Notary abuse claim time-barred and forgery claim baseless; non-prosecution upheld on appeal.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 153 din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul O.G. împotriva rezoluției nr. 427/P/2008 din 18 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești privind pe intimații V.E., notar și N.C. și C.C., ambii comisari poliție în cadrul I.P.J. Buzău.

Instanța a reținut că persoana vătămată O.G. a sesizat organul de urmărire penală prin plângere împotriva notarului V.E., imputându-i că a autentificat un contract de vânzare-cumpărare în care a trecut abuziv două imobile, case de locuit, dintre care una aparținea părinților iar cealaltă a fost construită de el, precum și împotriva comisarilor de poliție N.C. și C.C., care, fiind însărcinați să efectueze verificări la sesizarea Avocatului Poporului, au ascuns adevărul, menționând în parte date nereale prin răspunsurile trimise.

Prin rezoluția nr. 427/P/2008 din 18 iulie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de V.E., notar public pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și față de comisarii N.C. și C.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. și art. 289 C. pen.

Procurorul a constatat că pentru fapta imputată notarului V.E., de autentificare abuzivă a contractului de vânzare-cumpărare la data de 3 mai 1991, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

În privința faptelor imputate celor doi comisari de poliție, s-a reținut că datele consemnate prin rapoartele acestora reprezintă realitatea astfel cum a rezultat din verificări, inclusiv din declarația persoanei vătămate din 17 iulie 2008 și cauzele penale și civile inițiate de aceasta.

Plângerea formulată de persoana vătămată împotriva acestei soluții de neurmărire a fost respinsă, în temeiul art. 278 C. proc. pen., prin rezoluția nr. 1303/II/2/2008 din 7 august 2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Persoana vătămată O.G. a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neurmărire la judecătorul Curții de Apel Ploiești, care, așa cum s-a arătat, prin sentința penală nr. 153 din 6 octombrie 2008 a respins-o ca nefondată.

În motivarea hotărârii s-a reținut că soluția de neurmărire este legală și temeinică, actele premergătoare efectuate relevând incidența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, reprezentată de împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru fapta imputată notarului public V.E. și, respectiv, de inexistența faptelor pretins comise de comisarii de poliție N.C. și C.C.

Împotriva acestei hotărâri petiționarul O.G. a declarat recurs, criticând-o pentru neconstatarea încălcărilor legii în cursul proceselor civile, având ca obiect litigiul referitor la imobilul pe care l-a construit și de care a fost deposedat abuziv.

Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, nemulțumirile petiționarului sunt generate de pierderea unui imobil casă de locuit, construit de acesta în anul 1979 în aceeași curte cu imobilul casă al părinților săi, fără să fi avut autorizație de construcție, dar cu care a figurat în registrul agricol.

Litigiul a făcut obiectul mai multor procese la instanța civilă, părți fiind petiționarul și, după caz, mama ori fratele și cumnata sa.

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4384 din 3 mai 1991 de către notarul V.E. privește vânzarea de către O.R., mama petiționarului, a imobilului cu anexe proprietatea sa (în care sunt incluse toate construcțiile) către cumpărătorul O.N., fratele petiționarului.

Constatarea făcută de procuror prin rezoluția de neurmărire, menținută de instanța de fond prin hotărârea atacată, cu privire la existența cauzei de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale constând în împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale a notarului V.E. este legală.

Potrivit art. 228 C. proc. pen., organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale atunci când din actele premergătoare nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale.

Când se constată existența vreunuia din aceste cazuri, în speță cel prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale procurorul dispune neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (6) C. proc. pen.

În ce îi privește pe cei doi comisari de poliție, asemenea, s-a reținut întemeiat că nu există faptele de abuz și fals imputate acestora, în referire la conținutul rapoartelor întocmite urmare verificărilor efectuate la cererea Avocatului Poporului sesizat prin plângere de petiționar.

Lucrătorii de poliție au consemnat, în succesiunea lor, datele referitoare la faptele care au generat litigiilor și la hotărârile autorităților competente, așa cum ele au rezultat din verificări și înscrisurile prezentate, neformulând propuneri care să influențeze vreo soluție.

Constatând, față de cele ce preced, că hotărârea instanței prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției de neurmărire este legală și temeinică, recursul petiționarului O.G. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul O.G. împotriva sentinței penale nr. 153 din 6 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2008.