Drug and weapons convictions upheld; appeals by defendants and prosecution dismissed as unfounded.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 405 din 16 august 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr. 3337/110/2006 s-a dispus, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc fără drept, condamnarea inculpaților B.D., și Z.L., la pedeapsa de câte 8 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 și lit. b) C. pen. pentru fiecare.

În temeiul art. 279 alin. (1) și 3 lit. a) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilor s-a dispus condamnarea inculpaților B.D. și Z.L. la pedeapsa de câte 7 ani închisoare pentru fiecare.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată inculpatului Z.L. prin sentința penală nr. 1100 din 5 aprilie 2004 a Judecătoriei Bacău și s-a dispus executarea acesteia în întregime alături de fiecare pedeapsă aplicată pentru infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze, de la punctele 1 și 2.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele cu închisoarea aplicate inculpatului B.D., de la punctele 1 și 2, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare pe care a sporit-o cu 2 ani.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului B.D. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 și lit. b) în cuantum de 4 ani, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 de la pct. 1 alături de pedeapsa rezultantă a închisorii.

Pedeapsa rezultantă de executat pentru inculpatul B.D.: 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele rezultante de 8 ani și 6 luni închisoare și 7 ani și 6 luni închisoare stabilite pentru inculpatul Z.L. de la pct. 3, în pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului Z.L. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 și lit. b) în cuantum de 4 ani, stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 de la pct. 1 alături de pedeapsa rezultantă a închisorii.

Pedeapsa rezultantă de executat pentru inculpatul Z.L.: 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada reținerii și arestării preventive de la data de 25 mai 2006 orele 23 și până la zi pentru inculpatul Z.L. și de la 26 mai 2006 la zi pentru inculpatul B.D.

În temeiul art. 118 lit. f) s-a dispus confiscarea unui pistol fără serie, marca Makarov, a două cartușe cu seriile 38-86 și 9-181 TCW, a unui cilindru metalic cu diametrul de 40 mm, a unei grenade militare FD 85, a unei grenade cilindrice FG-M 252 și a unui tub cilindric de culoare galbenă ce constituie arme și muniție deținute de inculpați.

În baza art. 17 din Legea 143/2000 și a art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea cantității de 916,7 grame cannabis deținută de inculpat.

S-a constatat că inculpații au fost asistați de avocați aleși.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 800 lei RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere ca situație de fapt, că inculpatul B.D. s-a aflat în relații foarte bune cu martorii J.G. și J.I. Inculpatul a avut relații apropiate bazate pe încredere o perioadă de timp îndelungată cu martorul J.G., care a comercializat până la data de 20 aprilie 2006 droguri de risc.

Activitatea de comercializare droguri desfășurată de martorul J.G. era cunoscută de inculpatul B.D. care deținea la rândul său produse similare pe care urma să le trimită spre comercializare către intermediari tot de prietenul și persoana în care avea deplină încredere datorită implicării în același gen de activitate, respectiv în J.G. În activitatea sa inculpatul B.D. a manifestat întotdeauna prudență și pentru a nu fi bănuit de implicare a căutat să nu se expună pe sine. În acest scop inculpatul a căutat să depoziteze drogurile în loc sigur, într-o modalitate în care propria sa persoană să nu poată fi bănuită de asemenea relații, de unde putea să ridice astfel de produse și J.G., care trebuia să-l ajute pentru valorificare.

Astfel, întrucât martorul J.I. fratele lui J.G. a locuit o perioadă de timp separat de soție, într-o garsonieră închiriată și cum ulterior acesta s-a împăcat cu soția sa și s-a mutat la domiciliu, locuința închiriată a rămas nelocuită, acesta păstrând totuși și cheile acesteia.

Aflând că această garsonieră este liberă, inculpatul B.D. a convenit cu martorul J.I., să contribuie și el cu bani la plata chiriei și să primească în schimb chei pentru a putea avea acces în acest spațiu.

Astfel, de la începutul anului 2006 inculpatul B.D. a avut acces la garsonieră și a pătruns în incintă cu precauție pentru a nu fi remarcat de vecini și pentru a nu se afla că folosește acest spațiu. Profitând de faptul că în garsonieră nu mai locuia nicio persoană, inculpatul B. a depozitat în acest spațiu diferite bunuri în cutii, între altele în acestea fiind puse și droguri de risc, respectiv canabis destinat comercializării.

Din această locație, inculpatul trebuia să furnizeze drogurile celor care le desfăceau pe piața clandestină, prin intermediul lui J.G. care era intermediar de încredere în sensul că avea încuviințarea deținătorului principal, respectiv a lui B.D. de a lua cannabis spre comercializare cu condiția să-i dea lui B. banii obținuți.

La data de 20 aprilie 2006, J.G. a fost prins pe stradă având asupra sa cannabis și a fost arestat. Aflând despre arestarea persoanei în care avea încredere, inculpatul B.D. a căutat să fie în continuare și mai discret în ceea ce privește destinația pe care o avea pentru el garsoniera închiriată de la J.I. întrucât în garsonieră inculpatul avea depozitate cantități importante de cannabis, după arestarea lui J.G., a rămas o perioadă în așteptare, căutând o posibilitate prielnică de a muta produsele depozitate în garsonieră într-o altă locație.

Inculpatul a așteptat până la data de 25 mai 2006 și constatând că până la această dată anchetatorii care îl cercetau pe colaboratorul său nu au depistat locul depozitării, s-a hotărât să scoată produsele care îi aparțineau, fără a se expune pe sine. în acest scop, inculpatul B.D. a recurs la serviciile inculpatului Z.L., persoană pe care o cunoștea bine și despre care știa că are o stare materială precară, nu avea loc de muncă, își câștiga existența prestând muncă necalificată și care nu era implicat în traficul de droguri, neavând nicio legătură anterioară cu acest domeniu, motiv pentru care nu putea să trezească niciun fel de bănuieli.

Contactându-I pe inculpatul Z.L., B.D. a discutat cu acesta în mașina sa și i-a spus personal, fără a fi de față alte persoane, că trebuie să aducă urgent din garsoniera de pe str. R., niște bunuri de valoare mare, pe care trebuie să le depună în altă parte.

Inițial inculpatul B.D. i-a spus inculpatul Z.L. să le ducă la părinții săi, în județul Bacău, dar întrucât a fost refuzat de inculpatul Z.L., inculpatul B.D. i-a spus apoi că le va duce el personal la cineva în județul Bacău.

După cum a rezultat din declarația dată de inculpatul Z.L. la urmărirea penală, B.D. i-a descris acestuia cu lux de amănunte locul și zona unde se afla garsoniera, i-a spus că are nevoie de 2 chei, una de la intrare și alta de la un dulap, i-a spus să intre în prima cameră, să nu aprindă lumina pentru că pot să se sesizeze vecinii, apoi să deschidă dulapul cu cheia mai mică, pe care să o răsucească de două ori. Inculpatul Z.L. a mai primit indicația cu privire la obiectele ce le va lua, în sensul de a le răsturna din pungi și cutii, într-o geantă pe care o va avea asupra sa.

După ce inculpatul Z.L. a coborât din mașină, inculpatul B.D. s-a întâlnit cu martorul S.V. (ambii locuiesc în același bloc și aceeași scară) și i-a spus acestuia din urmă că are mai târziu, seara, de rezolvat „o treabă" cu B.D., fără a da alte explicații. Tot cu aceeași ocazie, inculpatul Z.L. i-a mai spus lui S.V. că va veni mai târziu pe la el la apartament.

În jurul orelor 22,00-22,30, inculpatul Z.L. a venit la S.V., iar între timp a apărut și inculpatul B.D., care a discutat cu inculpatul Z.L., în timp ce S.V. era în bucătărie cu o fetiță mică de 3 ani, având grijă de ea. În locuință la S.V., inculpatul B.D. i-a spus inculpatului Z.L. să facă rost de o geantă și apoi i-a făcut o schiță pe un carton de hârtie în legătură cu locul unde se află garsoniera și interiorul acesteia, după care i-a spus inculpatului Z.L. că el pleacă în oraș să facă 2 ture cu mașina. Înainte de plecare, inculpatul B.D. i-a spus lui Z.L. că îi va trimite cele două chei prin taximetristul V.N.C. (tot cunoștință de-a inculpatului B.D.), cumătrul lui S.V.

După ce inculpatul B.D. a plecat la circa o jumătate de oră, a venit V.C., a claxonat din stradă, iar Z.L. și S.V. au coborât. în fața blocului a apărut și soția lui S.V. care venea de la București, având asupra sa două geamantane mari. La propunerea soțului său, V.S. a acceptat să meargă cu ei cu taxiul, la niște fini, în zona Narcisa pentru a lăsa geamantanele cu mărfuri cumpărate din București. După ce au urcat cu toții în taxi, S.V. în față și ceilalți doi în spate, V.N.C. i-a dat lui S.V. cele două chei spunând că i Ie-a dat B.D. pentru a i le da lui Z.L., care știe ce are de făcut cu ele. V.N.C. a motivat că e mai bine să-i dea cheile lui Z.L. numitului S.V., deoarece se cunosc mai bine și locuiesc în același bloc.

Într-adevăr, S.V. i-a dat cheile lui Z.L., iar în dreptul blocului turn din spatele celui denumit „Potcoava" din cartierul „Narcisa", inculpatul Z.L. a coborât cu geanta luată cu împrumut de la S.V. și a intrat în scara blocului.

Martorii S.V. și V.N.C., precum și V.S. au plecat spre zona unde stăteau finii soților S. Aici, V.S. a coborât cu geamantanele, spunându-le că rămâne la finii ei. De aici, cei doi au mers în stația „S.", ca să cumpere ceva de băut, parcând mașina în apropiere.

În declarația dată la urmărirea penală, inculpatul Z.L. a susținut că după ce a pătruns în garsonieră, a procedat întocmai cum i-a spus inculpatul B.D., că în baia garsonierei era lumina aprinsă și că a descuiat dulapul unde a găsit niște cutii și o pungă, al căror conținut I-a răsturnat în geantă, mai întâi cutiile și apoi punga „care era mai grea" și când a pipăit-o și-a dat seama că în interior se află un pistol. După ce a luat toate acele bunuri și Ie-a pus în geantă, inculpatul a încuiat dulapul la loc, așa cum i-a spus inculpatul B.D., apoi a coborât cu liftul, iar în imediata apropiere a fost prins de organul de urmărire penală (fil. 37 dosar).

La data de 25 mai 2006, în jurul orelor 23,00, organul de urmărire penală având indicii temeinice cu privire la detenția drogurilor și a armamentului s-a deplasat pe str. R. din Bacău, unde, în apropierea adresei menționate mai sus, într-un pasaj de trecere dintre magazinul „S." și un bloc de locuințe, a fost depistat și imobilizat un tânăr ce avea asupra sa o geantă de voiaj de culoare închisă.

Procedând la identificarea acestuia, s-a constatat că se numește Z.L. A mai rezultat că acesta mai are o reședință, tot fără forme legale, în Bacău, la familia C. (vezi fil. 8-20 dosar).

Când a fost întrebat de organele de urmărire penală ce caută în acea zonă a orașului și ce are în geanta care se afla asupra sa, acesta a declarat verbal că a fost trimis de B.D. să ia din garsonieră bunurile din geantă și anume un pistol și niște grenade, precum și droguri, pe care urma să le transporte și să i le dea lui B.D., care este un vechi prieten, aceleași aspecte rezultând și din declarațiile martorului P.R.

Verificându-se conținutul genții pe care o transporta inculpatul Z.L., s-au găsit următoarele bunuri: un pistol fără serie, de culoare închisă, marca Makarov, care se observa că a fost folosit; un sector în care s-au găsit 2 cartușe cu seriile 38-96 și 9181 TCW și acesta fără serie; un cilindru metalic cu diametrul de 40 mm, cu un orificiu la un capăt de 11 mm, iar la celălalt capăt cu o prelungire cilindrică de 14 mm, iar pe interior prezentând un filet, lungimea acestuia fiind de 15,2 cm; 133 bucăți țiple din celofan ce conțin substanțe de culoare verde-oliv; 3 bidoane de suc, de plastic, de 1,51 pline cu o substanță vegetală mărunțită, de culoare verde-oliv; o cutie de carton cu mai multe culori - goală; 1 grenadă ofensivă militară pe care se alfa scrisă cifra 5 pe partea de cauciuc, iar pe pârghia sistemului de declanșare existând inscripția FD 85, iar pe partea de jos, pe o bucată de carton se afla inscripționat șirul numeric 12-97571, cu corp confecționat din cauciuc cu proeminențe de circa 2 mm; 1 grenadă cilindrică pe a cărei pârghie se afla inscripționate mențiunile FG-M 252 care conține încărcătură pirotehnică fumigenă, are corpul acoperit cu o hârtie albă pe care sunt scrise instrucțiuni de folosire LOT NUMĂRUL 1, nu se observa anul, fiind ruptă hârtia. Lungimea acestei grenade este de 15 cm, iar lățimea de 58 mm tub cilindric metalic de culoare galbenă prevăzut în partea inferioară cu o capsă de inițiere cu inscripția 921143. Zona capsei este vopsită cu culoarea verde, iar în partea superioară prezintă o culoare roșie; 1 punga din plastic cuprinzând mai multe pachete de țigări goale, marca „Pall Mall", 3 țiple plastic alb pentru pachete de țigări.

Asupra persoanei imobilizate s-a găsit o legătură de chei formată dintr-o cheie mai mare de ușă și una mai mică de lacăt, tip dulap. Cu aceste chei inculpatul Z.L. a deschis ușa de la intrarea în garsoniera, apoi lacătul de la dulapul unde erau depozitate bunurile ce au fost găsite în geantă.

Toate bunurile menționate mai sus, precum și geanta în care acestea au fost găsite au fost fixate prin imagini cu camera de filmat digitală marca SONY, în condiții de lumina artificială, la fel ca și locul unde a fost imobilizat inculpatul Z.L. De asemenea, cu aceeași cameră a fost filmat și momentul prinderii în flagrant și al imobilizării inculpatului Z.L. și apoi transpus pe CD-ul depus și la instanță.

De pe CD-ul menționat a rezultat cu certitudine că inculpatul Z.L. a menționat, în momentul în care a fost întrebat ce caută în acea zonă și ce are în aceasta, că are un pistol, cartușe, grenade militare și droguri, care sunt ale unei cunoștințe, pe nume B.D., că acesta din urmă l-a rugat să i le aducă din garsoniera, pentru că acele bunuri trebuie să dispară urgent din acel loc.

Inculpatul Z.L. a recunoscut, de asemenea că s-a deplasat la adresa de pe strada R. cu un taxi, autoturism marca VW Golf, de culoare galbenă, cu nr. de înmatriculare, condus de V.N.C. și că în aceeași mașină s-a aflat și S.V. (fost P.).

Aflați în stația S. în apropierea locului unde a fost prins inculpatul Z.L., martorii V.N.C. și S.V., au văzut că inculpatul Z.L. a fost prins și reținut de organele de poliție. Cei doi s-au speriat și atunci S.V. i-a dat telefon inculpatului B.D., spunându-i că inculpatul Z.L. a fot prins de poliție. După aceasta, S.V. s-a deplasat la domiciliu său, iar V.N.C. și-a continuat curs, fiind de serviciu în acea noapte. Din ancheta efectuată în cauză, a rezultat că după primirea telefonului, inculpatul B.D. a plecat cu autoturismul proprietate personală Ford Focus, din zona Fabricii de Confecții, A. Bacău, de la un bar „Formula 1", către locuința părinților săi, din Bacău, fiind însă urmărit de organele de poliție.

Sesizând că este urmărit de cineva, acesta a abandonat în mare grabă autoturismul în apropierea blocului susmenționat, l-a lăsat cu farurile aprinse și cu cheile în contact, a intrat în bloc și nu a mai răspuns la niciun apel, până a doua zi, 26 mai 2006, orele 10,00, când a fost condus la sediul organului de anchetă, reținut și mai apoi arestat de instanță.

În cauză au fost efectuate două percheziții domiciliare una la adresa din strada C. unde a locuit B.D. împreună cu F.R. și alta la locul unde depozitase obiectele ridicate de Z.L., respectiv la adresa din strada R. La adresa din strada C. s-au găsit folii din plastic denumite „țiple", de tipul celor care se folosesc la învelirea pachetelor de țigări și pe care în declarația dată în instanță B.D. a arătat că le colecționa cu scopul de a le da lui J.G. ori lui J.I., pentru a le utiliza la împachetarea drogurilor.

La garsoniera din str. R. județul Bacău, cu ocazia efectuării unei alte percheziții domiciliare s-au găsit două pachețele ce conțin o substanță vegetală de culoare verde-oliv, sub forma de plante mărunțite, într-o cutie din carton pentru pantofi, în aceeași încăpere, într-un dulap, au mai fost găsite: o cutie din carton pentru pantofi de culoare albă cu capac mov, o cutie din carton pentru un prăjitor pâine, două pungi din plastic ( una cu sigla magazinului „P." și alta de culoare neagră (fil. 25-26 dosar).

Coroborând cele de mai sus, respectiv declarațiile inculpatului Z.L. date la urmărirea penală cu declarațiile martorilor J.G. și J.I., cu rezultatele percheziției efectuate la garsoniera din str. R. a rezultat în mod indubitabil că acele cutii și pungi goale sunt acelea pe care inculpatul Z.L. Ie-a lăsat în dulap, după ce a răsturnat conținutul lor în geanta adusă de el. Inculpatul Z.L. a răsturnat conținutul acelor cutii, deoarece erau voluminoase și nu încăpeau în geanta pe care o avea asupra sa.

