Prosecutorial liability for allegedly backdating criminal investigation delegation ordinances

Asupra recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 93 din 18 septembrie 2008, Curtea de Apel lași, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul S.I.V. împotriva rezoluției din 26 februarie 2008 dată în dosarul nr. 433/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, fiind menținută rezoluția atacată.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin plângerea formulată de petiționar la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul-procuror C.V. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 289 și art. 291 C. pen., cu ocazia instrumentării dosarului penal nr. 235/P/2007, prin faptul că a întocmit ordonanța de efectuare a unor acte de urmărire penală datată 29 aprilie 2007, prin care delega organele de cercetare penală să efectueze anumite acte de cercetare după data de 22 octombrie 2007, dată la care a avut termen în fața instanței de judecată și a solicitat să se ceară Parchetului de pe lângă Tribunalul lași ordonanțele prin care procurorul de caz a delegat ofițeri din cadrul I.P.J. lași, Serviciul de Investigații Criminale.

Prin rezoluția din 26 februarie 2008 dată în dosarul nr. 433/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel lași, în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 289 și art. 291 C. pen., reținându-se, în urma efectuării actelor premergătoare, că nu s-a confirmat existența acestor fapte penale.

Prin rezoluția din 18 martie 2008, dată în dosarul nr. 237/ll/2/2008 a procurorului general adjunct, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petiționarul a formulat plângere la instanță, susținând că probele nu au fost corect analizate și că se impune începerea urmăririi penale.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului și a menținut soluția procurorului, reținând, în esență, că nu rezultă din actele premergătoare că ordonanța din 29 aprilie 2007 a fost întocmită ulterior datei de 22 octombrie 2007. Această ordonanță a fost întocmită corespunzător datei înscrisă în partea introductivă a acesteia, dar a fost depusă la urma dosarului nr. 235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul lași. Drept urmare, magistratul procuror și-a exercitat atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale.

Împotriva sentinței petiționarul a declarat recurs, pe care l-a motivat oral, în ședință publică, prin apărătorul său.

Recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiționar, ca nefondată.

Într-adevăr, așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate, în cauză nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infracțiunii reclamate în sarcina intimatului.

Din examinarea lucrărilor și actelor dosarului, rezultă că ordonanțele de delegare întocmite în cursul urmăririi penale de doi procurori, între care și intimatul C.V., poartă datele de 27 aprilie 2007 și 29 aprilie 2007, însă au fost depuse la urma dosarului nr.235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul lași.

Ca atare, ordonanțele de delegare nu conțin date sau împrejurări nereale, în sensul incriminării prevăzute de art. 288 și art. 289 C. pen., fiind emise la datele consemnate în cuprinsul lor (filele 29 și 30, dosar parchet), astfel că nu pot fi reținute în sarcina procurorului infracțiunile de fals reclamate și, pe cale de consecință, nici cea de uz de fals.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar S.I.V. împotriva sentinței penale nr. 93 din 18 septembrie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2008.