Criminal liability for judicial and notarial professional errors and the exclusive remedy of civil appeals

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 23/P/2008 din 29 ianuarie 2008, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.D. și I.M., judecători și, respectiv, M.N. și P.C., notari, pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

Pentru a dispune în acest sens, procurorul a reținut următoarele.

Împotriva numiților L.D., I.M., judecători la Judecătoria Sibiu și Judecătoria Avrig și, respectiv, M.N., P.C., notari în orașul Avrig și Sibiu, a formulat plângere penală D.V. solicitând "întocmirea de dosare penale" pentru aceștia, apreciind că nu și-au îndeplinit corespunzător atribuțiile de serviciu, vătămându-i interesele procesuale și determinând pierderea - în procese - a unei proprietăți.

În fapt, petiționara a reclamat pe toți magistrații și notarii care au instrumentat cereri, plângeri, proceduri declanșate de părțile cu care se află în litigiu, acuzându-i de săvârșirea unor acte profesionale intenționate, ilegale: „judecătorul a refuzat să recunoască titlul de proprietate"; judecătorul a refuzat să acorde expertiză; "dosarul a stat pe rol cu amânări nejustificate", "n-au citit dosarul", „instanța curții de apel n-a lămurit moștenirea", "notară a intabulat ilegal un certificat de moștenitor", notarul a suspendat o succesiune etc. (persoanele reclamate fiind notari sau judecători din județul Sibiu).

Procurorul a reținut că se reclamă greșeli profesionale, că acuzațiile vizează nominal pe toți funcționarii, notari și magistrați, care, într-un fel sau altul, au avut de soluționat proceduri, cereri, acțiuni derivate din litigiile sale civile, fiind incident cazul de neurmărire penală prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen., toate actele imputate fiind îndeplinite de către intimați în exercițiul serviciului lor (de judecător, respectiv, de notar). Din cuprinsul înscrisurilor anexate plângerii rezultă, implicit, că actele notariale considerate ilegale au fost supuse cenzurii judecătorilor nominalizați în plângere ca vinovați și a celor care au soluționat căile de atac. Eventualele erori ale unora sau altora pot fi îndreptate exclusiv prin proceduri judiciare de atac aflate la îndemâna părților. Nu se poate imputa cu titlu penal unui notar sau unui magistrat judecător că a interpretat greșit conținutul unui înscris sau o situație faptică sau o normă legală și că și-a finalizat raționamentele personale în hotărâri, decizii greșite. în speță, decizia finală asupra "moștenirii" revendicate considerată ca "furată" de intimați nu poate aparține decât justiției, numita D.V. urmând să uzeze exclusiv de mijloace judiciare civile în scopul valorificării pretențiilor sale.

Concluzionând că nu există indiciile minimale ale săvârșirii de către intimați a faptelor penale imputate (abuz și fals), că aceste aspecte au fost învederate de către petiționară, după caz, instanțelor de fond sau celor de control judiciar, că intimații sunt îndreptățiți, constituțional și procedural, să decidă în activitatea lor potrivit propriei conștiințe și convingeri, independent și imparțial, procurorul a dispus soluția neînceperii urmăririi penale.

Prin rezoluția nr. 209/11/2/2008 din 27 februarie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-lulia, a respins ca neîntemeiată plângerea petiționarei formulată împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.

În temeiul art. 278/1 C. proc. pen., petiționara s-a adresat instanței competente.

Prin sentința penală nr. 65 din 29 mai 2008, Curtea de Apel Alba-lulia, secția penală, a respins ca nefondată plângerea petiționarei.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

În motivarea plângerii, după ce petiționara enumera un număr impresionant de dosare penale și civile pe care Ie-a avut pe rolul instanțelor, începând cu anul 1997 și până în prezent, precum și nenumărate plângeri adresate organelor de justiție, arată că notarii publici M.N. și P.C., precum și judecătorii L.D. și I.M., nu și-au îndeplinit corect atribuțiile de serviciu și i-au vătămat dreptul său de a fi titulara unei proprietăți imobiliare, așa încât, constatându-se vinovăția lor, să se procedeze la reținerea cauzei pentru judecare și la condamnarea intimaților.

Petiționara, prin plângerea penală, a solicitat cercetarea și condamnarea notarilor publici M.N. și P.C. și a judecătorilor L.D. și I.M. pentru infracțiuni legate de neîndeplinirea corectă a îndatoririlor de serviciu, aceștia vătămându-i interesele prin întocmirea de acte notariale prejudiciabile, respectiv, prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești prin care i s-au respins cererile referitoare la o proprietate.

Toate actele notariale sau acțiunile judecătorești, la care petiționara face referire, au fost verificate de instanțe, de la prima instanță și până la Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se că cererile, plângerile, acțiunile, apelurile și recursurile declarate de aceasta sunt nefondate, așa încât, în mod corect, procurorul a constatat că nu există indicii de săvârșirea unor infracțiuni, și a dispus o soluție de neîncepere a urmăririi penale față de intimați.

Împotriva acestei sentințe, petiționara a declarat prezentul recurs.

Deși în cererea de recurs petiționara a menționat că va depune motivele scrise de recurs după eliberarea copiei sentinței (fil. 2), la dosar a fost depus un set de înscrisuri (copii ale hotărârilor judecătorești din litigiile civile, titlu de proprietate cu schița amplasare proprietate, testament, certificat deces D.I., certificat de încadrare în grad de handicap și talon pensie - fil. 15-31), înscrisuri care au mai fost depuse anterior la prima instanță și la procuror și care, în consecință, nu sunt de natură a schimba aspectele de fapt și de drept reținute în rezoluția procurorului și sentința atacată.

Prezentă la dezbateri, recurenta-petiționară a reiterat aspectele reclamate prin plângerea penală.

Recursul nu este fondat.

În activitatea de soluționare a cauzelor repartizate, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii [art. 124 alin. (3) din Constituție, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 303/2004], aceștia având dreptul să dispună soluția apreciată ca legală și temeinică în funcție de probele administrate, și prin interpretarea dată acestora și textelor legale aplicabile.

Împotriva actelor notariale și hotărârilor judecătorești, părțile nemulțumite au dreptul să exercite căile de atac prevăzute de lege (art. 129 din Constituție și art. 17 din Legea nr. 304/2004).

Din chiar înscrisurile depuse de petiționară la dosar, rezultă că aceasta a exercitat căi de atac împotriva hotărârilor civile și a actelor notariale, inclusiv căi extraordinare de atac, a formulat cereri de recuzare și cereri de probe.

Din examinarea actelor notariale și a hotărârilor judecătorești civile nu au rezultat indicii minimale referitoare la săvârșirea infracțiunilor reclamate de petiționară în plângerea penală, aceasta exercitând căile de atac prevăzute de lege și având posibilitatea invocării pretinselor încălcări ale legii (respingerea unor probe, incompatibilitatea unor judecători, încălcarea legii cu ocazia întocmirii unor acte notariale).

Față de cele constatate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petiționarei.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara D.V. împotriva sentinței penale nr. 65 din 29 mai 2008 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală.

Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2008.