După ridicarea cantităților de substanțe vegetale de culoare verde-oliv, s-a procedat la cântărirea lor, constatându-se că greutatea substanței vegetale este de 1,193 kg conform procesului-verbal de cântărire filele 17 și 18 dosar urmărire penală, iar cântărirea și examinarea făcută la Laboratorul de expertiză lași a rezultat că 922,7 grame de substanță este cannabis și deci prezintă importanță pentru cauză (în acest sens sunt și relațiile comunicate instanței prin adresa nr. 41/D/P din 10 aprilie 2007 aflate la fila 23 volumul 2 dosar instanță ).

Aceste cantități de substanțe au fost trimise pentru examinare Laboratorului de Analize Droguri din cadrul BCCOA lași, care, prin raportul nr. 3790911 din 31 mai 2006 a precizat că probele trimise pentru examinare conțin elemente chimice specifice droguri de tip „canabis" și care face parte integrantă din categoria drogurilor cuprinse în Tabelul Anexa nr. III din Legea 143/2000 modificată (fil. 51-55 dosar urmărire penală ).

De asemenea, au fost examinate obiectele militare (pistol, grenade, cartușe etc.), ridicate cu ocazia cercetărilor, de către specialiști din cadrul IPJ Bacău, stabilindu-se că ele se încadrează în categoria armelor de foc, fiind în stare de funcționare (raportul de constatare tehnico-științifică balistică a Serviciului Criminalistic IPJ Bacău - fil. 213-224 dosar).

În cauză a fost efectuat un raport de constatare tehnico-științifică cu obiectivul de a se stabili dacă obiectele în care s-au aflat ambalate armele, muniția și cannabisul, ridicate din garsoniera din strada R., prezintă urme papilare, dacă urmele identificate pe acestea prezintă suficiente elemente caracteristice individuale pentru a putea face obiectul examinărilor dactiloscopice comparative și dacă există urme create de inculpații B.D. și Z.L.

La efectuarea acestei lucrări au fost utilizate pungile de plastic cu inscripția PLUS, o cutie de carton cu inscripția „CLATRONIC", o cutie cu inscripția „KD" și o cutie cu inscripția „BESTWALK".

Prin raportul de constatare nr. 173418 din 13 iunie 2006 au fost relevate de pe obiectele puse la dispoziție un număr de 32 urme din care 14 au prezentat elemente caracteristice individuale de identificare pentru a putea face obiectul examinărilor dactiloscopice comparative. Din cele 14 urme, s-a stabilit că aparțin inculpatului B.D., urmele nr. 36 (deget inelar mâna dreaptă) ce a fost ridicată de pe cutia BEST WALK și urma 38 ( deget mare mâna dreaptă ) ridicată de pe cutia CLATRONIC. Prin același raport constatare s-a stabilit că aparțin inculpatului Z.L. urmele nr. 31, 32, 46 și 48 ridicate în ordine de pe cutiile BEST WALK și de pe sacoșa de plastic de culoare galbenă.

În aceeași cauză a fost efectuat și raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 173472 din 6 iunie 2006 cu obiectivul de a se stabili dacă obiectele ridicate de la Z.L. prezintă urme papilare apte de examinări comparative dactiloscopice. Pentru efectuarea lucrării au fost examinate pistolul MAKAROV, un încărcător de cartușe, un cilindru metalic v 133, țiple de plastic, 3 bidoane de plastic în care s-a aflat cannabis, o cutie de carton, 2 grenade, tub cilindric „k", pungă plastic ce conținea pachete țigări „PALL MALL" goale, trei țiple pachete țigări.

De pe aceste obiecte au fost relevate 15 urme papilare digitale, din care numai 6 sunt apte examinării dactiloscopice comparative. în aceeași cauză au fost efectuate și două expertize biocriminalistice nr. 211032 din 18 septembrie 2006 și nr. 211193 din 18 septembrie 2006 (filele 31-58 dosar instanță) și au avut de stabilit:

a) dacă pe probele puse la dispoziție se pun în evidență urme sau microurme de natură biologică umană pretabile a fi supuse unei analize genetice și în caz afirmativ să se stabilească profilul genetic al persoanei de la care provine;

b) profilul genetic al probei biologice de referință recoltată de la B.D.;

c) dacă profilurile genetice obținute la pct. b sunt identice sau se regăsesc la pct. A.

Pentru efectuarea lucrărilor au fost folosite pistolul MAKAROV, un încărcător și două cartușe seriile 38-86 și 9181TCW, un cilindru metalic diametru 40 mm, grenadă defensivă militară, grenadă cilindrică tub cilindric și bunuri personale folosite de B.D. recent în detenție ridicate în baza ordonanței din 31 iulie 2006, aparat de ras marca GILLETE MACH 3 TURBO (proba 1 din care a rezultat URMA U 1) și o periuță de dinți de culoare roșie, cu mâner de plastic (proba 2 din care a rezultat URMA 2). Genotiparea urmelor și microurmelor identificate pe aceste probe au pus în evidență amestec de profiluri genetice ce provin de la două persoane și electroforegrame care conțin alele nereproductibile ce nu pot constitui un profil sau un amestec de profiluri genetice. Proba 1 (aparatul de ras GILLETE) - URMA 1 (microurme de celule epiteliale), a pus în evidență un profil genetic ce aparține unei persoane de sex masculin, notată P 1, ce se regăsește în amestecul de profiluri genetice obținut prin genotiparea Probei 1 - URMA 2 (microurme celule epiteliale prelevare din interiorul pistolului MAKAROV) ce a făcut obiectul examinării biocriminalistice în expertiza nr. 211032 din 18 septembrie 2006. în urma calculelor biostatistice rezultă că persoana P 1 are de 2,56 x 10 la puterea 8, ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec decât o altă persoană necunoscută din populație.

Aceasta a demonstrat că o altă persoană care să substituie persoana P 1 ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 255.754.476 indivizi. Acest rezultat a stabilit științific că profilul genetic comun ce a rezultat din urmele ridicate de pe aparatul de ras folosit numai de inculpatul B.D. și din urmele rezultate de la proba 1 -URMA 2 adică de pe pistolul MAKAROV aparțin numai lui B.D.

Astfel s-a făcut dovada în mod științific că inculpatul a deținut arma și muniția aferentă pentru că dacă nu ar fi atins aceste obiecte, nu ar fi putu să apară profilul său genetic. De asemenea este relevant în cauză și aspectul stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică că pe cutiile în care au fost ambalate droguri găsite în garsonieră sunt și urmele papilare ale inculpatului B.D.

Aceste constatări au demonstrat că inculpatul B. a manipulat drogurile și armele chiar în incinta garsonierei, loc pe care îl frecventa în mod discret și unde își depozitase toate produsele și obiectele găsite a căror deținere, manipulare, comercializarea era interzisă de lege.

Situația de fapt reținută mai sus a rezultat din următoarele probe:

- procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante - fil. 8-10 și planșele foto - fil. 11-15;

- adresa nr. 103077 din 26 mai 2006 a Serviciului Arme, Explozivi și Substanțe Toxice a IPJ Bacău - fil. 16;

- procesele-verbale de cântărire a substanțelor vegetale ridicate cu ocazia prinderii în flagrant și a perchezițiilor efectuate - fil. 17-18;

- declarațiile martorilor asistenți: P.R. - fil. 19-20, Z.M.M. - fil. 29, 127-129;

- declarațiile martorilor: J.I. - fil. 21-22, J.G. - fil. 23-24; F.R. fil. 80, V.S. - fil. 82-83, V.N.C. - fil. 85, 132-135, S.V. - fil. 107-108, fil. 136-137, declarațiile martorului P.M.;

- procesele-verbal de confruntare dintre inculpatul B.D. și V.N.C. - fil. 138-139, inculpatul B.D. și Z.L., fil. 140-141, inculpatul B.D. și S.V. - fil. 142-144 și inculpatul Z.L. - S.V., fil. 145-146;

- procesele-verbale de percheziție - fil. 25-27, 30;

- declarația inculpatului Z.L. dată la urmărirea penală

- rapoartele de constatare tehnico-științifice chimice - fil. 51-55;

- actele și rapoartele dactiloscopice - fil. 57-79;

- rapoartele de expertiză biocriminalistică.

În cursul cercetării judecătorești martorii S.V., G.G., V.N.C. și Z.M. nu au putut fi audiați, deoarece după cum a rezultat din procesele-verbal întocmite de agenții de executare a mandatelor emise de instanță erau plecați în străinătate, situație în care constatând că ascultarea acestor martori nu mai este posibilă, instanța a dispus citirea depozițiilor date de aceștia în cursul urmăririi penale. În ceea ce privește declarațiile martorilor C.I., C.D., C.M., G.R., P.E.E. și B.C., întrucât acești martori nu cunosc aspecte directe și nemijlocite și nici relevante pentru cauză, instanța le va înlătura cu atât mai mult cu cât administrarea acestor a apărut ca inutilă față de probele științifice.

În cursul procesului penal inculpatul B.D. a avut o conduită nesinceră, susținând că nu a deținut nici arme și nici droguri și că nu a depozitat asemenea obiecte în garsoniera din strada R.

Susținerile inculpatului au fost însă infirmate de probele științifice care au evidențiat că inculpatul a deținut aceste bunuri și Ie-a manipulat, aspecte ce au fost reținute detailat mai sus.

Aceste probe în același timp cu confirmat și faptul că prin declarațiile martorilor J.I. și J.G. a fost dezvăluit adevărul în sensul că inculpatul B. a deținut drogurile găsite în garsonieră în vederea comercializării și că de asemenea a deținut și pistolul, grenadele și muniția.

Cu privire la inculpatul B.D., că pe tot parcursul procesului penal a negat faptele, sfidând constatările expertizelor științifice, fără a da explicații concrete, cu privire la această poziție a sa. în mod constant, a refuzat să contribuia la aflarea adevărului, perturbând grav, prin manifestări necivilizate și imorale fără precedent în raza instanței, administrarea unor probe utile cauzei și desfășurarea ședințelor de judecată.

De altfel, din actele dosarului a rezultat că și pe parcursul urmăririi penale cu ocazia audierii sale sau a confruntărilor cu inculpatul Z.L. și ceilalți martori din lucrări (V.N.C., S.V.) a avut o atitudine de respingere față de susținerile acestora, manifestând o poziție de sfidare și chiar de amenințare la adresa acestor martori (vezi declarațiile de la fil. 85, 132-135 dosar, 107-108, 138-144 dosar). Inculpatul a ascuns adevărul mizând pe faptul că drogurile și armele au fost găsite la Z.L. pe care însă l-a manipulat în executarea operațiunii permanent căutând să nu se expună pe sine, pentru ca în caz de eșec să nu poată fi depistat ci eventual bănuielile să planeze asupra altor persoane în mod nereal.

De altfel, la data de 25 mai 2006, inculpatul B.D., după ce a luat hotărârea de a lua drogurile și armamentul din garsoniera de pe str. R., Bacău, dându-și seama de riscul mare pe care-l presupunea această operațiune, s-a gândit că nu este indicat să se deplaseze personal să-și rezolve această problemă, existând posibilitatea de a fi prins. În aceste condiții, și-a „construit" un plan minuțios, bine pus la punct, cu scopul de a atrage alte persoane, cunoscuți sau prieteni din cartier ori din anturajul său, cărora să le transmită „sarcini" minore dar precise.

Astfel, în cazul inculpatului Z.L., inculpatul B.D. i-a spus exact ce intenționează, dându-i toate detaliile cu privire la ceea ce era de făcut, precizând că trebuie luate lucruri de valoare și duse în altă parte pentru a nu fi găsite de organele în drept (droguri, armament) însă cu acea ocazie nu a asistat altcineva la discuții.

Altora, cum este cazul lui S.V. și V.N.C. nu Ie-a descris întreaga operațiune ce trebuia executată, ci s-a limitat doar la faptul de a le dat cheile de la garsonieră, spunându-le să le dea de la unul la altul, până ajung la inculpatul Z.L., afirmând că acesta din urmă știe ce are de făcut. în acest fel, inculpatul B.D. a încercat să creeze o stare de confuzie și de „diluare" a propriilor acțiuni, eventual a răspunderii sale, în cazul în care ar fi fost prins.

Inculpatul B.D. și-a dat seama că poate fi urmărit, fapt ce se explică prin repetatele curse („ture") făcute cu autoturismul sau prin oraș, centru, zona „Milcov", zona barului „Formula 1", „Narcisa", cartierul CFR, sat Luncani, comuna Mărgineni etc. (acest aspect rezultând chiar din declarația sa de la fil. 42-43 dosar, precum și din declarația inculpatului Z.L. - fil. 33-36 dosar).

În acest circuit prin succesiunea măsurilor întreprinse, inculpatul B.D. a procedat de așa manieră încât, despre adevărata activitate ce urma a fi realizată, să știe numai inculpatul Z.L., iar celelalte persoane să fie antrenate în această acțiune fără să știe despre ce este vorba, iar în caz de eventual eșec bănuielile să planeze asupra membrilor anturajului său din acea seară, exceptând persoana sa.

În schimb, simpla prezență a acestora din urmă i-a dat garanția inculpatului B.D., că inculpatul Z.L. va merge până la capăt, că nu va renunța pe traseu sau că nu va face ceva greșit, care ar fi putut să-i dejoace planurile.

Inculpatul B.D. a prevăzut că poate fi urmărit și de aceea a coordonat acțiunea din umbră căutând însă o cale de a obține și informații pe parcurs cu privire la traseul lui Z.L. și eventuale incidente produse pe traseu. Astfel după ce a primit telefonul de la S.V., care îl anunța că inculpatul Z.L. a fost prins, a încercat să-și facă pierdută urma, circulând cu viteză pe străzile din Bacău, pentru a dispărea.

Astfel, la data de 25 mai 2006, în jurul orelor 22,30, autoturismul Ford Focus cu nr. de înmatriculare condus de inculpatul B.D. a fost depistat pe str. A. din municipiul Bacău, circulând cu viteză. Când a fost somat de organele de poliție rutieră să oprească, acesta a refuzat și a accelerat, îndreptându-se cu viteză mare spre str. M., iar la blocul 108 a abandonat autoturismul cu luminile aprinse, lăsând portiera deschisă, intrând în casa scării blocului susmenționat (procesul-verbal de la fil. 28 dosar).

Or, conduita adoptată de inculpat constând în pregătirea și conducerea operațiunii în mod discret și fuga acestuia și ascunderea în momentul în care a fost anunțat că Z.L. a fost prins constituie indicii temeinice ale implicării sale în activitatea ilicită de deținere droguri de risc pentru comercializare și deținere de arme și muniție. Dacă inculpatul nu era deținătorul acestor obiecte și produse periculoase nu ar fi avut interesul să le schimbe locul de depozitare și nu ar fi coordonat scoaterea deși așa cum au arătat martorii S.V. și V.N.C. și J.I. avea chei de la această locație, deoarece persoana care trebuia să asigure valorificarea drogurilor, respectiv martorul J.G. era arestat într-o altă cauză penală, temându-se să nu fie văzut de anchetatori.

În cursul cercetărilor inculpatul a spus că deținătorul drogurilor și armelor este martorul J.I., susținând că acesta era adevăratul chiriaș al garsonierei. în acest fel, inculpatul B.D. a încercat să creeze imaginea falsă că nu el este autorul faptei. în realitate, așa cum s-a arătat mai sus inculpatul B. a primit un rând de chei de la garsonieră de la J.I., după ce acesta din urmă nu a mai folosit-o ca locuință, mutându-se la locuința soției sale.

În anul 2006 inculpatul B.D. a avut cheile garsonierei, a folosit-o discret pentru a nu fi observat de vecini, a contribuit la plata chiriei și a depozitat aici droguri și arme. Inculpatul B.D. a susținut că martorii J.G. care era arestat și J.I. aveau chei și deci puteau intra în garsonieră și că după arestare, aceștia l-au acuzat pe el pe nedrept pentru a-și diminua propria răspundere penală. Susținerile inculpatului au fost considerate nefondate, fiind contrazise de probele administrate în cauză.

Astfel, este de observat că în cauză martorul J.G. a fost arestat cu o lună înainte de arestarea lui B.D., pentru alte fapte care nu au legătură cu fapta ce formează obiectul cauzei, iar în aceeași cauză penală a fost reținut o zi fratele acestuia martorul J.I. Or este evident că fiind arestat martorul J.G. nu a mai avut acces la garsonieră.

În cursul cercetărilor inculpatul a spus că deținătorul drogurilor și armelor este martorul J.I., susținând că acesta era adevăratul chiriaș al garsonierei. în acest fel, inculpatul B.D. a încercat să creeze imaginea falsă că nu el este autorul faptei.

în realitate, așa cum s-a arătat mai sus inculpatul B. a primit un rând de chei de la garsonieră de la J.I., după ce acesta din urmă nu a mai folosit-o ca locuință, mutându-se la locuința soției sale. În anul 2006, inculpatul B.D. a avut cheile garsonierei, a folosit-o discret pentru a nu fi observat de vecini, a contribuit la plata chiriei și a depozitat aici droguri și arme.

Inculpatul B.D. a susținut că martorii J.G. care era arestat și J.I. aveau chei și deci puteau intra în garsonieră și că după arestare, aceștia l-au acuzat pe el pe nedrept pentru a-și diminua propria răspundere penală. Susținerile inculpatului au fost apreciate ca nefondate, fiind contrazise de probele administrate în cauză.

