aceasta solicită tragerea lor la răspundere penală pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 C. pen., 264 și 323 C. pen., constând în aceea că, pronunțând deciziile nr. 821/2004 și 337/2007, ambele supuse recursului, nu au luat măsuri legale și nu au pronunțat soluții legale și temeinice.

Instanța fondului a constatat că, referitor la decizia nr. 821/2004, petenta a mai formulat anterior o plângere penală față de aceleași intimate, care a făcut obiectul dosarului nr. 170/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, soluția fiind menținută prin hotărârile pronunțate în fond și recurs de instanțele competente, în așa fel încât soluția a dobândit autoritate de lucru judecat prin supunerea ei controlului instanțelor de judecată.

Referitor la decizia civilă nr. 337/2007 pronunțată la data de 15 mai 2007, instanța de fond a constatat că această hotărâre a fost pronunțată în apel, fiind supusă recursului, și oricum, chiar dacă ea nu ar fi fost susceptibilă de a fi recurată, prin plângerea formulată, petenta arată doar că este nemulțumită de faptul că intimatele nu au valorificat argumentele invocate de aceasta.

Instanța de fond a concluzionat că cenzura unei hotărâri judecătorești se realizează numai de instanțele de judecată, în exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, și nu în cadrul unei anchete penale, urmare a plângerilor penale șicanatorii formulate, atâta vreme cât, conform legii, magistrații se supun numai acesteia, în cauzele aflate spre soluționare, nemulțumirea părților față de soluțiile pronunțate neputând constitui temei al unei plângeri penale împotriva magistraților care soluționează cauzele deduse judecății.

Împotriva hotărârii a formulat recurs petenta, fără a indica în scris vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței recurate și fără a se prezenta în instanță pentru susținerea recursului.

În aceste condiții, procedând la verificarea hotărârii, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Petenta a formulat plângere penală împotriva intimatelor, fiind nemulțumită de soluțiile adoptate prin deciziile nr. 821/2004 și 337/2007, acuzând intimatele judecătoare de săvârșirea unor infracțiuni grave, prevăzută de art. 246 C. pen., 264 C. pen. și 323 C. pen.

Prin acest procedeu, se încearcă de către petenta să se obțină reformarea hotărârilor judecătorești prin implicarea magistraților în anchete penale, neglijându-se căile legale de declanșare a controlului judiciar al hotărârilor, respectiv apel și recurs.

Intimatele au pronunțat hotărârile conform convingerii lor intime, pe baza analizei probatoriului administrat în cauză.

Nu există nici o dovadă că intimatele și-au exercitat în mod abuziv atribuțiile prevăzute de lege în soluționarea unor cauze, în calitate de judecători, că au încercat să favorizeze vreo persoană, ori s-au înțeles în prejudicierea petentei. Dând o rezolvare unei cauze civile, în complet constituit în compunerea prevăzută de lege, intimatele nu au făcut decât să-și îndeplinească atribuțiile specifice funcției atribuite de legiuitor.

Nemulțumirile petentei cu privire la soluțiile adoptate de intimate își pot găsi rezolvarea prin utilizarea căilor de atac prevăzute de lege.

Este de constatat că petenta a mai formulat o plângere penală împotriva intimatelor, în legătură cu decizia civilă nr. 821/2004, plângere rezolvată prin soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimate, dispusă prin rezoluția nr. 170/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, soluție confirmată în mod definitiv prin decizia penală nr. 4182 din 07 iulie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentă.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara C.M. împotriva sentinței penale nr. 8 din 24 ianuarie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurenta petiționară la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2008.