Legality of judicial executor's entry and seizure of property during forced enforcement; sufficiency of evidence for abuse in office and theft

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 119 din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul N.G. împotriva rezoluției din 8 ianuarie 2008 pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosar nr. 31/11/1/2008.

S-a reținut că petiționarul a formulat plângere împotriva executorului judecătoresc D.C. și a numitului G.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, furt, calomnie și violare de domiciliu, arătând că în ziua de 9 iulie 2007 executorul judecătoresc, însoțit de G. și un lucrător de poliție au pătruns, fără drept, în domiciliul său din comuna Florești, județul Mehedinți, percheziționându-i casa.

Cu ocazia audierii din data de 5 noiembrie 2007, persoana vătămată a relatat că executorul judecătoresc a pus sechestru asupra unor bunuri personale și l-a insultat, făcându-l „hoț, fugar și mincinos" , în prezența celor două fiice, iar după plecarea acestuia a constatat că i-a dispărut suma de 7 milioane lei, despre care presupune că i-a fost sustrasă de numitul G.N.

Prin ORDONANȚA din 3 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, dată în dosar nr. 526/P/2008, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul D.C. pentru infracțiunile prev. de art. 246, art. 192 și art. 250 C. pen., în baza prevederilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. Prin aceiași ordonanță s-a disjuns materialul de urmărire penală și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind presupusa sustragere a sumei de 7 milioane de către făptuitorul G.N., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia.

Ordonanța a fost verificată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, potrivit art. 278 alin. (1) C. proc. pen., la plângerea petiționarului, care a arătat că este nemulțumit de soluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată față de intimat.

Prin rezoluția nr. 31/11/2/2008 din data de 8 ianuarie 2008, dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a respins plângerea petiționarului, ca nefondată.

Plângerea formulată de petiționar împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale s-a respins ca neîntemeiată de Curtea de Apel Craiova, prin sentința penală nr. 119 din 23 iunie 2008, care a reținut că nu sunt temeiuri a se considera că intimatul a săvârșit infracțiunile reclamate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul N.G., care a criticat-o arătând că este nelegală și netemeinică, intimatul împotriva căruia a formulat plângere fiind vinovat de infracțiunile reclamate.

Recursul este neîntemeiat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, petiționarul N.G. a fost obligat să lase reclamantului G.N. în deplină proprietate suprafața de 0.60 ha teren situat pe raza comunei Florești, sat Zegujani și să-i plătească suma de 11.610.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Pentru că debitorul nu a îndeplinit de bunăvoie obligațiile stabilite, creditorul a solicitat executarea silită a hotărârii, executare încuviințată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin încheierea din 5 octombrie 2006.

În cadrul procedurii de executare silită, debitorul a fost somat să-și îndeplinească obligațiile, dar pentru că nu s-a conformat, la data de 25 aprilie 2007 creditorul a fost pus în posesie cu terenul ce a făcut obiectul litigiului. La data de 9 iulie 2007 s-a procedat la sechestrarea mai multor bunuri mobile în vederea achitării sumei datorate. Cu ocazia sechestrării bunurilor, a fost prezent și agentul șef adjunct de poliție S.N., astfel că au fost respectate dispozițiile legale privind urmărirea bunurilor mobile.

Aceste dispoziții legale permit executorului judecătoresc să pătrundă în domiciliul debitorului și, în situația când acesta nu este la domiciliu, legea prevede, sub sancțiunea nulității, prezența obligatorie a unui lucrător de poliție.

Din cercetări a reieșit că în ziua în care au fost sechestrate bunurile, la domiciliul debitorului erau prezente fiica acestuia, N.D., de 15 ani, dar și fiica soției sale, G.I., de 23 de ani, persoană cu capacitate de exercițiu, fiind respectate dispozițiile art. 92 alin. ultim C. proc. civ.

Cu privire la injuriile pe care persoana vătămată pretinde că i-au fost aduse, organul de urmărire penală a reținut, corect, că fapta ar fi fost susceptibilă de a fi încadrată în dispozițiile art. 250 C. pen. (purtare abuzivă), dar cercetările nu au confirmat declarațiile părții vătămate.

Nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură a contura elementele infracțiunilor reclamate, astfel că în mod corect s-a constatat inexistența faptelor sesizate de petiționar și s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale, soluție menținută și de prima instanță.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul N.G. împotriva sentinței penale nr. 119 din 23 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală.

Obligă petiționarul să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2008.