Astfel este de observat că în cauză martorul J.G. a fost arestat cu o lună înainte de arestarea lui B.D., pentru alte fapte care nu au legătură cu fapta ce formează obiectul cauzei, iar în aceeași cauză penală a fost reținut o zi fratele acestuia, martorul J.I.

Or, este evident că după reținerea și arestarea fratelui său și până la data de 25 mai 2006, dacă frații J. ar fi fost implicați în deținerea armelor și drogurilor de la garsonieră, atunci aceștia ar fi căutat o cale de îndepărtare a acestora cu atât mai mult cu cât J.I. a fost liber în toată această perioadă, ceea ce nu s-a întâmplat în realitate, tocmai din cauza faptului că proprietarul și deponentul acestor produse era B.D.

Acest aspect a fost relevat prin concluziile și constatările rapoartelor de expertiză care au stabilit că pe produsele și obiectele luate din garsonieră de Z.L. și pe celelalte asemenea obiecte găsite la percheziție s-au găsit urme relevante ale manipulării lor, ce aparțin inculpatului B.D., urme care nu ar fi existat dacă însăși acest inculpat nu le-ar fi creat prin contactul cu bunurile.

Sub acest aspect, aceste probe au făcut dovada deținerii de către B.D. a obiectelor și a faptului că el însuși frecventa locația de depozitare, respectiv garsoniera, fiind irelevante sub acest aspect împrejurările că și alte persoane aveau chei de la garsonieră ori că ar fi putut avea contact cu aceste bunuri, cercetând vreun pachet dintre cele depozitate, din curiozitate fără intenția de a le deține în sensul legii penale.

Contactul cu bunurile a fost dovedit, ca și dovedită și acțiunea de deținere a bunurilor de către inculpat, astfel încât au fost inutile cererile făcute de inculpat pentru a dovedii cine este proprietarul garsonierei, cine a închiriat inițial această locuință, cine figurează în evidențe la taxe și impozite, întrucât acestea nu au relevanță în cauză și nu pot înlătura urmele de contact lăsate de inculpat asupra obiectelor a căror deținere este prohibită.

De altfel în declarațiile date cei doi martori J. au arătat că produsele ilicit deținute ce au fost depozitate în garsonieră au fost aduse de B.D. și aparțineau acestuia. împrejurarea că martorul J.G. era prieten cu inculpatul B., existând posibilitatea că distribuirea să fie făcută de martori nu înlătură și nici nu diminuează vinovăția inculpatului.

De altfel, datorită arestării martorul nu a mai putut valorifica în folosul lui B.D. drogurile puse la dispoziție de acesta.

De asemenea nu a putut fi reținută nici susținerea inculpatului că nu a deținut pistolul, deoarece expertiza biocriminalistică a relevat așa cum s-a arătat mai sus urmele contactului său cu cest obiect, astfel deținerea ca acțiune incriminată de lege fiind dovedită, fapta constituie infracțiunea de nerespectare a armelor și munițiilor indiferent de durata deținerii ori a contactului fizic cu bunul.

în cursul urmăririi penale inculpatul Z.L. a recunoscut faptele și a dat declarații sincere ce au fost confirmate pe deplin de toate probele administrate în cauză. In cursul cercetării judecătorești, inculpatul a negat implicarea lui B.D., crezând că prin această modalitate va contribui la diminuarea sau înlăturarea răspunderii penale a acestuia. Inculpatul a susținut că la urmărirea penală a fost supus la violențe fizice din partea anchetatorilor și din această cauză a declarat că a fost trimis de B.D. la garsonieră. Susținerile acestuia făcute în instanță în sensul că B.D. nu a deținut droguri și nu l-a trimis să le ridice din garsonieră au fost însă infirmate de declarațiile martorilor V.C.N. și S.V. date la urmărirea penală, cât și de probele științifice.

Din actele dosarului a mai rezultat că la perchezițiile domiciliare și la prinderea în flagrant a inculpatului Z.L. au fost prezenți martori asistenți, care au perceput toate activitățile întreprinse și măsurile luate, dând și declarații de martori în acest sens.

Astfel, la prinderea în flagrant a inculpatului Z.L. și la verificarea conținutului genții găsite asupra acestuia, a asistat martorul P.R., în declarația dată și atașată la fila 19 dosar, acesta a precizat că în momentul când a fost prins și imobilizat, la întrebarea pusă, cu privire la conținutul genții, a declarat că inculpatul Z.L. a precizat că are un pistol, niște grenade militare, iar la sediul organului de anchetă a văzut că în geantă erau acele arme și mai multe substanțe vegetale de culoare verde-oliv, bunuri pe care trebuia să le dea inculpatului B.D.

Acest martor a văzut că inculpatul nu a fost supus la violențe, exceptând limita normală a imobilizării care a durat 15 secunde, fiind nesemnificativă. în tot cursul urmăririi penale, inculpatul a fost asistat de avocat la toate audierile, astfel încât în aceste împrejurări susținerea referitoare la tratamentul violent a fost considerată nefondată.

În cursul procesului penal, inculpatul B.D. a avut o conduită necorespunzătoare, ireverențioasă ieșită din comun, motiv pentru care a fost sancționat cu amendă.

În drept, faptele comise de inculpații B.D. și Z.L. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificată și art. 279 alin. (1), (3) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor pentru ambii inculpați instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Prima instanță a avut în vedere limitele pedepsei închisorii prevăzute de norma de incriminare, dispozițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și tratamentul juridic al revocării suspendării condiționate a executării pedepsei pentru inculpatul Z.L., dispozițiile art. 64, art. 65, art. 53 alin. (2) lit. a) și art. 71 C. pen., cât și gradul de pericol social al faptei comise de inculpați, dedus din modul de comitere, împrejurările comiterii, conduita inculpaților, urmările produse, cât și datele ce caracterizează persoana și conduita inculpaților.

Așa cum de altfel s-a reținut mai sus în cursul procesului penal inculpații au avut o conduită nesinceră, încercând să împiedice tragerea la răspundere penală pentru fapta comisă pe care în aceste circumstanțe nu au regretat-o. Inculpații sunt persoane de vârstă tânără cu o pregătire intelectuală și educație limitate datorită lipsei de interes în această direcție, neavând nici pregătire profesională și nici ocupație stabilă. în ceea ce privește pericolul social al faptei, s-a reținut că prin faptele comise au fost periclitate relații sociale deosebit de importante, în buna desfășurare a cărora este interesată întreaga societate, fiind esențiale pentru o conviețuire normală a membrilor acesteia.

Prin faptele comise de inculpați a fost lezată însăși ordinea publică în înțelesul de caracteristică a societății în care trebuie să domine siguranța, securitatea, respectul față de drepturile cetățenilor. Ordinea publică este echivalentul păcii și liniștii interne, permite cetățenilor să trăiască normal în societate în orice loc din lume și de aceea infracțiunile comise de inculpați au pus în pericol evident ordinea publică în toate elementele caracteristice arătate mai sus.

Astfel, prin deținerea de droguri de risc în vederea comercializării în cantități foarte mari, în raport cu spațiul local, cât și de arme și muniție militară au fost lezate efectiv siguranța, securitatea și traiul normal al oamenilor, creându-se o stare de pericol grav pentru viața și sănătatea acestora în condițiile în care bunuri periculoase a căror deținere este interzisă prin lege au fost depozitate în locuințe civile fiind transportate și pe stradă în locuri publice.

Nicio persoană nu se poate bucura de liniște, știind că viața sa sau a semenilor săi poate fi oricând pusă în pericol prin manipularea nelegală de persoane neautorizate a armelor, muniției militare și drogurilor. În speță starea de pericol pentru membrii societății a fost actuală, rezultând în plus din cele arătate și din împrejurarea că faptele, au produs și continuă să producă o afectare a echilibrului social firesc, stare de indignare și dezaprobare publică, insecuritate socială și sfidarea publică a autorităților. în speță au fost afectate și periclitate structuri de securitate și siguranță, cât și viața normală.

Modul și mijloacele de deținere și manipulare a bunurilor periculoase de risc, scopul josnic, perseverența infractorilor, au dovedit, de asemenea pericolul social sporit al faptelor și al inculpaților care au acționat în condițiile arătate.

Față de aspectele de fapt și de drept expuse mai sus, prima instanță a aplicat inculpaților pentru fiecare infracțiune, pedeapsa închisorii prin orientare spre maximul special și pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 și lit. b) C. pen. pe o durată rezonabilă și în limita legală.

În temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat pentru inculpatul Z.L. suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1100 din 5 aprilie 2004 a Judecătoriei Bacău rămasă definitivă prin neapelare și alăturarea acesteia la fiecare pedeapsă aplicată în cauză.

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune pentru inculpatul B.D. și pedepsele rezultante stabilite pentru inculpatul Z.L. în pedeapsa cea mai grea, care având în vedere structura concursului compusă din fapte deosebit de periculoase, cât și periculozitatea socială concretă gravă a acestui concurs fiind sporită la rândul ei în limita legală. Pentru ambii inculpați, prima instanță a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 și lit. b) pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpaților B.D. și Z.L. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) ipoteza 2 și lit. b) în cuantum de 4 ani stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 de la pct. 1 alături de pedeapsa rezultantă a închisorii.

În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În temeiul art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada reținerii și arestării preventive de la data de 25 mai 2006 orele 23 și până la zi pentru inculpatul Z.L. și de la 26 mai 2006 la zi pentru inculpatul B.D.

În temeiul art. 118 lit. f) s-a dispus confiscarea unui pistol fără serie, marca Makarov, a două cartușe cu seriile 38-86 și 9-181 TCW, a unui cilindru metalic cu diametrul de 40 mm, a unei grenade militare FD 85, a unei grenade cilindrice FG-M 252 și a unui tub cilindric de culoare galbenă ce constituie arme și muniție deținute de inculpați.

În baza art. 17 din Legea 143/2000 și a art. 118 lit. f) C. pen. s-a dispus confiscarea cantității de 916,7 grame cannabis deținută de inculpați.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen. fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații B.D. și Z.L.

Inculpatul B.D. a criticat hotărârea apelată sub aspectul netemeiniciei acesteia, invocând nevinovăția sa față de faptele pentru care a fost judecat. Inculpatul a apreciat că prima instanță nu a administrat toate probele necesare stabilirii unei situații de fapt reale, iar soluția de condamnare adoptată în cauză este injustă, nefiind conformă adevărului judiciar.

Inculpatul B.D. a considerat, de asemenea, că soluția de condamnare pronunțată în cauză s-a întemeiat pe evaluarea unor probe în acuzare administrate în cursul urmăririi penale, care au fost obținute cu încălcarea dispozițiilor legale.

În concluzie, inculpatul B.D. a solicitat administrarea în apel a unor noi probe în dovedirea acuzațiilor aduse și implicit pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Apelantul inculpat Z.L. a criticat primei instanțe sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate care le apreciază ca fiind prea severe în raport cu gravitatea faptelor comise și de circumstanțele personale a acestuia, solicitând astfel, reducerea acestora.

Prin decizia penală nr. 96 de la 30 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3337.4/110/2006, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de apelanții inculpați B.D. și Z.L. împotriva sentinței penale nr. 405/D din 16 august 2007 pronunțată în dosarul 337/110/2006 al Tribunalului Bacău, cu privire la cuantumurile pedepselor, sporurile acestora și tehnica de contopire a pedepselor aplicate inculpatului Z.L.. A fost desființată sentința apelată sub aceste aspecte. S-a reținut cauza spre rejudecare și în fond:

I. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului B.D. în pedepsele componente și s-a înlăturat sporul de pedeapsă aplicată.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului B.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) și (3) C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului B.D. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată de la 4 ani la 3 ani.

A fost redus sporul de pedeapsă aplicat inculpatului B.D. de la 2 ani închisoare la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele principale astfel cum au fost reduse, în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită cu 6 luni, la care s-a adăugat pedeapsa complementară menționată mai sus.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul B.D.: 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

II. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată inculpatului Z.L. în pedepsele componente și s-a înlăturat sporul de pedeapsă aplicat.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului Z.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, de la 8 ani închisoare la 3 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată aceluiași inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 279 alin. (1) și (3) C. pen., de la 7 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. aplicată inculpatului Z.L., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, de la 4 ani la 2 ani.

în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1), art. 83 C. pen. au fost contopite pedepsele principale astfel cum au fost reduse, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1100 din 5 aprilie 2004 a Judecătoriei Bacău pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și pedeapsa complementară menționată mai sus.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul Z.L.: 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a și lit. b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților B.D. și Z.L.

În baza art. 381 C. proc. pen. s-a dedus în continuare arestarea preventivă a inculpaților de la 16 august 2007 la zi.

S-a constatat că inculpatul B.D. a avut apărător ales.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiție a onorariului apărătorului din oficiu al inculpatului Z.L. în suma de 100 lei, către Baroul Bacău.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță în urma analizei probelor administrate în cauză a stabilit o situație de fapt corespunzătoare adevărului și o încadrare juridică corectă a faptelor supuse judecății.

De asemenea, prima instanță a apreciat corect temeinicia probelor în acuzare administrate în cauză, pronunțând legal și temeinic soluții de condamnare a celor doi inculpați pentru faptele ce au făcut obiectul acuzațiilor în prezentul proces penal.

Starea de fapt reținută de instanța de apel este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cursul cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală. în mod judicios, Tribunalul Bacău a constatat că probele administrate în cursul procesului penal, relevând cu certitudine faptul că inculpatul se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni reținute în sarcina sa.

Susținerile inculpatului B.D. referitoare la nevinovăția acestuia au fost considerate ca lipsite de fundament real, nefiind susținute de suport probator, în mod legal prima instanță, evaluând temeinicia probelor în acuzare administrate în cele două faze procesuale și a pronunțat o soluție de condamnare a apelantului inculpat pentru faptele ce au constituit obiectul acuzației în prezentul proces penal.

Criticile apelantului inculpat B.D., în sensul în care a încercat a atesta ideea că unele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, folosite în dovedirea acuzațiilor aduse acestuia, au fost obținute cu încălcarea dispozițiilor legale, nu au putut fi reținute de instanța de control judiciar.

A fost invocată nelegalitatea emiterii autorizației privind percheziționarea garsonierei din strada R., municipiul Bacău, în care s-au găsit substanțe stupefiante și armele deținute ilegal, în condițiile în care nu s-a făcut dovada că inculpatul B.D. este proprietarul sau chiriașul acelui imobil.

Critica nu este întemeiată, percheziția efectuată în cauză a fost utilă pentru aflarea adevărului, fiind de natură a asigura procurarea unor probe indispensabile pentru rezolvarea cauzei. Instanța de apel a constatat că percheziția efectuată în cursul urmăririi penale s-a autorizat de judecător în condițiile legii procesual penale. Împrejurarea că percheziția domiciliară a fost efectuată asupra unui imobil ce nu era proprietatea inculpatului sau nu era deținut în fapt de către acesta, în baza unui contract de locațiune, nu afectează cu nimic valabilitatea efectuării acestui mijloc de probă.

Inculpatul B.D. prin apărătorul ales, a criticat constant lipsa de legalitate și temeinicie a probelor în acuzare administrate în cursul urmăririi penale, apreciind că au fost administrate de către organele de cercetare penală cu încălcarea dispozițiilor procedurale, fiind lipsite astfel de valoare probantă.

Inculpatul a invocat încălcarea dispozițiilor art. 68 C. proc. pen. cărora este interzis a se întrebuința violențe, amenințări, ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni ori îndemnuri în scopul de a obține probe. Apelantul inculpat a susținut că organul de urmărire penală a nesocotit dispozițiile art. 68 C. proc. pen., determinând prin amenințări și intimidări, persoanele care cunosc fapte sau împrejurări de natură să servească la aflarea adevărului în cauza pendinte, să dea declarații în sensul dorit de acesta, pentru a sprijini acuzațiile aduse inculpatului.

În acest sens, s-a susținut de către inculpatul B.D., că declarațiile date de coinculpatul Z.L. în cursul urmăririi penale, prin care l-a incriminat direct pe acesta, au fost obținute de către anchetatori prin constrângere.

Examinând modalitatea în care a fost ascultat inculpatul Z.L., în cursul urmăririi penale, instanța de apel a constatat că acesta a fost audiat cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, iar elementele de fapt ce au rezultat din conținutul acestor declarații reprezintă expresia voinței libere a acestuia, neexistând indicii cu privire la exercitarea vreunei forme de constrângere asupra sa de către procurorul anchetator.

Inculpatul B.D., prin apărătorul ales a contestat validitatea procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, care a relevat momentul în care inculpatul Z.L. transporta drogurile și armele ce erau deținute de inculpatul B.D. în garsoniera din str. R., municipiul Bacău. În opinia inculpatului B.D., flagrantul menționat este lovit de nulitate, întrucât Z.L. a fost constrâns prin violență fizică să declare neadevărat că cel care l-a trimis în garsoniera de unde a luat lucrurile găsite în geanta sa, a fost inculpatul B. De asemenea s-a invocat nelegalitatea flagrantului și datorită faptului că martorul asistent P.R., care nu a perceput nimic direct și personal, elementele de fapt descrise în conținutul procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante. S-a susținut de către inculpatul B.D., că martorul sus menționat a fost condus la sediul Poliției, unde a confirmat situația faptică expusă de lucrătorii de poliție, în pofida faptului că acesta nu a observat nimic personal.

