Inadmissibility of criminal appeal for cancellation based on defense counsel substitution, outside strictly limited statutory grounds.

Asupra contestației în anulare de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 174 din 22 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 39761/3/2005 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a respins ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.A.C., împotriva deciziei penale nr. 146 din 05 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I a penală, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Împotriva acestei decizii, în temeiul art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen. la data de 30 ianuarie 2009, a formulat contestație în anulare contestatorul condamnat R.A.A.C.

În motivarea prezentei cereri, contestatorul a arătat că, a fost nemulțumit de faptul că, instanța a procedat la soluționarea cauzei în recurs, în prezența apărătorului desemnat din oficiu deși avea apărător ales.

Examinând contestația în anulare în raport cu lucrările și materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă în principiu, urmând a fi respinsă ca atare.

Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii,

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștiința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i1), cu privire la care existau probe la dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă;

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (11).

Motivele invocate de contestatorul condamnat, respectiv faptul că instanța a procedat la soluționarea cauzei în prezența apărătorului desemnat din oficiu deși avea apărător ales, nu se încadrează printre cazurile strict și limitativ prevăzute de dispozițiile legale enunțate anterior.

Ca atare, văzând dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat R.A.A.C. și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul R.A.A.C., împotriva deciziei penale nr. 174 din 22 ianuarie 2009, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 39761/3/2005.

Obligă contestatorul să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2009.