Maintenance of preventive detention in sexual exploitation of minors case

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea de ședință din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. 8145 din 30/2007, în temeiul art. 300/2 C. proc. pen. și art. 160/b C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului S.M.N.

S-a reținut că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și în prezent, existând presupunerea rezonabilă că ar fi comis fapta pentru care este cercetat, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor împrejurarea că fapta este una care atrage obligația statului de a lua măsuri pentru protecția cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.M.N. solicitând casarea acesteia, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa de îndată în libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen.

Curtea constată că recursul este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul S.M.N. a fost trimis în judecată Jar ulterior condamnat în primă instanță pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, proxenetism, spălare de bani și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, reținându-se că a găzduit și transportat două părți vătămate minore în vederea practicării prostituției, obținând bani de pe urma activității acestora, iar ulterior, pentru a disimula caracterul ilicit al sumelor obținute, Ie-a transformat în alte bunuri, respectiv autoturisme. Pe de altă parte, cu ocazia percheziției domiciliare au fost găsite și trei pistoale, precum și 9 cartușe.

Curtea constată că se mențin temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive împotriva recurentului inculpat, sens în care în mod legal și temeinic instanța de apel a făcut aplicarea art. 160/b alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, pe de o parte există mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în condițiile în care există o hotărâre de condamnare în primă instanță; pe de altă parte, natura faptelor pentru care inculpatul este cercetat, împrejurările în care se reține că acestea ar fi fost comise, ca si circumstanțele personale ale inculpatului justifică aprecierea că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică ,fiind de natură a afecta buna desfășurare în continuare a procesului penal.

În consecință, criticile formulate de recurentul inculpat nu sunt întemeiate, sens în care calea sa de atac va fi respinsă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S.N.M. împotriva încheierii din 22 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 8145/30/2007.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2009.