Examinând procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 8 dup), precum și înregistrarea video efectuată cu aceeași ocazie s-a constatat că acțiunile de prindere în flagrant a inculpatului Z.L., au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, neconstatându-se existența unor mijloace de constrângere folosite de organul de urmărire penală împotriva inculpatului Z.L. în vederea obținerii de probe neconforme adevărului. în ceea ce privește pe martorul asistent P.R., susținerile inculpatului B.D., că acesta ar fi semnat procesul-verbal la cererea organului de urmărire penală, fără a observa personal cele descrise în conținutul acestuia, sunt lipsite de fundament real.

În declarația de la fila 19 dup, dată în fața procurorului la scurt timp după organizarea flagrantului, martorul asistent P.R., a menționat că personal a observat toate activitățile întreprinse de anchetatori, inclusiv momentul în care inculpatul Z.L. a declarat verbal că în geanta de voiaj, găsită asupra sa avea mai multe bunuri, ce urmau să le ducă inculpatului B.D.

Instanța de apel nu a putut primi criticile inculpatului care a considerat că probele în acuzare administrate în cursul procesului penal nu au forța probantă de a răsturna prezumția relativă de nevinovăție ce operează în favoarea sa.

Susținerile inculpatului B.D. care au apreciat că soluția adoptată de prima instanță s-a întemeiat pe un ansamblu probator incomplet, inapt de a releva o situație corespunzătoare adevărului, nu au putut fi primite de către instanța de apel. Inculpatul a imputat primei instanțe că nu a procedat la administrarea nemijlocită a tuturor probelor utile justei soluționări a cauzei, în sensul că nu a insistat în audierea unor martori din lucrări.

Criticile inculpatului referitoare la neaudierea nemijlocită a martorilor S.V. și V.C. au fost apreciate ca nefondate. Având în vedere că datele din dosarul cauzei au relevat împrejurarea că martorii menționați sunt plecați în străinătate pentru o durată nedeterminată, instanța de fond s-a aflat în imposibilitatea de a-i audia nemijlocit, ținând cont la judecarea cauzei de declarațiile date de aceștia în faza de urmărire penală.

Instanța de apel a observat că instanța de fond a administrat toate probele utile și concludente justei soluționări a cauzei, care coroborate cu cele administrate în cursul urmăririi penale au condus la pronunțarea soluției atacate. De asemenea, prima instanță a înlăturat motivat, atât probele administrate la cererea inculpaților cu care s-a încercat a se combate probele în acuzare administrate în cauză, cât și probele administrate din oficiu care nu reflectă adevărul, indicând corelativ care sunt probele pe care s-a întemeiat soluția de condamnare adoptată în cauză.

Prima instanță în mod corect nu a acceptat apărările inculpatului B.D. care a încercat să plaseze răspunderea penală în sarcina martorului J.I. Vinovăția inculpatului B.D. a fost dovedită indubitabil de elementele de fapt ce au rezultat din mijloacele de probă administrate în cauză, în special de declarațiile inculpatului Z.L. date în cursul urmăririi penale care au confirmat acuzațiile aduse inculpatului B.D., coroborate cu declarațiile martorilor J.G. și J.I. date în ambele faze procesuale, care l-au incriminat direct.

Hotărârea apelată a fost considerată deficitară sub aspectul tehnicii de contopire a pedepselor aplicate inculpatului Z.L.

Având în vedere că ambele infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în prezenta cauză au fost săvârșite în termenul de încercare stabilit în urma condamnării acestuia la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia prin sentința penală nr. 1100 din 5 aprilie 2004 a Judecătoriei Bacău, prima instanță trebuia să adauge această pedeapsă la pedeapsa rezultantă obținută prin contopirea celor două pedepse corespunzătoare faptelor deduse judecății comise în concurs real, iar nu la fiecare dintre acestea, cum greșit s-a procedat.

Sentința apelantă este criticabilă și în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați. Având în vedere că rolul principal în activitățile infracționale, a revenit inculpatului B.D., care a condus și coordonat acțiunile coinculpatului Z.L. (acesta fiind un simplu transportator), în mod injust instanța de fond a dispus condamnarea celor doi inculpați la pedepse egale.

În ceea ce privește cuantumurile pedepselor aplicate inculpaților, instanța de apel a apreciat că, atât pedepsele principale, cât și cele complementare aplicate acestora de către instanța de fond sunt prea severe.

În vederea realizării funcțiilor sale, pedeapsa trebuie să fie adaptată la nevoile de îndreptare ale infractorului, cu luarea în considerate a gravității infracțiunii săvârșite. Dacă se aplică unui infractor o pedeapsă prea severă față de nevoile de îndreptare, acesta va reacționa în sens negativ.

Infracțiunile pentru care sunt acuzați inculpații, sunt infracțiuni formale, de pericol, a căror comitere produc nașterea unui stări de pericol pentru societate, iar nu vătămarea drepturilor și libertăților vreunei persoane, rațiuni pentru care și limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor sunt moderate.

În considerarea acestor argumente, instanța de apel a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei și restabilirea ordinii de drept, pot fi obținute și prin stabilirea unor pedepse mai blânde aplicate inculpaților.

De asemenea, curtea de apel a apreciat că, în ceea ce îl privește pe inculpatul Z.L., nu se mai justifică sporirea pedepsei rezultante obținute ca urmare a contopirii pedepselor stabilite în cauză, dat fiind faptul că aceasta urmează a fi majorată prin adiționarea unei pedepse aplicată anterior acestuia printr-o hotărâre definitivă, pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate în temeiul art. 83 C. pen.

În considerarea celor expuse, instanța de apel a admis apelul inculpaților sub aspectele analizate mai sus și a desființat în parte sentința apelată.

Rejudecând cauza, a redus pedepsele aplicate inculpaților corespunzător, proporțional cu contribuția infracțională a fiecăruia dintre ei, de asemenea a redus și sporul de pedeapsă aplicat inculpatului B.D., pe care l-a considerat a fi excesiv.

Faptele supuse judecății fiind concurente, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv art. 83 C. pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul Z.L.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Având în vedere că subzistă în continuare temeiuri care justifică detenția preventivă a inculpaților, instanța de apel, în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a acestora.

În baza art. 381 C. proc. pen. s-a dedus în continuare arestarea preventivă a apelanților inculpați la zi.

S-a constatat că inculpatul B.D. a avut apărător ales.

În baza art. 189 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului apărătorului din oficiu al inculpatului Z.L., către Baroul Bacău. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2), (4) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău și intimații inculpați B.D. și Z.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele ce se vor arătat în continuare pentru fiecare.

Astfel, parchetul în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că faptele comise, natura acestora, consecințele lor, impactul mediatic produs, poziția subiectivă, total sfidătoare la adresa înfăptuirii actului de justiție și chiar față de organele judiciare chemate să realizeze aflarea adevărului, activitățile repetate de influențare, intimidare și chiar amenințare ale inculpatului B.D. față de martorii și coinculpații din lucrări, atitudinea violentă și lipsă de respect față de organele judiciare și chiar amenințările făcute la adresa acestora, repetatele reclamații făcute împotriva celor chemați să cerceteze și să judece faptele comise, mediatizarea exagerată și cu rea-credință a unor încălcări de lege, abuzuri, neîntemeiate, puse pe nedrept în sarcina organelor judiciare l-au îndreptățit să exercite recurs cu privire la cuantumurile pedepselor aplicate celor doi inculpați, de către instanța de apel.

Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul B.D. s-a menționat că nu există niciun element de fapt sau de circumstanțiere, care să justifice reducerea pedepsei și a sporului aplicat de prima instanță. Aceasta pentru că faptele comise sunt de o gravitate sporită, au fost repetate și premeditate, comise după un plan bine construit, ceea ce demonstrează deosebita abilitate, tenacitate și perseverență a inculpatului B.D. în conceperea și punerea în executare a faptelor comise.

Cantitățile de droguri descoperite și ridicate, varietatea și periculozitatea armamentului găsit la perchezițiile efectuate, proveniența acestuia, faptul că acesta era în stare de funcționare „mutarea" acestor produse ale infracțiunilor comise dintr-un loc în altul (de la o locație la alta) pentru a li se pierde urma, constituie alte elemente care nu justifică cu nimic reducerea pedepselor și a sporurilor aplicate de instanța de fond.

Toate activitățile infracționale de pregătire, de punere în executare și de realizare a scopurilor propuse de B.D., specifice infracțiunilor comise au scos în evidență un modus operandi deosebit de bine pregătit, mai rar întâlnit în activitatea instanțelor de judecată și a organelor de urmărire penală, cu implicarea unui număr însemnat de participanți la comiterea acestor infracțiuni (fără vinovăție) manipulate cu abilitate de inculpatul B.D., influențate, șantajate sau amenințate de acesta.

Cu privire la pericolul social al făptuitorului-inculpatul B.D., din probele administrate la urmărirea penală și în fața instanțelor de judecată, a rezultat că acesta a manifestat constant o atitudine necooperantă, de sfidare totală și lipsă de respect față de solemnitatea actului de justiție (a manifestat comportări indecente, verbale și fizice, un vocabular vulgar și lipsit de respect, față de toate organele judiciare) împiedicând prin orice mijloace (uneori de neconceput asemenea manifestări nefundamentate, necontrolate și periculoase, aflarea adevărului.

La cele de mai sus s-a mai adăugat repetate reclamații neîntemeiate făcute prin apărători și personal, menținerea unor stări tensionate, încordate pe tot parcursul procesului penal, fără motive neîntemeiate, sumarea unei poziții de „victimă" din partea inculpatului B.D., invocarea unor abuzuri procesuale neîntemeiate și nejustificate, atitudinea repetate și continuă de influențare a persoanelor chemate în instanță și chiar de amenințare la adresa acestora sau a organelor judiciare.

Referitor la inculpatul Z.L. reducerea pedepselor și a sporurilor nu se justifică, în primul rând datorită pericolului ridicat al faptelor comise, descrise și în cele comentate mai sus.

La cele de mai sus s-a adăugat și faptul că Z.L. este principalul autor al faptelor comise, fiind un executant fidel, disciplinat și deosebit de receptiv la toate „indicațiile" primite de la inculpatul B.D., încă din faza conceperii faptelor comise și până la condamnările primite de la instanța de apel.

Atitudinea oscilatorie, schimbarea declarațiilor de la urmărirea penală, negarea adevărului în fața instanțelor de judecată, „favorizarea" inculpatului B.D. prin noile precizări făcute în faza judecății, constituie alte argumente ale reducerii neîntemeiate a pedepselor și sporurilor aplicate de către instanța de apel.

Antecedentele penale ale inculpatului Z.L. constituie un alt argument al faptului că în mod nejustificat s-au redus pedepsele aplicate și sporurile date de instanța de fond.

Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 9 și 14 C. proc. pen., parchetul a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei atacate pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în sensul motivelor arătate și în final condamnarea inculpaților B.D. și Z.L. la pedepse orientate către maximul penal prevăzut de textele de lege incriminatoare din Legea nr. 678/2001, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 279 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen.

Motivelor de recurs ale parchetului, i-a fost atașată fotocopia rezoluției din 7 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. 1169/P/2006 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 288 alin. (1), (3) și art. 291 C. pen. față de procurorul S.V. din cadrul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău.

La dosarul cauzei a fost depusă de către recurentul inculpat B.D. o cerere de revocare a măsurii arestării preventive, la care s-a anexat și fotocopia ordonanței nr. 21 din 26 mai 2006 privind reținerea învinuitului B.D. pe 24 de ore, de la 26 mai 2006 ora 9,00 până la 27 mai 2006, ora 9,00, aflate la filele 59-61 dosarul Înaltei Curți.

La termenul de judecată de la 27 august 2008, Înalta Curte a luat în examinare, din oficiu, conform art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) C. proc. pen., verificarea legalității arestării preventive a inculpaților B.D. și Z.L., fiind consemnate concluziile părților, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la data menționată.

La termenul mai sus arătat, Înalta Curte, conform art. 3002 și art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen. a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților B.D. și Z.L., măsură pe care a menținut-o. Suma de câte 40 lei reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În considerentele încheierii, Înalta Curte a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților au impus în continuare privarea de libertate.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat B.D. a depus la dosar motivele de recurs formulate în scris pentru recurent.

Reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului declarat de parchet, casarea deciziei și menținerea sentinței, invocând greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților de instanța de apel, care nu a ținut seama de datele ce caracterizează persoana inculpaților, periculozitatea sporită a faptelor comise referitoare la o cantitate importantă de droguri, arme și muniție militară, precum și împrejurările săvârșirii faptelor, conform unui plan infracțional bine întocmit de inculpatul B. și fidel executat de inculpatul Z.

Apărătorul recurentului intimat inculpat B.D. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, 14 și 18 C. proc. pen., susținând oral motivele scrise de recurs, solicitând admiterea recursului declarat și casarea hotărârilor atacate.

În susținerea ultimului temei de casare a solicitat achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c), iar în subsidiar, lit. d) C. proc. pen., arătând că probele sunt lovite de nulitate absolută și nu susțin condamnarea inculpatului, a mai menționat că CD-ul original pe care s-a înregistrat flagrantul nu mai există, fapt confirmat de adresa parchetului.

În susținerea celorlalte două temeiuri de casare a arătat că hotărârea instanței este nemotivată, iar pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de apel a fost greșit individualizată, în raport cu lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră. în ce privește recursul parchetului a pus concluzii de respingere a acestuia, ca nefondat.

Apărătorul recurentului intimat inculpat Z.L. a solicitat respingerea, ca nefondat a recursului declarat de parchet, apreciind că hotărârea din apel este legală și temeinică, iar în recursul inculpatului, a solicitat admiterea recursului declarat de acesta, casarea hotărârilor atacate, în temeiul art. 3859 pct. 18, 14 C. proc. pen. și achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.. în acest sens a susținut că nu a existat înțelegere prealabilă între inculpați, că recurentul Z.L. a transportat geanta fără a cunoaște conținutul acesteia, contribuția sa la săvârșirea faptei fiind redusă, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în cuantumul pedepsei executate până în prezent, prin acordarea unei mai mari eficiente atitudinii procesuale a inculpatului.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursurile declarate de inculpați, a pus concluzii de respingere acestora, ca nefondate, susținând că situația de fapt a fost stabilită de instanțe pe baza unui probatoriu neechivoc. în acest sens, a arătat că simpla susținere a inculpatului Z. că ar fi fost amenințat la urmărirea penală, nu poate fi primită, întrucât nu este susținută de niciun indiciu că ar putea fi credibilă. Referitor la procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante a susținut că a fost întocmit cu respectarea tuturor condițiilor procedurale pentru valabilitatea acestuia. Pe parcursul procesului penal au fost audiați și martorii asistenți pentru a verifica veridicitatea celor constatate în procesul-verbal. Privitor la probele științifice a arătat că instanțele au reținut corect că obiectele găsite în garsonieră îi aparțineau inculpatului B., întrucât au fost identificate mai multe urme papilare de pe cutiile cu arme și droguri. Referitor la solicitarea apărării de achitare a inculpatului Z.L. a susținut că acesta a recunoscut că avea cunoștință de natura bunurilor transportate, astfel că se impune respingerea recursului și sub acest aspect. în ce privește pedepsele aplicate a solicitat respingerea recursurilor inculpaților pentru motivele invocate în recursul parchetului.

Pozițiile avute de către recurenții intimați inculpați, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

În motivele de recurs formulate în scris, de către recurentul intimat inculpat B.D., prin apărătorul său și aflate la filele 71-77 dosarul Înaltei Curți a fost criticată hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Bacău pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitându-se în principal achitarea recurentului inculpat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) motivat de faptul că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa, invocându-se art. 3859 pct. 3, în sensul că a existat un caz de incompatibilitate la instanța de fond, magistratul P.E. care a pronunțat sentința penală de 10 ani nu era în măsura să pronunțe această soluție atâta vreme cât a pronunțat sentința penală privind pe frații J.I. și G., aceștia din urmă fiind martori în dosarul în care apare ca inculpat B.D. S-a menționat acest lucru al incompatibilității magistratului, au fost formulate două cereri de recuzare, dar în zadar pentru că magistratul s-a pronunțat pe fond, în condițiile în care acesta a emis și actul procedural al autorizației de percheziție.

Au mai fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10, că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului: art. 3859 pct. 14 că s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.; art. 3859 pct. 18 că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

S-a mai menționat că deși instanța de apel a micșorat semnificativ pedeapsa, de la 10 ani la 6 ani și 6 luni, nu a ținut cont de solicitarea apărării privind achitarea inculpatului B.D., aspect care trebuia raportat în mod direct la situația faptică corectă și nu cea reținută de organul de anchetă și copiată ad literem de instanța de fond. Pornind într-o urmărire penală cu totală rea-credință, procurorul a creionat o situație faptică departe de realitate care a dus la numeroase abuzuri și administrări de probe lovite din pct. de vedere al apărării de nulitate absolută, conform art. 197 C. proc. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului B.D. deținere droguri de risc fără drept și infracțiunea de nerespectare a regimului armelor și munițiilor, motivat de faptul că în data de 25 mai 2006 în urma unei sesizări Brigada de Crimă Organizată a reținut în flagrant pe numitul Z.L., coinculpat în prezenta cauză care ar fi afirmat că geanta găsită asupra sa, în care de altfel se găseau drogurile și armele urma să fie dusă inculpatului B.D. Deși a încercat să demonstreze și chiar a reușit până la evidență să arate că garsoniera de unde a luat inculpatul Z.L. geanta, cea de pe strada R. din municipiul Bacău nu este proprietatea lui B.D., nu a locuit în această garsonieră, nu a avut posesia și folosința ei și nici nu a fost în vizită în acest imobil, s-a insistat și la un moment dat același magistrat P.E. a emis autorizație de percheziție pe numele lui B.D. pentru garsoniera de pe strada R. De menționat că la această percheziție nu a participat cum era firesc inculpatul, pretinzându-se că fiind imobilul său, ci au participat proprietarii C.M. și C.D. și chiriașul J.I., acești trei participanți fiind și martori în prezenta cauză.

