Standing to challenge prosecutor’s non-prosecution under criminal procedure code: only direct civil litigant has legitimate interest

Asupra recursului de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95 din 16 iulie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze de familie și cu minori, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarul P.M. împotriva rezoluției din 4 aprilie 2008 dată în dosarul nr. 476/P/2007 și a rezoluției din 15 mai 2008 dată în dosarul nr. 809/ll/2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin plângerea formulată de petiționara M.P., soția petiționarului P.M., la procuror, s-a solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul judecător E.I., pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 262 și art. 215 C. pen., susținându-se că hotărârea pronunțată în dosarul civil nr. 1244/2006, a fost dată în mod abuziv, fără a se avea în vedere materialul probator.

Din plângerea petiționarei, a rezultat că dosarul civil mai sus-menționat a avut ca obiect contestație la executare silită, efectuată de executorul judecătoresc N.E. și că actele de executare au fost încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale.

Prin rezoluția din 4 aprilie 2008, dată în dosarul nr. 476/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) și f) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de E.I. și N.E. pentru pretinsa săvârșire a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 247, art. 262 C. pen., reținându-se că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se efectua noi cercetări față de aceleași persoane.

S-a reținut, în esență, că, față de judecătorul E.I. și executorul judecătoresc N.E., s-au efectuat cercetări pentru aceleași fapte reclamate în prezenta plângere, acestea făcând obiectul dosarelor penale nr. 302/P/2007 și nr. 274/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, soluționate prin rezoluții de neîncepere a urmăririi penale.

Prin rezoluția din 15 mai 2008, dată în dosarul nr. 809/ll/2/2007 a procurorului general, a fost menținută rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei rezoluții a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, a formulat plângere la instanță petiționarul P.M., susținând că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nu poate produce efecte juridice, fiind tardivă, întrucât în cauză nu s-au efectuat cercetări de către procuror, ci se întemeiază pe rezoluțiile anterioare, care sunt ilegale și nule. A mai susținut că plângerea persoanei vătămate M.P. a fost formulată la data de 12 august 2007, iar soluționarea legală din punct de vedere al factorului timp ar fi trebuit să se producă în luna august sau septembrie 207, nicidecum în luna aprilie 2008.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarului și a menținut soluțiile procurorului, reținând, în esență, următoarele considerente:

Din textul art. 2781 C. proc. pen., rezultă necesitatea ca plângerea la instanța de judecată să fie formulată dacă nu neapărat chiar de către persoana vătămată, căreia cercetările întreprinse nu i-au dat satisfacție din punct de vedere judiciar, măcar de orice altă persoană a cărui interes legitim a fost vătămat prin soluția procurorului.

Or, dat fiind că în speță, ambele plângeri aparțin petiționarei M.P., iar plângerea la instanță a fost formulată de petiționarul P.M., care nu a făcut dovada unui anumit interes legitim pentru care a formulat plângere în fața instanței, instanța a apreciat că petiționarul nu are calitatea procesuală activă cerută de normele procesual penale, pentru a ataca soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Împotriva sentinței petiționarul a declarat recurs, susținând în ședința publică că interesele sale sunt vătămate de rezoluția procurorului, întrucât sunt afectate bunurile sale mobile și imobile, care au rămas în posesia unor terți, iar pe calea unui proces ar fi putut să le redobândească.

Recursul declarat nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus respingerea plângerii formulată de petiționar, ca inadmisibilă.

Astfel, așa cum rezultă din lecturarea sentinței civile nr. 1717 din 13 decembrie 2006, pronunțată de judecătoarea intimată E.I., în dosarul nr. 1244/2006, titulara contestației la executare a fost doar petiționara M.P.

Faptul că titulara contestației a fost numai petiționara M.P., nu și soțul acesteia, dovedește că aceasta a fost titularul dreptului ce face obiectul raportului juridic dedus judecății și, drept urmare, a avut calitatea procesuală cerută de lege în procesul civil.

Totodată, potrivit normelor procesual civile, calitatea procesuală nu se confundă cu interesul unei persoane în exercitarea acțiunii civile.

Așa fiind, în cauză, efectele hotărârii civile pronunțate de intimata judecătoare E.I., față de care s-a dispus rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, aveau incidență doar privitor la petiționara M.P., aceasta fiind singura persoană ale cărei interese puteau fi vătămate și care putea urma procedura prevăzută de dispozițiile art. 2781 C. proc. pen.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.M., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar P.M. împotriva sentinței penale nr. 95 din 16 iulie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze de familie și cu minori.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2008.