Appeal against suspension of proceedings dismissed as unfounded due to parties' absence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s procedural order to suspend the hearing due to the absence of parties. The underlying dispute involved an administrative claim where a citizen sought to compel a county labor and social solidarity directorate to issue a certificate confirming that a specific period (1991–1994) constituted work seniority for pension purposes, after the first-instance court had rejected the action as premature for failure to exhaust prior administrative remedies under Law No. 29/1990. While the appellant contested the suspension on substantive grounds regarding his social insurance contributions under Law No. 19/2000, the appellate court found the measure legally justified under Article 242(1)(2) of the Code of Civil Procedure because neither party appeared at the scheduled hearing nor requested judgment in absentia, resulting in the rejection of the appeal against the interlocutory decision pursuant to Article 244¹ of the same code.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr. 29/1990, art. 242 pct. 2 C. proc. civ, art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 242 C. proc. civ, art. 2441 C. proc. civ; Appeal against suspension of proceedings dismissed as unfounded due to parties' absence: The underlying dispute involved an administrative claim where a citizen sought to compel a county labor and social solidarity directorate to issue a certificate confirming that a specific period (1991–1994) constituted work seniority for pension purposes, after the first-instance court had rejected the action as premature for failure to exhaust prior administrative remedies under Law No. 29/1990. While the appellant contested the suspension on substantive grounds regarding his social insurance contributions under Law No. 19/2000, the appellate court found the measure legally justified under Article 242(1)(2) of the Code of Civil Procedure because neither party appeared at the scheduled hearing nor requested judgment in absentia, resulting in the rejection of the appeal against the interlocutory decision pursuant to Article 244¹ of the same code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 3 ianuarie 2002, la Tribunalul Brăila, reclamantul T.C. a chemat în judecată Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a județului Brăila, solicitând obligarea acesteia să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că perioada 1 aprilie 1991 – 31 decembrie 1994 reprezintă vechime în muncă a acestuia.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că perioada menționată este înscrisă în carnetul său de muncă și în anexa la contractul de asigurări sociale, dar pârâta refuză să-i confirme că aceasta reprezintă vechime în muncă.
Acțiunea a fost respinsă ca prematur formulată, prin sentința civilă nr. 428 din 29 aprilie 2002, instanța reținând că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă administrativă, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, înainte de introducerea acțiunii.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că hotărârea a fost dată de către un alt judecător, decât cel care a instrumentat fondul și că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere și asupra actelor pe care le-a prezentat.
Menționează că din documentele aflate la Casa Județeană de Pensii Brăila și la pârâtă rezultă că a plătit contribuții pentru fondul de asigurări sociale de stat în perioada 1 aprilie 1991 – 31 decembrie 1994, perioadă care constituie vechime în muncă, conform Legii nr. 19/2000.
Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea din ședința publică de la 19 iunie 2002, a dispus suspendarea judecării recursului, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva acestei încheieri, pe care îl motivează în ce privește fondul cauzei, considerând că a solicitat la diverse organe administrative, clarificarea situației sale și că înțelege să solicite eliberarea adeverinței din care să rezulte că perioada 1 aprilie 1991 – 31 decembrie 1994 reprezintă vechime în muncă.
Prin cererea de recurs nu se critică soluția luată de către instanța de recurs, de suspendare a soluționării cererii pentru lipsa părților, ceea ce înseamnă o nemotivare a recursului din acest punct de vedere.
Dar, analizând și legalitatea măsurii luată prin încheierea de la 19 iunie 2002, Curtea constată că instanța de recurs a procedat în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deoarece nici una din părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu s-a cerut judecarea în lipsă, astfel cum prevede alin. (2) al art. 242 C. proc. civ.
Ca atare, reținându-se că instanța de recurs a procedat legal, prin suspendarea judecării recursului la termenul din 19 iunie 2002, urmează a se respinge recursul declarat împotriva încheierii de la acea dată, ca nefondat, în temeiul art. 2441 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de T.C., împotriva încheierii de ședință de la 19 iunie 2002, a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, privind suspendarea judecării recursului ce face obiectul dosarului nr. 757/2002, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.