Recurentul intimat inculpat prin apărător a precizat că nu a locuit în acel imobil sub nicio formă legal, nu a avut cheile de la această garsonieră, nu a avut niciodată vreun raport juridice cu proprietarii imobilului, aceștia din urmă declarând în fața instanței de fond și în apel că nu-l cunosc, că nu l-au văzut niciodată, nu au încasat nici un moment bani de la acesta cu titlu de chirie.

Se apreciază că inculpatul Z.L. a fost manipulat de reprezentanții organului de anchetă, într-o primă declarație afirmând că B.D. l-a trimis după această geantă, ca la fond să revină și să spună că de fapt l-a trimis numitul S.

Pornind de la pct. 3 ca motiv de recurs a arătat faptul că doamna magistrat P.E. nu era în măsură să pronunțe o hotărâre la fond atâta vreme cât același magistrat a pronunțat o hotărâre împotriva fraților J., martori cheie în dosarul privind pe inculpatul B.D., tot domnia sa dând și autorizație privind percheziția domiciliară. A fost o soluție dată cu totală rea-credință, motivată probabil și de conduita ireverențioasă avută de inculpat care nu s-a dat în lături a-și striga nevinovăția, lucru care a fost interpretat greșit de magistrat și probabil a supărat. De asemenea, apărarea a mai menționat că motivarea a fost pătimașă și înlăturarea depozițiilor martorilor au adevărat relevante în dosar și păstrarea depozițiilor fraților J.I. și J.G.

S-a mai arătat că s-a învederat instanței de apel că însăși ordonanța de reținere este lovită de nulitate absolută în lumina art. 197 C. proc.pen., fiind redactată de R.D. procuror și semnată de alt procuror V.S. Se consideră că alt act procedura nul este mandatul de percheziție dat pentru un imobil de pe strada R. față de care magistratul P.E. afirma că este garsoniera lui B.D., argument neînsoțit de nicio probă elocventă, concludentă. Față de acest aspect împotriva magistratului s-a formulat și o plângere penală a cărei soluție este cunoscută; declarația inculpatului Z.L. dată în două rânduri la nivelul urmăririi penale, în situația în care nu știe să scrie și să citească apare totuși ca relevantă în soluția instanței. în fața instanței de fond Z.L. a afirmat că a fost amenințat, că s-a exercitat presiuni asupra lui la nivelul urmăririi penale și că a fost obligat de procuror să declare, declarație pe care nu a scris-o el, nu a semnat-o și pe care nu și-o însușește. Probele de care instanța trebuie să țină cont sunt cele luate în condiții de legalitate, aspect covârșitor în interpretarea per a contrario a declarației dată de Z.L. la urmărirea penală. Instanța nu a motivat această schimbare, care practic profită inculpatului B.D., dimpotrivă a înțeles să-l gratifice pe inculpatul Z. și i-a micșorat pedeapsa la 4 ani, deși a fost surprins în flagrant.

În realitate singura declarație luată în condiții de legalitate lui Z.L. este cea dată în fața instanței de fond în care motivează declarația dată la urmărire penală și afirmă că cel care l-a trimis după geantă și a cărui geantă era a fost martorul S.V., cel care l-a și dus cu mașina în apropierea blocului unde se afla garsoniera.

Recurentul intimat inculpat prin apărător consideră că un alt act nul desfășurat la nivelul urmăririi penale este înregistrarea audio-video a CD-ului privind flagrantul lui Z.L. Deși a solicitat și la fond și în apel o expertiză audio-video ea nu s-a putut efectua datorită inexistenței casetei originale. Conform adresei trimisă de Parchet și la fond și în apel această casetă nu a fost păstrată, deși art. 913 pct. 3 C. proc. pen. prevede ca suportul original să se păstreze la sediul parchetului în locuri speciale, în plic sigilat și va fi pus la dispoziția instanței de judecată la solicitarea acesteia. Nici instanța de fond, nici cea de apel nu au purtat discuții în motivarea hotărârilor pe acest aspect. în situația în care inculpatul B.D. contrazice contextul efectuării flagrantului și chiar neagă faptul că inițial Z.L. ar fi afirmat că B.D. l-ar fi trimis era bine venită o expertiză audio-video cu obiectivele arătate la instanța de apel, expertiză care nu s-a putut efectua din cauza organului de anchetă penală.

Se apreciază că alte acte lovite de nulitate absolută sunt declarațiile fraților J.I. și J.G., ambii beneficiind de cauze de micșorare a pedepsei, în atare situație, nefiind martori obiectivi, neputând fi luate depozițiile lor ca fiind legale și reale, cu atât mai mult cu cât ambii au fost judecați într-un dosar personal de același magistrat P.E. pentru infracțiuni de deținere și trafic de droguri. La instanța de fond depozițiile celor doi au fost avute în vedere, celelalte depoziții de martori cu adevărat edificatoare au fost înlăturate. Pe data de 20 aprilie 2006 cei doi frați J. au fost surprinși în flagrant, acțiunea lor infracțională a făcut obiectul dosarului 26/D/P/2006, considerându-se că acești doi martori nu pot fi credibili, când în propriul dosar au avut atitudini și declarații oscilante. Instanța trebuie să pronunțe o soluție de condamnare dacă probele conving dincolo de orice evidență, neputându-se aduce doi condamnați pentru infracțiunea de trafic de droguri să probeze activitatea infracțională a inculpatului B.D.

Un alt aspect extrem de important este lipsa de tratament egal în fața instanței în pronunțarea soluției în apel, având în vedere contribuția ambilor inculpați dar cu precădere a inculpatului Z.L. care surprins în flagrant, dând declarații contradictorii a primit în apel o pedeapsă de 4 ani de zile, iar inculpatul B.D. luat de la domiciliul părinților a primit o pedeapsă de 6 ani și 6 luni, fiind făcută o aplicare disproporționată a pedepselor.

Motivarea instanței că o parte din cutii aveau urmele papilare ale inculpatului B.D. se apreciază că nu are relevanță din perspectiva principiului prezumției de nevinovăție. Nu s-a negat niciodată că B.D. îi cunoștea pe frații J., chiar a afirmat că mergeau în vizite, că la un moment dat a aflat cu ce se ocupau și este absolut normal că fi atins anumite obiecte aparținând fraților J., lucru care nu-l incriminează și-l transformă imediat în infractor. Nu s-a ținut cont prea mult nici de atitudinea inculpatului B.D. și străduința lui de a clarifica multe aspecte lăsate nerezolvate în faza de urmărire penală, respectiv că s-a insistat foarte mult în aducerea martorilor S. și V., că s-a solicitat de la Jandarmeria Alba-lulia relații cu privire la armele și muniția găsită în posesia lui Z.L., că martorul C.I. a venit în fața instanței și a declarat răspicat că J.I. i-a promis bani și i-a făcut cinste dacă declarația lui va fi întrutotul dorinței lui.

În ceea ce privește elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, în rechizitoriu se face trimitere la latura obiectivă a deținerii de droguri, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că garsoniera de pe strada R. este sub o formă sau alta a inculpatului B.D. și că personal a deținut droguri la această locuință. Privind astfel lucrurile se observă că nici cea de-a doua infracțiune nu poate fi reținută, respectiv aceea privind regimul armelor și muniției, motivat de faptul că aceste arme s-au găsit tot asupra coinculpatului Z.L., nu asupra inculpatului B.D., așa încât se impune achitarea pe litera d a art. 10, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în rechizitoriu.

La individualizarea judiciară a pedepsei, în speță, în lumina dispozițiilor art. 72 C. pen. nu s-a ținut cont de persoana inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, că a avut un comportament bun și foarte bun în societate, că nu a mai avut niciodată probele cu legea penală și atitudinea lui a fost una de cooperare cu instanța și cu organul de cercetare penală în ideea lămuririi faptelor sub toate aspectele concrete ale faptei, ceea ce ar fi îndreptăți instanța să rețină circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., solicitând admiterea recursului și pe fond achitarea inculpatului.

Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T, Serviciul Teritorial Bacău, și de recurenții intimați inculpați B.D. și Z.L., împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în ceea ce privește recursul parchetului, art. 3859 pct. 3, 10, 18, 14 din același cod, privind recursul intimatului inculpat B.D. și art. 3859 pct. 18 și 14 C. proc. pen., referitor la recursul intimatului inculpat Z.L., Înalta Curte constată că recursurile parchetului și intimaților inculpați sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta pentru fiecare.

În ceea ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T, Serviciul Teritorial Bacău:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel nu numai că și-a însușit argumentele primei instanțe, dar la rândul său, a efectuat un riguros examen asupra cauzei, față și de motivele de apel formulate și în mod judicios și temeinic motivat a stabilit că a fost dovedită vinovăția inculpaților B.D. și Z.L. în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, în raport cu situația de fapt corect stabilită de prima instanță.

Înalta Curte consideră că instanța de apel a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind, în esență că fapta inculpatului B.D. de a deține în vederea valorificării a cantității de circa 922,7 grame cannabis, droguri de risc, un pistol marca Makarov și muniție, cartușe, mai multe grenade militare, precum și fapta inculpatului Z.L., care la data de 25 mai 2006, orele 23,00 de a transporta într-o geană bunurile mai sus arătate, ce urmau a fi predate inculpatului B.D., prinderea inculpatului Z.L., având loc în flagrant, întrunesc pentru fiecare inculpat, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunilor de trafic de droguri de risc și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificată și art. 279 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.

Vinovăția inculpaților B.D. și Z.L. în comiterea faptelor a fost dovedită în baza procesului de apreciere a mijloacelor de probă ce au fost administrate în desfășurarea procesului penal, respectiv, atât în cursul urmăririi penale, cercetării judecătorești, în primă instanță, cât și în apel, hotărârile pronunțate în cauză, atât în primă instanță, cât și în apel, reflectând în considerente ample și punctuale modul concret în care au fost analizate, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus, așa încât inculpații au beneficiat de un proces echitabil, potrivit prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

De asemenea sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate ambilor inculpați, în ceea ce privește cuantumurile acestora, Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o judicioasă evaluare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., în contextul cauzei, în sensul că a dat relevanță și felului infracțiunilor comise, respectiv infracțiuni de pericol, în raport cu scopurile preventiv și educativ ale pedepsei, motivând consecințele negative ce la poate avea aplicarea unor pedepse prea severe.

Înalta Curte consideră că instanța de apel, prin cuantumurile pedepselor aplicate celor doi inculpați, așa cum au fost reduse, în mod diferențiat, a făcut o examinare plurală a tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, ținând cont de contribuția fiecărui inculpat în săvârșirea infracțiunilor și anume modalitatea concretă în care inculpații au acționat, pornind de la conceperea și punerea în executare a activității infracționale de către inculpatul B.D., care, deși a încercat a-și diminua acțiunea concretă, pe care acesta a avut-o anterior arestării martorului J.G., de furnizor de droguri, acesta a acționat în baza unei pregătiri minuțioase, prin implicarea unor persoane cunoscute cărora Ie-a furnizat detalii cu privire la ceea ce aveau de făcut, efectuarea unor deplasări repetate cu autoturismul său prin oraș pentru a nu fi urmărit, în raport cu modul în care a acționat inculpatul Z.L., acesta având rolul de a transporta bunurile arătate și a fi remise inculpatului B.D., conduita ulterioară a inculpatului B.D. atunci când a fost anunțat că inculpatul Z.L. a fost prins, celelalte circumstanțe reale, dar și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, chiar dacă inculpatul B.D. a negat comiterea faptelor, iar inculpatul Z.L. a avut o poziție oscilantă cu privire la săvârșirea acestora, împrejurarea că acesta din urmă a mai fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1100 de la 5 aprilie 2004 a Judecătoriei Bacău rămasă definitivă prin neapelare.

Astfel, în mod corect au fost reduse pedepsele principale aplicate celor doi inculpați pentru ambele infracțiuni, în mod justificat, fiind stabilite cuantumuri mai mari de pedeapsă pentru inculpatul B.D., în raport cu cele pentru ambele fapte comise inculpatului Z.L., în funcție de contribuțiile avute, dar și de celelalte circumstanțe, așa cum s-a arătat, după care pedepsele principale au fost contopite, conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

De asemenea, instanța de apel în mod corect a constatat că a fost excesivă sporirea pedepsei rezultante cu 2 ani închisoare pentru inculpatul B.D., apreciind că sporirea doar cu 6 luni a pedepsei rezultante, își va putea atinge într-un mod mai eficient finalitatea, iar în ceea ce privește sporirea pedepsei rezultante pentru inculpatul Z.L., aceasta nu se mai justifică, având în vedere adiționarea pedepsei aplicată anterior acestuia, ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

Așadar, în modalitatea în care a individualizat pedepsele principale, instanța de apel a dat eficiență în mod corect și principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și persoana inculpaților.

Totodată, Înalta Curte apreciază că în mod justificat au fost reduse și cuantumurile pedepselor complementare aplicate celor doi inculpați, ținându-se cont și de finalitatea acestora, dispunându-se corect aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În raport cu cele menționate referitor la modul în care instanța de apel a individualizat pedepsele aplicate celor doi inculpați, Înalta Curte, în baza propriului examen efectuat asupra procesului concret de individualizare al pedepselor aplicate inculpați, prin verificarea legalității și temeiniciei criteriilor specifice acestuia, constată că a fost făcută o apreciere obiectivă și corectă, iar pedepsele aplicate, în condițiile arătate au aptitudinea de a-și atinge scopurile de exemplaritate, dar și cel educativ, în îndreptarea atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea viitoare pozitivă a celor doi inculpați.

În consecință, Înalta Curte nu poate avea în vedere motivele invocate de către procuror cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate celor doi inculpați, prin reducerea cuantumurilor pedepselor principale și complementare, deoarece, în condițiile arătate, instanța de apel a făcut o justă reindividualizare a acestora, printr-o evaluare efectivă la condițiile concrete ale cauzei a tuturor criteriilor, atât cele referitoare la fapte cât și la profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților, în mod legal, fără o preeminență a unora în raport cu altele, stabilind pedepse proporționale, așa încât nu se impune majorarea lor, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Referitor la recursul declarat de recurentul intimat inculpat B.D.:

Înalta Curte examinând ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât și în aceea a judecății, în primă instanță, cât și în apel constată că motivele de recurs invocate de către recurentul intimat inculpat, atât în scris, cât și cele susținute oral nu sunt fondate.

Astfel, din verificarea cauzei față de critica invocată privind incompatibilitatea judecătorului E.P., care a pronunțat sentința în primă instanță, deoarece a pronunțat sentința penală privind pe frații J.I. și J.G., aceștia având calitatea de martori în prezenta cauză, precum și faptul că același magistrat a emis și actul procedural al autorizației de percheziție, Înalta Curte constată că aceasta critică nu se susține.

Din examinarea cauzei rezultă că în primă instanță, prin încheierile de ședință de cameră de consiliu de la 24 ianuarie 2007 și 21 februarie 2007 ale Tribunalului Bacău, secția penală, au fost respinse cererile de recuzare ale doamnei judecător P.E. (filele 208 și 226 în dosarul nr. 4850/2006, vol. I al Tribunalului Bacău, secția penală).

Așadar, prin încheierea de ședință de cameră de consiliu de la 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Bacău, secția penală, în dosarul nr. 4850/2006, vol. I, în baza art. 52 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea de recuzare a doamnei judecător P.E., formulată de inculpatul B.D., în dosarul penal nr. 4850/2006.

În considerentele încheierii s-a stabilit că prin cererea formulată oral, în instanță, la termenul de judecată din 14 decembrie 2006, inculpatul B.D. a formulat cerere de recuzare împotriva completului de judecată, respectiv a doamnei judecător P.E. Inculpatul nu a precizat nici oral și nici în scris cazul de incompatibilitate și temeiurile de fapt, așa cum prevede art. 51 alin. (2) C. proc. pen. În această situație, nefiind respectate condițiile prevăzute de textul de lege mai sus menționat s-a constatat că cererea de recuzare este inadmisibilă.

Prin încheierea de ședință de cameră de consiliu de la 21 februarie 2007 a Tribunalului Bacău, secția penală, în dosarul nr. 4850/2006, vol. I, în baza art. 52 C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată cererea de recuzare a doamnei judecător P.E., formulată de inculpatul B.D. în dosarul penal nr. 4850/2006.

În considerentele încheierii s-a reținut că prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2007, inculpatul B.D. a recuzat completul de judecată investit cu soluționarea dosarului penal nr. 4850/2006, considerând că magistratul este incompatibil, neputând continua procesul penal ce formează obiectul dosarului menționat. în susținerea cererii, inculpatul a invocat faptul că judecătorul recuzat a autorizat efectuarea unei percheziții în cursul urmăririi penale la un imobil al cărui proprietar pretinde că nu este, în cursul cercetării judecătorești nu dă eficiență principiului prezumției de nevinovăție, respingând în mod nejustificat probele solicitate.

Deși inculpatul nu a precizat în mod expres cazurile de incompatibilitate în care s-ar afla judecătorul ce formează completul de judecată, examinând actele și lucrările din dosar, s-a constatat că nu există motive care să conducă la concluzia că sunt incidente dispozițiile legale privind această materie, ce se regăsesc în cuprinsul art. 46-48 C. proc. pen.

