Preventive detention for European Arrest Warrant execution: sufficiency of flight risk justification over substantive guilt objections

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin încheierea de ședință din data de 24 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus, în baza disp. art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, arestarea persoanei solicitate I.I. pe o perioadă de 30 zile de la 24 octombrie 2008 la 22 noiembrie 2008, inclusiv, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 16 octombrie 2008, a fost înregistrată sesizarea nr. 2052250/RRC din 15 octombrie 2008, formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Internațional Interpol, privind punerea în executare a mandatului european de arestare privind pe I.I., cetățean român, mandat emis pe data de 15 septembrie 2008, de către Parchetul Graz, Republica Austria, aprobat de Tribunalul Penal de Land Graz, Republica Austria, prin încheierea din 19 septembrie 2008.

A fost atașat mandatul european de arestare privind pe persoana solicitată I.I., emis pe data de 15 septembrie 2008, de către Parchetul Graz, Republica Austria, aprobat de Tribunalul Penal de Land Graz, Republica Austria prin încheierea din 19 septembrie 2008, tradus în limba română, precum și înscrisuri privind datele de stare civilă ale persoanei solicitate.

Prin încheierea din ședință secretă din data de 16 octombrie 2008 instanța de fond, în temeiul art. 88/1 alin. (2) și alin. ultim din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, a constatat că mandatul european de arestare a persoanei solicitate I.I., emis pe data de 15 septembrie 2008 de către Parchetul Graz, Republica Austria, aprobat de Tribunalul Penal de Land Graz, Republica Austria prin încheierea din 19 septembrie 2008, conține mențiunile prevăzute de art. 79 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și este tradus potrivit disp. art. 79 alin. (4) din aceeași lege specială, iar, în temeiul art. 88/1 alin. ultim din Legea nr. 302/2004, a sesizat procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București să ia măsurile necesare pentru identificarea, reținerea și prezentarea în fața instanței de judecată a persoanei solicitate.

Au fost depuse la dosar ordonanța de reținere din data de 24 octombrie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind pe inculpatul I.I., procesul-verbal de identificare a acestuia, împreună cu fișele de evidență a persoanei.

Persoana solicitată a fost prezentată, personal, în fața Curții de Apel București pe data de 24 octombrie 2008, instanța informând-o asupra existenței mandatului european de arestare emis împotriva sa de către autoritățile judiciare austriece, asupra conținutului acestuia, asupra posibilității de a consimți la predarea către statul emitent, precum și cu privire la dreptul de a se prevala de regula specialității în sensul de a nu fi urmărit penal, judecat condamnat sau deținut pentru alte fapte anterioare, decât cele ce fac obiectul prezentului mandat european de arestare.

Prin declarația dată în fața instanței de fond, persoana solicitată a arătat că nu are de formulat nicio obiecție cu privire la identitatea sa, datele de stare civilă menționate în mandatul european de arestare corespunzând datelor sale personale și că înțelege să se prevaleze de regula specialității în sensul că, în cazul în care va fi predat autorităților austriece, nu este de acord să fie cercetat pentru alte fapte anterioare decât cele cu privire la care a fost emis mandatul european de arestare. A mai precizat persoana solicitată că se opune predării sale către statul austriac, invocând nevinovăția sa cu privire la faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că împotriva cetățeanului român I.I., a fost emis, la data de 15 septembrie 2008, de către Parchetul Graz, Republica Austria un mandat european de arestare, aprobat de Tribunalul Penal de Land Graz, Republica Austria prin încheierea din 19 septembrie 2008, la baza acestui mandat european aflându-se un mandat de arestare austriac, emis de Parchetul Graz în dosarul nr. 20 Hr 271/08 x pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune calificată, gravă, prevăzută și pedepsită de art. 146, art. 147 alin. (3), art. 148 al doilea caz delictual din Codul penal al Austriei, precum și de art. 278 alin. (1) al doilea caz din Codul penal al Austriei.

Astfel cum rezultă din cuprinsul mandatului european de arestare, faptele pentru care se solicită arestarea și predarea persoanei solicitate în vederea efectuării urmăririi penale constau în aceea că, pe baza rezultatelor anchetei și în special a raportului din 11 septembrie 2008 al Secției de Politie Kaindorf, s-a stabilit că cetățeanul român I.I. a operat pentru o organizație care acționează pe plan internațional, luând în primire marfă dobândită prin fraudă, prejudiciul cauzat până în prezent fiind de 79.000 Euro în Austria și 18.000 Euro în Germania, iar la data de 11 septembrie 2008 a preluat, în Amsterdam, o brățară aparținând lui D.F., precum și un inel aparținând lui G.H., în Germania, infracțiuni pedepsite cu închisoare de la 1 la 10 ani.

Instanța de fond, constatând că nu există incidente cu privire la identitatea persoanei solicitate, care nu a formulat obiecțiuni în acest sens, iar infracțiunile menționate în mandatul european de arestare, pentru care persoana solicitată este urmărită penal de către autoritățile judiciare austriece au corespondent și în legislația penală din România, regăsindu-se în art. 215 alin. (1) și (5) C. pen. care prevede pentru astfel de fapte pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani, în temeiul dispozițiilor art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a dispus arestarea persoanei solicitate I.I. în baza mandatului european de arestare emis pe numele acestuia la data de 15 septembrie 2008 de către Parchetul Graz, Republica Austria, aprobat de Tribunalul Penal de Land Graz, Republica Austria, prin încheierea din 19 septembrie 2008, pe o durată de 30 zile, cu începere de la 24 octombrie 2008 până la 22 noiembrie 2008, inclusiv, măsura privării de libertate a persoanei solicitate fiind necesară pentru a împiedica eventuala sustragere a acesteia de la procedurile ce trebuie desfășurate pentru soluționarea cu celeritate a solicitării statului emitent.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs persoana solicitată I.I., solicitând casarea acesteia și, pe fond, respingerea propunerii de arestare, cu motivarea că mandatul a fost emis pentru o infracțiune pe care nu a săvârșit-o, el aflându-se în România la data de 11 septembrie 2008, nicidecum în Olanda sau Germania, cum se pretinde iar, pe de altă parte, nu există pericolul de a se sustrage procedurii de predare.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile Legii nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, constatând îndeplinite condițiile de formă ale mandatului european de arestare, că faptele pentru care este cercetată persoana solicitată sunt dintre cele care dau loc la predare, durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile comise este de 10 ani și nu există motive de refuz al executării, dintre cele prev. de art. 88 din aceeași lege.

Totodată, cum în cazul cererilor de executare a mandatelor europene de arestare nu se face o examinare pe fond a vinovăției persoanei solicitate iar opoziția la predare se poate baza numai pe existența unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui motiv de refuz al executării, Înalta Curte apreciază ca legală și temeinică dispoziția instanței de fond privind măsura preventivă dispusă în vederea predării, acesta fiind necesară pentru a împiedica eventuala sustragere a acesteia de la procedurile ce trebuie desfășurate pentru soluționarea cu celeritate a solicitării statului emitent.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiilor art. 385 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.I. iar, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.I. împotriva încheierii de ședință din data de 24 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală, în dosarul nr. 6152/2/2008.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2008.