Respingerea cererii privind administrarea unor probe sau emiterea unei autorizații de percheziții nu pot constitui motive de recuzare a unui complet de judecată atât timp cât competența de a se pronunța asupra concludentei sau utilității probelor în cursul judecății revine numai acestuia.

Or, obligația magistraților în cursul judecății nu este numai aceea de a admite orice cerere formulată de părți, existând și posibilitatea respingerii probelor, desigur, în condițiile motivării soluției adoptate.

Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 51-52 C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată cererea de recuzare formulată de inculpatul B.D.

Din examinarea rechizitoriului emis la 30 august 2006 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Bacău în dosarul nr. 41D/P/2006 rezultă că prin acest act de sesizare a fost dispusă numai o singură soluție și anume, în baza art. 262 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaților B.D. și Z.L. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificată și art. 279 alin. (1), (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (filele 1-20 dosarul parchetului).

În declarația dată în cursul urmăririi penale, la data de 26 mai 2006 în prezenta cauză, în calitate de martor J.I. (fila 21 verso dosarul parchetului) a arătat în mod expres că " în data de 20 aprilie 2006 în jurul orei 2 dimineața am fost prins în flagrant în timp ce dețineam și comercializam fără drept împreună cu fratele meu J.G. droguri de tip cannabis. La sediul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău în prezența apărătorului ales, C.C. am declarat că drogurile care au fost găsite asupra mea de către lucrătorii de poliție provin de la numitul B.D. din mun. Bacău care se ocupa cu traficul de droguri de tip cannabis...".

În declarația dată în cursul urmăririi penale, la data de 26 mai 2006, în prezenta cauză, în calitate de martor J.G. (fila 23 verso dosarul parchetului) a menționat că „Sunt cercetat într-un alt dosar de organele de urmărire penală pentru o faptă de trafic de droguri de risc (cannabis) comisă la data de 18 aprilie 2006, care a fost constată în flagrant, noaptea în jurul orelor 2,00 în fața magazinului PLUS de lângă Vama din Bacău. Arăt că eu și fratele meu venisem din cursă, amândoi fiind șoferi și ne întorceam de la garajul UMTF și mergeam spre casă. Mai arăt că aveam asupra mea circa 9-10 țiple de cannabis învelite într-un celofan, de culoare verde oliv, pe care le-am luat de la B.D. cu vreo 4-5 zile în urmă, pe care i-am dat 1.200.000 lei bucata. Aceste produse le-am primit în dreptul fabricii P. pe unde stătea și el, de față fiind doar eu. Deși l-am întrebat de unde le are nu mi-a spus niciodată și eu nu am mai insistat. Când am fost prinși de organele de poliție la data și ora menționată, în fața magazinului PLUS, am recunoscut faptele comise, am fost sinceri și m-am angajat să spun adevărul și să ajut organele de anchetă în descoperirea și prinderea celorlalți autori...".

La dosarul parchetului în prezenta cauză se află depusă o copie de pe rechizitoriul emis la 25 mai 2006 de Ministerul Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Bacău în dosarul nr. 26/D/2006, prin care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul J.I. pentru infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, trimiterea în judecată a inculpaților J.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul J.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (1) ambele din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., inculpatul C.S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a inculpaților C.S.M. pentru art. 2 alin. (1) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea 522/2004 pentru actul material din 20 aprilie 2006, a inculpatului V.S.I. și a inculpatului A.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 și neînceperea urmăririi penale față de B.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004, copie aflată la filele 147-157 dosarul parchetului în prezenta cauză ).

În raport cu cele menționate rezultă, pe de-o parte, că în primă instanță au fost soluționate cererile de recuzare formulate de inculpatul B.D., constatându-se că doamna judecător P.E. nu este incompatibilă, iar pe de altă parte, același magistrat nu se găsește în cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 47 (judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs sau nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care și-a exprimat anterior părea cu privire la soluția care ar pute fi dată în acea cauză) și art. 48 alin. (1) lit. d) (există împrejurări din care rezultă că este interesat sub orice formă, el, soțul sau vreo rudă apropiată) C. proc. pen., deoarece chiar și în ipoteza că același magistrat ar fi judecat cauza privind pe martorii J.I. și J.G., în calitate de inculpați, situație ce nu a fost dovedită prin depunerea hotărârii judecătorești, acesta nu era incompatibil, având în vedere că aceea era o cauză distinctă cu inculpați diferiți a căror vinovăție se stabilea în raport cu materialul probator administrat pentru contribuțiile fiecăruia în raport cu faptele pretins a fi comise, iar formarea acelei cauze nu era consecința vreunei soluții de disjungere din prezenta cauză, prin rechizitoriul mai sus menționat dispunându-se așa cum s-a arătat numai soluția de trimitere în judecată a inculpaților B.D. și Z.L.

Mai mult nu s-ar putea susține nici existența vreunui interes al magistratului, deoarece pe de-o parte, interesul la care se referă cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 48 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. trebuie să privească modul în care urmează să fie soluționată cauza, aducând avantaje materiale sau morale judecătorului, soțului sau rudelor apropiate, iar pe de altă parte, trebuie dovedite împrejurările din care apare interesul soluționării cauzei într-un anume mod, ceea ce în contextul actualei cauze nu a fost probat prin niciun mijloc de probă sub aspectul celor două condiții arătate.

De altfel, nu s-ar putea susține lipsa de imparțialitate a judecătorului care s-a pronunțat în primă instanță în contextul actualei cauze nici prin accepțiunea conferită de art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, deoarece noțiunea de imparțialitate, atât subiectivă, cât și obiectivă conferită instanței, ca o componentă importantă a unui proces echitabil, așa cum a fost stabilită prin jurisprudența instanței de contencios european, a fost respectată.

Astfel, pe de-o parte prin modul în care au fost soluționate cererile de recuzare formulate de inculpatul B.D., s-a realizat un prim control asupra cauzelor de incompatibilitate invocate, cât și ulterior în prezentul recurs, prin examinarea criticii reiterate și completate, Înalta Curte, constatând că nu există vreun caz care să afecteze imparțialitatea obiectivă a magistratului și anume din cele analizate, respectiv art. 47 și art. 48 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. și nici împrejurarea că magistratul s-a pronunțat cu privire la o cerere de percheziție, aceasta fiind un procedeu în vederea descoperirii și ridicării de obiecte și înscrisuri ce pot servi ca mijloace de probă, măsură care nu poate atrage vreo stare de incompatibilitate, de altfel, nefiind prevăzută de niciunul din cazurile stipulate la art. 48 din același cod.

De altfel, conduita magistratului concretizată în soluția pe care a pronunțat-o în primă instanță în prezenta cauză și aceea în ipoteza în care ar fi soluționat și cauza privind pe inculpații J.I. și J.G. nu ar putea avea semnificația nici a unei aparențe de lipsă de imparțialitate, cauzele fiind distincte.

Astfel, față de cele mai sus arătate, critica invocată de recurentul intimat inculpat cu privire la existența incompatibilității judecătorului P.E. care a pronunțat sentință, în prima instanță este nefondată, ceea ce conduce la inaplicabilitatea cazului de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 3 C. proc. pen.

Înalta Curte consideră că nu este fondată nici cea de-a doua critică invocată de recurentul intimat inculpat B.D. și anume aceea că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Astfel, așa cum rezultă, atât din încheierile de ședință din dosarele primei instanțe, Tribunalul Bacău, secția penală, cât și instanței de apel, Curtea de Apel Bacău, secția penală, pe de-o parte, procesul penal privind pe inculpații B.D. și Z.L. s-a desfășurat cu respectarea principiilor oralității, nemijlocirii, contradictorialității, publicității, așa cum sunt stipulate de art. 289 și art. 290 alin. (1) C. proc. pen. și cu respectarea principiului egalității armelor stipulat de art. 6 din Convenția Europeană asupra Drepturilor Omului, în sensul că cererile formulate de părți, probele solicitate au fost puse în discuția părților, instanțele de judecată motivând soluțiile dispuse cu privire la acestea, iar pe de altă parte, ambele instanțe s-au pronunțat temeinic motivat și în mod expres, în procesul de apreciere a probelor asupra mijloacelor de probă administrate, prin folosirea raționamentelor de interpretare ce caracterizează un proces de evaluare, așa încât și sub aspectul motivării hotărârilor pronunțate acestea susțin pe deplin soluțiile dispuse de prima instanță și instanța de apel cu privire la vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

În cursul cercetării judecătorești, în primă instanță la termenul de judecată de la 16 noiembrie 2006, s-a dat citire actului de sesizare al instanței după care a s-a pus în discuție audierea separată a inculpaților. Apărătorii inculpaților și procurorul, având pe rând cuvântul au arătat că sunt de acord cu audierea separată a inculpaților. Instanța a adus la cunoștință inculpaților prevederilor art. 70 C. proc. pen. aceștia precizând că înțeleg să dea declarația în prezenta cauză. S-au audiat separat inculpații Z.L. și B.D., declarațiile fiind consemnate și atașate la dosar (filele 59-63 dosarul nr. 4850/2006 al Tribunalului Bacău, secția penală, vol. I).

La același termen de judecată mai sus arătat apărătorul inculpatului B.D. a solicitat proba cu acte și martori în circumstanțiere, respectiv audierea martorilor B.M. și D.C., însă după audierea martorilor din lucrări. De asemenea a solicitat efectuarea unei adrese la Jandarmeria Alba-lulia pentru a comunica dacă a lipsit armament în perioada 2004-2005. Apărătorul inculpatului Z.L. a arătat că inculpatul nu solicită probe decât audierea martorilor din lucrări, Procurorul, având cuvântul a solicitat admiterea probelor formulate.

Prima instanță a admis proba solicitată de inculpatul B.D. privind audierea martorilor propuși și proba cu acte și a respins proba cu adresă la Jandarmeria Alba-lulia, deoarece proba nu este utilă cauzei, instanța nefiind sesizată prin rechizitoriu cu asemenea fapte. S-a dispus xerocopierea raportului de expertiză biocriminalistică nr. 211032 din 18 septembrie 2006 și a raportului nr. 211193 din 18 septembrie 2006 pentru a fi comunicate inculpaților prin apărători, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul arătat, aflată la filele 65-66 dosarul tribunalului indicat.

Ulterior au fost ascultați martorii din lucrări, J.G. (fila 229 dosarul tribunalului vol. I ), J.I. (fila 263 dosarul tribunalului vol. I).

La termenul de judecată de la 22 martie 2007, apărătorul inculpatului B.D. a solicitat ca instanța să se pronunțe cu privire la probele solicitate depuse cu listă la dosarul cauzei, reaudierea martorului J.G., deoarece la termenul anterior a lipsit din motive de sănătate, procurorul arătând că nu se opune la cererea privind audiere martorului din lucrări J.G. Instanța a pus în discuție lista de probatorii depusă de inculpatul B.D., prin apărător, aflată la dosarul cauzei la filele 222-223, procurorul solicitând respingerea probelor formulate ca nefiind utile și concludente cauzei.

Tribunalul asupra notei de probatorii depusă de inculpat la dosar în afara ședinței de judecată, aflată la fila 222-223 dosar a constatat, reținut și dispus următoarele: A constatat că prin încheierea din 16 noiembrie 2006 au fost admise probele cu acte și martori solicitate de inculpat și respinsă, ca nefiind utilă cauzei, proba având ca obiect solicitarea de relații de la Jandarmeria Alba-lulia referitoare la împrejurarea dacă din această unitate a fost sustras un pistol și dacă un anumit văr al martorilor J.I. și J.G. lucrează în această unitate. A constatat că la dosarul instanței nu există nicio probă efectuată la urmărirea penală având ca obiect înregistrarea audio a flagrantului organizat inculpatului Z.L. și în consecință a dispus admiterea cererii formulată de inculpat prin avocat ales în sensul de a solicita relații de la D.I.I.C.O.T. cu privire la acest aspect.

A dispus emiterea unei adrese către D.I.I.C.O.T. prin care se va solicita să se verifice dacă în cursul urmăririi penale cu ocazia flagrantului privind pe inculpat Z.L. s-au efectuat înregistrări audio și în caz afirmativ, acestea să fie înaintate instanței de judecată.

De asemenea, tribunalul a admis cererea privind solicitarea de relații de la D.I.I.C.O.T., în sensul de a se verifica dacă există două procese-verbale de cântărire a drogurilor, unul pentru cantitatea de 1,700 kg și unul pentru o cantitate mai mică de numai 900 g și în cazul în care există cea de-a doua situație să fie înaintat și cel de-al doilea proces-verbal de cântărire.

Cu privire la proba cu expertiza tehnico-audio instanța se va pronunța după ce vor fi primite relațiile de la parchet.

Referitor la proba cu expertiza dactiloscopică instanța se va pronunța după audierea martorilor.

Tribunalul a respins, ca nepertinente, neconcludente și inutile cauzei proba cu relații de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a verifica dacă s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva procurorului care a instrumentat cauza la urmărirea penală, ca urmare a plângerii formulată de inculpat și a cererii acestuia de a solicita relații de la Direcția de impozite și taxe locale pentru a preciza cine este proprietarul garsonierei de pe strada R. în perioada 2004-2007.

De asemenea, prima instanță a respins ca fiind inutilă cauzei, proba cu o nouă expertiză genetică solicitată de inculpat, având ca obiect compararea urmelor papilare din raportul nr. 173418 din 13 iunie 2006 și raportul nr. 173741 din 6 iunie 2006 cu urmele papilare ale inculpaților și J.I., în raport de concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică și al rapoartelor de expertiză biocriminalistică.

A fost admisă cererea privind luarea unui supliment de declarație martorului J.G. și a dispus citarea acestuia cu aducere din Penitenciarul Bacău pentru termenul din 19 aprilie 2007, ora 8 C 21.

S-a dispus citarea tuturor martorilor din lucrări cu mandate de aducere.

S-a acordat termen la data de 19 aprilie 2007, ora 8,00 C 21, pentru când se vor cita inculpații B.D. și Z.L. cu aducere din Penitenciarul Bacău.

De asemenea, prima instanță a dispus emiterea unei adrese către Poliția municipiului Bacău în atenția comisarului prin care i se aduce la cunoștință că în cauza de față au fost emise mandate de aducere pentru martorii din lucrări Z.M.M., P.R. și V.N.C., care nu au fost îndeplinite corespunzător, nu au fost făcute verificările corespunzătoare pentru a depista persoanele citate în cauză, organele de poliție să procedeze de urgență la îndeplinirea mandatelor de aducere, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la 22 martie 2007 a Tribunalului Bacău, secția penală, în dosarul nr. 37/110/2006 ( 5775/2006 ), aflată la filele 267-268 în dosarul nr. 4850/2006 vol. I devenit prin acordarea numărului unic informatic dosarul nr. 3337/110/2006.

La dosarul cauzei au fost depuse procesele-verbale la mandatele de aducere privind pe martorii J.I., C.D., G.G.C., aflate la filele 282-289 din dosarul tribunalului mai sus indicat. în procesul-verbal la mandatul de aducere privind pe martorul J.I. se arată că din discuțiile purtate telefonic cu susnumitul i s-a adus la cunoștință despre mandatul de aducere dar nu i s-a put înmâna deoarece acesta era plecat în cursă lucrând ca șofer la o firmă de transport; în cel privind pe martorul C.D., în care se arată că acesta se va prezenta la Tribunalul Bacău la ora și data stabilită în mandatul de aducere nefiind necesar să fie însoțit de organele de poliție; în cel referitor la martorul G.G.C. se menționează că acesta se va prezenta la Tribunalul Bacău la ora și data stabilită în mandatul de aducere.

De asemenea au mai fost depuse procesele-verbale de la mandatele de aducere ale martorului P.R. (fila 2 dosarul tribunalului indicat, vol. II, în care se arată că acesta a fost condus la sediul Tribunalului Bacău în sala de judecată nr. 1 completul 21 fiind predat grefierei de serviciu numita B.C.); martorului C.I.D. (fila 4 din dosarul tribunalului, vol. II, în care se arată că acesta se va prezenta la Tribunalul Bacău la data și ora stabilită în mandatul de aducere); martorului B.C. (fila 6 dosarul tribunalului, vol. II, în care se arată că acesta se va prezenta la Tribunalul Bacău la ora și data stabilită în mandatul de aducere, nefiind necesar să fie însoțit de organele de poliție); martorului Z.M.M. (fila 9 din dosarul tribunalului vol. II, în care se atestă că numitul este plecat în Italia de șase luni de zile și nu cunoaște date cu privire la venirea în țară a acestuia); martorului V.N.C. (fila 12 dosarul tribunalului indicat, vol. II, în care se menționează că acesta este plecat din țară și nu cunoaște date cu privire la venirea în țară a acestuia); martorului P.E.E. (fila 16 dosarul tribunalului indicat, vol. II în care se menționează că acesta a luat la cunoștință de mandatul de aducere, dar refuză să se prezinte la Tribunalul Bacău din motive de securitate personală, atât a lui, cât și a familiei); martorului G.R. (fila 19 dosarul tribunalului indicat, vol. II în care se arată faptul că, cumnatul său nu mai locuiește la această adresă și nu a locuit efectiv niciodată și nu cunoaște unde se află); martorului S.V. (fila 22 dosarul tribunalului indicat, vol. II în care se arată că se va prezenta la Tribunalul Bacău la data din mandat și nu este necesar să fie însoțit de organele de poliție).

La dosarul cauzei, în primă instanță a fost depusă adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Bacău, în dosarul nr. 41D/P/2006 de la 10 aprilie 2007 (filele 23-24 dosarul tribunalului menționat, vol. II) în care se precizează că, cu ocazia realizării flagrantului din data de 25/26 mai 2006 referitor la infracțiunile de trafic de droguri de risc și nerespectarea regimului armelor și munițiilor prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004 și art. 279 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen. s-au efectuat înregistrările audio și video, despre care a fost informată instanța de judecată imediat, după ce s-a propus arestarea preventivă a inculpaților și s-a judecat această propunere la Tribunalul Bacău și Curtea de Apel Bacău, în cest sens s-a înaintat instanței de judecată (Curtea de Apel Bacău) la data de 29 mai 2006 un CD conținând imagini audio-video referitoare la acțiunea de prindere în flagrant a inculpatului Z.L., în seara zilei de 25 mai 2006. Acest CD a fost atașat la dosarul nr. 2083/2006 al Curții de Apel Bacău (fila 6) și care la data de 21 iunie 2006 a fost restituit la Serviciul Teritorial Bacău. Dosarul Curții de Apel Bacău nr. 2083/2006 se află atașat la dosarul dvs. nr. 4850/2006, aflat în stare de judecată, cu termen la data de 18 aprilie 2007. Față de solicitarea dvs. făcută prin adresa 4850 din 23 martie 2007 a fost înaintat CD care conține imagini audio-video legate de flagrantul despre care s-a făcut vorbire, pentru a fi avut în vedere la soluționarea cauzei. Menționăm că alte înregistrări audio sau video nu s-au efectuat.

În legătură cu cel de-al doilea aspect despre care s-a făcut vorbire în adresă au fost făcute următoarele precizări:

La dosarul de urmărire penală există două procese-verbale de cântărire a drogurilor. Astfel la pagina nr. 17 se află un proces-verbal de cântărire a 2 țiple de folie transparentă ce conțin fragmente vegetale de culoare verde oliv și care au fost cântărite la o farmacie din Bacău, acestea având o greutate de 5,49 grame. Această cantitate de 5,49 grame (apreciată de organele de expertiză de la Laboratorul de Analiză și Profil al drogurilor, Precursori lași - la cantitatea de 5,5 grame prin rotunjire) a fost expertizată, stabilindu-se că este drog de tip „cannabis".

După expertizare, această cantitate a fost predată organului de urmărire penală drept contraprobă (vezi fil. nr. 52 dosar urmărire penală). Al doilea proces-verbal de cântărire se află atașat tot la dosarul de urmărire penală (fil. 18 ) în care se menționează că s-au cântărit substanțele vegetale găsite asupra inculpatului Z.L. cu ocazia prinderii sale în flagrant. Cântărirea s-a efectuat tot la o farmacie din Bacău „Beladona" și se referă la cantitățile de 133 țiple folie în care se găseau fragmente vegetale de culoare verde oliv în greutate de 392 grame; un bidon de plastic de 1,5 I pătrat plin cu substanță vegetală de culoare verde olive (substanță vegetală cântărind - 273 grame); un al doilea bidon din plastic de 1,5 I (pătrat) plin cu substanțe vegetală de același fel (substanță vegetală, cântărind 269 grame); un al treilea bidon din plastic pătrat de 1,5 I plin de asemenea cu substanțe vegetale de culoare verde olive (substanța cântărind 259 grame).

În total în urma cântăririi a rezultat cantitatea de 1,193 Kg de substanță vegetală. Nu există alte procese-verbale de cântărire a substanțelor (drogurilor găsite) decât cele menționate mai sus. Parchetul a mai precizat că la Laboratorul de Expertiză din lași, cu ocazia cântăririi s-a găsit cantitatea de 922,7 grame de substanță vegetală considerată și apreciate ca fiind cannabis. Organul de urmărire penală, în partea expozitivă a rechizitoriului a făcut referire la cantitatea de 1,742 Kg. având în vedere și ambalajele în care au fost găsite acestea, respectiv cele 3 bidoane din plastic pătrate de 1,5 I, o pungă din plastic în care se aflau mai multe pachete de țigări goale, o cutie de carton și 3 țiple plastic albe pentru ambalat pachete de țigări (vezi fil. nr. 9 dosar).

În partea dispozitivă dintr-o eroare de dactilografiere s-a trecut cantitatea de 1,7 kg cannabis, cantitatea reală fiind de 922,7 grame, cea găsită la cântărire de organele de expertiză din lași. De altfel, pe tot parcursul urmăririi penale, atât la judecarea propunerii de arestare preventivă cât și la prelungirea acestei măsuri, în actele întocmite, organul de anchetă face mențiuni repetate la cantitatea de circa 1 kg droguri de risc de tip „cannabis" ( vezi fil. nr. 47, 48, 92, 103, 113, 117, 119 dosar).

În cursul cercetării judecătorești, în primă instanță au fost ascultați martorii C.I.D. (fila 27 dosarul tribunalului vol. II), P.R. (fila 28 dosarul tribunalului vol. II), B.V.C. (fila 29 dosarul tribunalului vol. II), J.G. (fila 30 dosarul tribunalului vol. II). De asemenea a fost luat un supliment de declarație inculpatului Z.L. (fila 31 dosarul tribunalului vol. II).

La termenul de judecată de la 19 aprilie 2007, prima instanță după ce a ascultat martorii mai sus menționați și pe inculpatul Z.L., prin supliment de declarație, a acordat cuvântul părților asupra cererilor formulate, dispunând mai multe măsuri privind prezentarea martorilor arătați cu mandate de aducere, amendarea unui agent de poliție pentru neexecutarea unor mandate de aducere, efectuarea unei adrese către Serviciul Public Comunitar Local de Evidența Persoanelor jud. Bacău pentru a comunica care este actualul domiciliu (sau reședință) a martorului G.R., cu datele de stare civilă arătate.

Prima instanță a admis cererea formulată de inculpatul B.D., prin apărător și a dispus efectuarea unei expertize tehnico-științifice audio-video, având următoarele obiective: să stabilească dacă în cauză există un material inițial înregistrat pe un alt dispozitiv (casetă sau mini-CD), utilizat la momentul flagrantului; în cazul în care un asemenea material există să se stabilească prin comparare, dacă materialul înregistrat prezentat instanței este identic ca întindere, durată și conținut cu cel înregistrat inițial; să se stabilească dacă materialul prezentat pe CD instanței este o copie de pe materialul original; să se stabilească dacă materialul inițial înregistrat prezintă ștersături sau degradări (tăieturi) sau modificări, adăugiri. S-a dispus emiterea adresei către D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău, să se comunice dacă există materialul inițial, caseta, și în caz afirmativ să fie pus la dispoziția experților, ce urmează să efectueze expertiza tehnico-științifică în cauză; emiterea unei adrese către Biroul expertize de pe lângă Tribunalul Bacău pentru a comunica numele a 3 experți tehnici în investigare mijloace audio-video. Cu privire la expertiza dactiloscopică, prima instanță a arătat că se va pronunța după audierea martorilor din lucrări.

Având în vedere că procurorul a arătat că din oficiu se sesizează față de martorul din lucrări C.I.D., cu datele de stare civilă menționate pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen., având în vedere contradictorialitatea din declarația dată de acesta în fața procurorului și declarația dată la termenul de astăzi în fața instanței și a solicitat a se înainta spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău procesul-verbal de sesizare din oficiu, instanța a dispus a se înainta copia prezentei încheieri de ședință, însoțită de copie de pe declarațiile martorului C.I.D., către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău spre competentă soluționare sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen., toate aspectele mai sus menționate au fost consemnate în încheierea de ședință de la 19 aprilie 2007, aflată la filele 37-40 dosarul tribunalului indicat, vol. II.

De asemenea au mai fost depuse procesele-verbale la mandatele de aducere ale martorului S.V. (fila 61 dosarul tribunalului, vol. II în care se arată că la adresa indicată locuiește P.V. care a arătat că fiul ei S.V. este plecat din țară la muncă în Italia și nu cunoaște date cu privire la venirea în țară a acestuia);a martorului V.N.C. (fila 64 dosarul tribunalului indicat vol. II în care se arată că V.F. a menționat că fiul ei V.N.C. este plecat din țară și nu cunoaște date cu privire la venirea în țară a acestuia); a martorului G.R. (fila 68 dosarul tribunalului indicat, vol.

II în care se arată că se va prezenta la Tribunalul Bacău la data și ora stabilită în mandatul de aducere); a martorului Z.M.M. (fila 72 dosarul tribunalului indicat, vol. II, în care fiul ei Z.M.M. este plecat din țară și nu cunoaște date cu privire la venirea în țară a acestuia ); a martorului G.G.C. (fila 75 dosarul tribunalului indicat, vol. II, în care se menționează că C.D. a precizat că nepotul lui G.G.C. este plecat în Italia și nu cunoaște date cu privire la venirea în țară a acestuia); a martorului C.D. (fila 83 dosarul tribunalului menționat, vol.

II în care se arată că acesta se va prezenta la Tribunalul Bacău la ora și data stabilită în mandatul de aducere și nu este necesar să fie însoțit de organele de poliție); a martorului P.E.E.C. ( fila 100 dosarul tribunalului indicat, vol. II, în care se arată că nu dorește să declare în scris cu privire la primirea mandatului dar a afirmat verbal că se va prezenta la proces în vederea clarificării acestuia); procesele-verbale la mandatele de aducere pentru un alt termen de judecată a martorului G.G.C. (fila 127dosarul tribunalului indicat, vol.

II, în care C.D. a menționat că nepotul lui G.G.C. este plecat în Italia și nu a venit până în prezent, necunoscând date cu privire la venirea în țară a acestuia); a martorului Z.M.M. (fila 130 dosarul tribunalului menționat, vol. II, în care C.G. că numitul Z.M.M. este plecat din țară de la sfârșitul anului 2006 precizând totodată că s-a prezentat soția sa C.M. la tribunal pentru a relata acest lucru); a martorului V.N. (fila 133 dosarul tribunalului, vol. II, în care se arată că mama acestuia V.F. a menționat că fiul ei V.N.C. este plecat din țară în Italia și nu cunoaște când acesta va reveni în țară); a martorului S.V. (fila 136 dosarul tribunalului menționat, vol.

II, în care menționează că P.V. mama martorului a declarat că fiul ei nu mai locuiește la acea adresă, actualmente fiind plecat din țară și nu cunoaște date cu privire la venirea lui în țară).

Prima instanță a ascultat martorii P.E.E. (fila 102 dosarul tribunalului, vol. II ), C.D. (fila 103 dosarul tribunalului, vol. II ), G.R. (fila 104 dosarul tribunalului, vol. II), C.M. (filele 155-156 dosarul tribunalului indicat, vol. II).

La dosarul primei instanțe a fost depusă adresa Inspectoratului General al Poliției Române, Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Bacău cu nr. 1525643 din 4 mai 2007 (fila 78 dosarul tribunalului indicat, vol. II), adresă în care se precizează că cu ocazia constatării infracțiunii flagrante din data de 25 mai 2006 când a fost depistat în municipiul Bacău Z.L. având asupra sa droguri, armament și muniție au fost înregistrate imagini cu camera video din dotarea Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Bacău pe o casetă care este utilizată frecvent pentru înregistrări ale unor astfel de acțiuni, imaginile au fost ulterior salvate în computer și apoi pe CD-ul care a fost înaintat unității dvs., iar pe casetă au fost înregistrate ulterior alte imagini, astfel filmarea inițială nu mai există.

La termenul de judecată de la 19 iunie 2007, prima instanță a constatat că expertiza tehnico-științifică audio-video a rămas fără obiect, în raport de relațiile primite de la D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău, (filele 77-78 dosar fond), datorită lipsei casetei ca element de comparare și expertizare. De asemenea a respins proba cu 3 martori (ale căror nume Ie-a indicat prin lista depusă la termenul de azi), deoarece pentru martori nu sunt fixate obiective, astfel încât instanța nu poate verifica concludenta și utilitatea probei, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul arătat, filele 158-160 dosarul tribunalului indicat, vol. II.

În încheierea de ședință de la 14 august 2007, anterior constatării terminării cercetării judecătorești și acordării cuvântului părților, în dezbateri, s-a consemnat că apărătorul inculpatului B.D. a depus la dosar o cerere prin care a solicitat reaudierea martorei C.M., deoarece nu a lămurit aspecte importante legate de momentul percheziției și a solicitat termen în acest sens, audierea martorului din lucrări V.S., deși s-a dat citire declarației dată de aceasta, audierea martorilor din lucrări, precizând că nu este de acord cu faptul că s-a dat citire declarațiilor martorilor din lucrări, deoarece sunt martori importanți și nu se poate trece cu ușurință peste declarații, revenirea cu adresă către D.I.I.C.O.T. pentru a comunica casata pe care s-a înregistrat flagrantul inculpatului Z.L., precizând că nu renunță la expertiza tehnico-științifică audio-video, efectuarea expertizei dactiloscopice, a reiterat cererea privind emiterea unei adrese la Jandarmeria Alba-lulia pentru a comunica de unde provine arma și munițiile, a solicitat proba cu martorii propuși la termenul anterior, precizând că sunt martori care cunosc aspecte importante pentru a demonstra scenariul făcut la parchet.

Procurorul a precizat că aceste cereri au mai fost formulate, iar instanța s-a pronunțat asupra lor, solicitând instanței a se aprecia asupra acestor cereri.

Prima instanță a respins cererea privind audierea suplimentului de martori propuși de inculpatul B.D., în apărare, deoarece instanța nu este investită să soluționeze dacă în cauză sau comis (sau nu) abuzuri. De asemenea, prima instanță a respins cererea privind audierea martorului V.S., deoarece acest martor nu face parte de pe conceptul de citare întocmit de D.I.I.C.O.T., iar audierea acesteia nu este utilă cauzei. De asemenea a respins cererea privind audierea martorilor din lucrări S.V., V.N.C., G.G.C. și Z.M.M., deoarece aceștia au fost citați în cauză și cu mandate de aducere, iar din procesele-verbale întocmite de organele de poliție, cu ocazia îndeplinirii mandatelor de aducere, rezultând că aceștia sunt plecați din țară, declarațiile acestora fiind citite la termenul anterior.

Totodată, prima instanță a respins cererea privind solicitarea de relații de la D.I.I.C.O.T., întrucât din relațiile comunicate a rezultat că din materialul inițial realizat la flagrant nu există o casetă separată și rămâne valabilă constatarea anterioară a instanței că proba solicitată privind efectuarea expertizei tehnico-științifică audio-video a rămas fără obiect. A constatat că nu se impune efectuarea expertizei dactiloscopice, deoarece nu există niciun alt aspect contestat din partea altor persoane și în garsonieră au avut acces și alte persoane, expertiza dactiloscopică solicitată, nefiind utilă cauzei. De asemenea au fost respins cererea privind relații de la Direcția de taxe și impozite și cererea privind solicitarea de relații de la Jandarmeria Alba-lulia, deoarece instanța nu este competentă să efectueze cercetări cu privire la alte cauze, decât cea aflată pe rolul instanței, aspecte reflectate de încheierea de la termenul mai sus arătat, aflată la filele 182-183 dosarul tribunalului, vol. II.

În dosarul Curții de Apel Bacău, secția penală, instanța de apel la termenul de judecată de la 20 noiembrie 2007, față de relațiile solicitate de avocat S.M. cu privire la relațiile ce urmează a fi solicitate de la Jandarmeria Alba-lulia, Secția Arme și Muniții, privind proveniența: unui cartuș calibru 38 mm cu efect fumigen-lacrimogen a două grenade fumigen-lacrimogene; Inspectoratul Poliției Județene Bacău, Secția Arme și Muniții, în vederea comunicării unei copii de pe cererea de audiență făcută de către inculpatul B.D. către Directorul S.R.I. în data de 31 iulie 2006 și o copie de pe declarația dată în luna august 2006 în prezența ofițerului T. de la Arme și muniții; efectuarea unei expertize dactiloscopice prin care să fie comparate amprentele rămase în evidență în raportul nr. 173418 din 13 iunie 2006 cu urmele din foto: 23, 26, 27, 29, 35, 37,40,45, 78 și din raportul nr. 173741 din 6 iunie 2006 cu urmele din foto 9, 10, 12, 13, 15, 16, 78 stocate în baza de date a sistemului AFIȘ 200 cu a fraților J.I. și J.G.; punerea la dispoziție a casetei originale pe care s-a înregistrat flagrantul de Z.L. de la Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și efectuarea unei expertize pentru a demonstra că imaginile au fost trunchiate, precum și audierea martorilor din lucrări S.V., V.N.C., G.G., Z.M. și C.M. și a martorilor propuși în apărare - D.C., F.V. și C.I.D., a dispus admiterea probelor solicitate de inculpatul B.D. prin avocat S.M. de la Jandarmeria Alba-lulia și I.P.J. Bacău și audierea martorilor iar în ce privește expertiza dactiloscopică și relațiile de la Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, instanța se va pronunța după sosirea relațiilor solicitate de la Jandarmeria Alba-lulia și I.P.J. Bacău, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul arătat, aflată la filele 70-71 dosarul nr. 3337.4/110/2006. vol. I.

La dosarul instanței de apel cu același număr mai sus menționat, vol. nenumerotat a fost depusă adresa din partea Inspectoratului de Jandarmi Județean Alba cu nr. 718797 de la 28 noiembrie 2007 în care se comunică că în dotarea unității există cartușe calibru 38 mm cu efect fumigen-lacrimogen din lotul menționat în adresă, că au fost verificate cartușele existente în cadrul unității și documentele de evidență ale munițiilor, nu au fost constatate cartușe lipsă, că au fost verificate dosarele cu documente de evidență și consum ale munițiilor din anii anteriori de la arhiva unității, că cu au fost constatate date din care să rezulte pierderi, lipsuri sau sustrageri de muniții în perioada pentru care există documente în arhivă, iar referitor la grenadele fumigen-lacrimogene menționate în adresă se comunică că nu au existat și nu există în cadrul unității grenade sau focoase pentru grenade din loturile respective.

De asemenea a fost depusă la același dosar al instanței de apel, vol. nenumerotat, fila 18 adresa Inspectoratului de Poliție Județean Bacău cu nr. 16042 de la 29 noiembrie 2007 în care se comunică că în urma verificărilor efectuate în evidențele arestului nu este înregistrată nicio cerere sau declarație aparținând numitului B.D., cu datele de stare civilă menționate, acesta având înregistrat doar un singur autodenunț cu nr. 49806/2006 înaintat în original la data de la 4 august 2006 Serviciului A.E. S. T din cadrul I.P.J. Bacău.

Instanța de apel a ascultat martorii F.V. (fila 28 în dosarul curții de apel, vol. nenumerotat), C.M. (fila 31 în dosarul urmă al curții de apel ), C.I.D. (fila 59 în dosarul urmă al curții de apel ), T.R. ( fila 104 în dosarul urmă al curții de apel ), V.S. (fila 105 în dosarul urmă al curții de apel).

De asemenea este de menționat faptul că și instanța de apel a dispus citarea cu mandate de aducere a martorilor la mai multe termene de judecată, iar în procesele-verbale depuse la dosar sunt arătate motivele imposibilității îndeplinirii lor. Astfel, în ceea cel privește pe martorul Z.M.M. (fila 51 dosarul curții de apel, vol. nenumerotat se arată că Z.M.M. nu mai locuiește la acea adresă din mandatul emis pe numele acestuia, a vândut apartamentul unei persoane care este plecată din țară și filele 77: 90 dosarul urmă al curții de apel că nu locuiește la adresă martorul menționat); referitor la martorul S.V. (fila 54 în dosarul curții de apel, vol. nenumerotat se arată că numitul S.V. nu a locuit și nu locuiește la adresa din mandatul de aducere, iar la fila 74 în dosarul urmă al curții de apel că martorul este plecat din țară, fiind plecat de aproximativ 11 luni, iar la fila 94 dosarul urmă al curții de apel, doamna P.V. care a menționat faptul că numitul S.V. nu locuiește la acea adresă și este plecat din țară de circa 1 an; referitor la martorul V.N.C. (fila 57 dosarul curții de apel, vol. nenumerotat, se arată că martorul este plecat din țară și filele 20; 58 dosarul urmă al curții de apel, fiind arătat același motiv); referitor la martorul D.C. (fila 60 în dosarul curții de apel, vol. nenumerotat se arată că martorul este plecat din țară de aproximativ 6 luni în Italia și fila 23 și fila 50; 52 în dosarul urmă al curții de apel, fiind arătat același motiv); referitor la martorul G.G.C. (fila 66 dosarul curții de apel, vol. nenumerotat, în care se menționează că martorul este plecat din țară și filele 36; 55 în dosarul urmă al curții de apel, cu același motiv).

Instanța de apel a dispus efectuarea unei adrese către Consiliul Local Bacău, Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanei în care solicita comunicarea domiciliilor actuale ale martorilor Z.M.M., S.V., C.I.D., ce a fost transmisă prin fax (fila 38 dosarul urmă al curții de apel), la dosar fiind depuse relațiile solicitate astfel S.V., C.I.D., și Z.M.M. (filele 39-40 dosarul urmă al curții de apel).

La termenul de judecată, în apel de la 20 mai 2008, instanța de apel a admis efectuarea celor două expertize solicitate de inculpatul B.D., prin apărător, stabilindu-se că I. expertiza dactiloscopică va avea următoarele obiective:

1) expertul să preleve urme de pe pachetele cu droguri aflate și găsite în posesia lui Z.L. cu ocazia flagrantului și să compare cu urmele papilare aflate în baza D.I.I.C.O.T. în ceea ce-i privește pe martorii J.I. și J.G.;

2) precizăm că urmele papilare rămase în baza de date le găsim la raportul de expertiză nr. 173418 din 13 iunie 2006 cele de la numărul 23, 26, 27, 29, 35, 37, 40, 45 (fila 71 și în raportul 173741 din 6 iunie 2006 nr. 9, 10, 12, 13, 15, 16 (fila 78). Aceste urme urmează să fie comparate cu urmele fraților și martorilor din prezenta cauză J.I. și J.G. (urmele papilare a celor doi se găsesc în baza de date a D.I.I.C.O.T);

3) expertul să aibă în vedere raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică de la fila 60 din dosarul de urmărire penală pentru a putea lua toate urmele papilare existente și identificate, ulterior acestea să fie comparate cu urmele martorilor J.I. și J.G. De altfel din cuprinsul raportului de constatare se precizează că urmele din foto 23, 26, 27, 29, 35, 37, 40, 45 rămân în evidență și vor fi înaintate la sistemul AFIȘ 2000. La fel se menționează și în cel de-al doilea raport că 6 urme papilare rămân în evidență, deci se poate face comparația cu urmele papilare a martorilor J.G. și J.I.;

4) să se stabilească dacă pe obiectele ce au fost expertizate prin rapoartele de expertiză nr. 173418 din 13 iunie 2006 și nr. 173741 din 6 iunie 2006 se găsesc urme papilare aparținând inculpaților B.D. și Z.L. sau numiților J.I. și J.G. și care anume: II. Expertiza video-audio va avea următoarele obiective;

1) expertul să aibă la îndemână tot materialul brut care a stat la baza efectuării înregistrării flagrantului lui Z.L. ( caseta, CD., unitate ) așa cum prevede art. 91 3 pct. 3 C. proc. pen. - „suportul original se păstrează la sediul Parchetului, în locuri speciale, în plic sigilat..." 2. expertul să precizeze ce materiale a avut la dispoziție ca să efectueze expertiza;

3. expertul să precizeze dacă s-au înserat ștersături, suprapuneri, sincope modificări a materialului audio-video, dacă există continuitate, dacă au apărut schimbări de orice natură în conținutul înregistrării separat concluziile pentru fiecare material pus la dispoziție;

4. expertul să precizeze dacă înregistrarea flagrantului pe CD-ul depus în instanța de fond și un alt CD depus la Curtea de Apel Bacău au același conținut, dacă apar diferențe, dacă în momentul preluării lor de pe o casetă, unitate s-au modificat înregistrările ca timp și ca conținut, imagine și audio;

5. expertul să precizeze dacă înregistrările sunt autentice. Pentru efectuarea expertizelor se vor înainta procesele-verbale nr. 167036 din 5 iunie 2006, rapoartele de expertiză tehnico-științifică dactiloscopică nr. 173418 din 13 iunie 2006 și nr. 173741 din 6 iunie 2006, 3 CD-uri aflate în plicuri sigilate cu ștampila Ministerului Public, copie de pe adresa nr. 41 D/P din 12 mai 2008 a D.I.I.C.O.T., Serviciul teritorial Bacău, copie de pe rechizitoriu, decizia penală nr. 405/D din 16 august 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău și de pe încheierea din 20 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, așa cum rezultă din încheierea arătată, aflată la filele 131-132 dosarul urmă al curții de apel.

La dosarul instanței de apel la filele 9; 12; 16 au fost depuse mai multe adrese din partea Institutului Național de Expertize Criminalistice în care se solicită achitarea anticipată a costurilor lucrării în valoare de 1299 RON, că pentru stabilirea autenticității înregistrărilor în litigiu urmează să se dispună a le fi puse la dispoziție echipamentele tehnice utilizate la înregistrarea probelor, cu privire la expertiza dactiloscopică aceasta va fi efectuată de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice lași, restituindu-se instanței în plic sigilat cu ștampila ÎNEC cele patru CD-uri ce le-au fost puse la dispoziție (fila 9 ), cea de-a doua adresă de la fila 12 având același conținut diferind doar suma ce reprezintă onorariul, respectiv 1200 RON, iar în cea de-a treia adresă (fila 16) se solicită înaintarea plicurilor cu urmele prelevate de pe corpurile delicte, deoarece imaginile indicate în încheierea instanței spre a fi folosite la efectuarea expertizei sunt necorespunzătoare unei examinări eficiente; dacă este nu este posibilă înaintarea urmelor în original, se poate pune la dispoziție planșa fotografică cu urmele prelevate de la locul faptei, condiția fiind ca urmele să fi fost fotografiate, iar pe planșă să regăsim fotografiile acestor urme, iar nu imagini obținute prin listare; în lipsă, punerea la dispoziție în format digital, pe CD în plic sigilat, cu viza pentru conformitate a organelor de urmărire penală și ale instanței a urmelor ale căror imagini le sunt indicate în încheierea de ședință. De asemenea, în aceeași adresă se solicită înaintarea in original a fișelor dactiloscopice decadactilare ale numiților J.I. și J.G., precum și achitarea anticipată a taxei de expertiză în valoare de 1360 RON, invocându-se art. 15 al H.G. 368/1998; art. 28 alin. (1) lit. j) și art. 30 alin. (1) lit. d) ale Procedurilor interne de efectuare a expertizei criminalistice aprobate de Ministerul Justiției și publicate pe site-ul indicat, Ordinul Ministrului Justiției nr. 518/C din 20 februarie 2007 publicat în M.Of., Partea I nr. 147 din 28 februarie 2007.

La termenul de judecată de la 26 iunie 2008 de la instanța de apel, apărătorul apelantului inculpat B.D. a precizat că în principiu apelantul inculpat B.D. nu ar renunța la expertiză, însă nu are posibilități materiale pentru a achita onorariul. A precizat că a fost audiată martora V.S. însă aceasta se afla sub tratament și față de această situație solicită reaudierea martorei pentru clarificarea anumitor aspecte. Totodată solicită transcrierea ședințelor de judecată din perioada aprilie-iulie 2007 ale Tribunalului Bacău, deoarece cele consemnate în declarațiile martorilor sunt contradictorii, nu așa cum rezultă din desfășurarea ședințelor de judecată, a arătat că CD-ul îl privește pe Z.L. și nu s-a consemnat tipul, a precizat că în faza de urmărire penală nu s-a terminat tot probatoriul, aceste expertize erau de datoria parchetului, iar acum este obligat inculpatul la plata onorariului, considerând că se poate achita onorariul din fondul statului.

Apărătorul pentru apelantul inculpat Z.L. nu s-a opus la cererile formulate de apărătorul apelantului inculpat B.D.

Reprezentantul parchetului a precizat că este de acord cu efectuarea expertizei, celelalte probe solicitate considerând că nu se impune a fi efectuate în cauză.

Instanța de apel având în vedere cererile formulate de apărătorul apelantului inculpat B.D. a luat act că acesta nu înțelege să achite onorariul pentru cele două expertize, situație față de care a revenit asupra probei și o consideră neconcludentă, în raport cu celelalte probe administrate în cauză; a respins cererea privind transcrierea ședințelor de judecată, întrucât nu există suspiciuni cu privire la veridicitatea celor consemnate în încheierile de ședință pronunțate de instanța de fond; a respins cererea privind reaudierea martorei V.S., întrucât aceasta a fost audiată de instanța de apel, cu respectarea dispozițiilor legale.

Întrebați fiind, apelanții inculpați B.D. și Z.C., pe rând, au precizat că nu înțeleg să dea declarație în fața instanței de apel, fiind consemnate în detaliu și concluziile părților din dezbateri, fiind amânată pronunțarea, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la 26 iunie 2008, aflată la filele 20-21 dosarul curții de apel.

În raport cu cele mai sus amplu arătate, Înalta Curte constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel prin măsurile dispuse a respectat principiile oralității, contradictorialității, nemijlocirii, publicității privind cererile formulate de inculpatul B.D. asupra cărora s-a pronunțat motivat indiferent de soluția dispusă, motivare care a avut în vedere nu numai conținutul dispozițiilor legale, dar și referiri punctuale la contextul concret al cauzei, a încuviințat administrarea mijloacelor de probă efectuate la urmărirea penală, dar și a unor probe solicitate de apărătorul inculpatului, motivând, fie admiterea, fie respingerea lor, iar ulterior și revenirea asupra efectuării unor mijloace de probă încuviințate inițial a fost motivată, ceea ce este de esența unui control judiciar al unor instanțe ca organe independente și imparțiale, ce asigură stabilirea adevărului în cadrul unui proces echitabil.

Astfel, Înalta Curte consideră că în ceea ce privește critica nepronunțării cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale formulate de apărarea inculpatului B.D., nu se susține, față de cele amplu arătate, atât prima instanță, cât și instanța de apel au respectat dreptul la apărare al inculpatului și au administrat sau readministrat mijloace de probă, cu respectarea prevederilor legale, prima instanță de control judiciar, în limitele efectului devolutiv prevăzut de art. 371 C. proc. pen. cu referire la art. 378 alin. (1) din același cod, administrând la rândul său probatoriu, în raport cu cererile încuviințate inculpatului, în limitele arătate.

Împrejurările că atât prima instanță, cât și instanța de apel, fie au respins unele probe solicitate de apărarea inculpatului B.D., fie nu au mai reascultat martori, care au fost deja audiați de instanță, fie s-au aflat în imposibilitatea obiectivă de a-i audia, fiind plecați din țară, situații care au rezultat în mod constant din procesele-verbale la mandatele de aducere, fie au revenit asupra unor probe, ca de pildă instanța de apel în ceea ce privește efectuarea expertizelor solicitate, luând act de imposibilitatea achitării onorariului acestora, ca urmare a lipsei mijloacelor financiare ale inculpatului, apreciindu-le ca neconcludente, în raport cu celelalte probe administrate, nu sunt de natură să aducă atingere principiilor dreptului la apărare al inculpatului, a egalității armelor sau a celui unui proces echitabil așa cum sunt reflectate în Codul de procedură penală român și art. 6 din Convenția Europeană și jurisprudenței Curții Europene.

Asigurarea dreptului la apărare al inculpatului nu înseamnă admiterea sau încuviințarea tuturor cererilor și a probelor solicitate, fără a fi supuse unui control judiciar asupra pertinenței, utilității și concludentei lor, în scopul realizării unui echilibru cu probele administrate de către acuzare.

Or, așa cum a fost amplu evidențiat, instanțele, în contextul cauzei au motivat punctual respingerea cererilor, administrării unor mijloace de probă administrate, chiar de instanță, ori a altora noi sau revenirea asupra celor încuviințate.

Imposibilitatea ascultării de către ambele instanțe a unor martori ce au fost ascultați în cursul urmăririi penale și care au fost expres indicați în considerentele hotărârilor pronunțate a fost dovedită prin demersurile susținute ale instanțelor la numeroasele termene de judecată acordate și anume citarea lor cu mandate de aducere, rezultând că sunt plecați din țară, nefiindu-le cunoscute adresele, iar declarațiile acestora date în cursul urmăririi penale au fost citite de către prima instanță, asigurându-se prin contradictorialitate dreptul la apărare.

Curtea Europeană în jurisprudența sa a statuat că lectura declarațiilor unor martori care au refuzat să depună mărturie în fața tribunalului nu este, în sine incompatibilă cu dreptul la un proces echitabil, cu condiția respectării dreptului la apărare și a nu fi singurele pe care jurisdicțiile naționale să-și întemeieze soluția de condamnare a celui acuzat.

Cu atât mai mult în contextul prezentei cauze, când imposibilitatea ascultării martorilor a fost determinată de motive obiective susținute prin numeroase demersuri, nu numai citirea declarațiilor acestora de către instanță, cu respectarea dreptului la apărare (consemnările din încheierea de dezbateri de la 14 august 2007 de la Tribunalul Bacău, secția penală, la care s-a făcut referire mai sus ) dar și coroborarea lor cu alte mijloace de probă administrate, în procesul de apreciere a probelor care au susținut în ansamblu vinovăția inculpatului B.D. și a condus la soluția condamnării acestuia, de către ambele instanțe, au realizat cerințele unui proces echitabil, în accepțiunea conferită de jurisprudența instanței de contencios european.

Împrejurarea că instanța de apel a revenit motivat asupra efectuării expertizelor solicitate de către apelantul inculpat B.D., luându-se act de neplata onorariului de expertiză nu constituie o afectare a dreptului la apărare a acestuia, atâta timp cât instanța a constatat neconcludența probei, în raport cu celelalte probe administrate, referindu-se, astfel la neîndeplinirea unei condiții din art. 67 alin. (2) C. proc. pen. și nu ca urmare a unui motiv personal invocat de către inculpat și care în situația în care proba ar fi fost concludentă, ar fi putut fi administrată din oficiu.

Înalta Curte consideră că nu s-ar putea susține critica formulată de recurentul inculpat B.D. referitoare la nepronunțarea asupra cererilor, mijloacelor de probă administrate, atât de către prima instanță, cât și de instanța de apel, din perspectiva motivelor de apel invocate, în sensul neevidențierii lor în hotărârile pronunțate, deoarece așa cum s-a arătat în considerentele expuse, atât în sentință, cât și în decizia recurată, ambele instanțe au făcut un examen propriu, distinct asupra mijloacelor de probă administrate, dar și a celor contestate în sensul că ar fi nelegale, instanțele motivând punctual și concret prin referiri la mijloacele de probă stabilirea vinovăției inculpatului, ceea ce reflectă nu numai modul în care au fost administrate, interpretate probele, dar și motivate hotărârile date, ceea ce asigură și din această perspectivă respectarea dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen consideră că în contextul cauzei a fost făcută o corectă evaluare a tuturor mijloacelor de probă administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și de către ambele instanțe, cu respectarea principiului liberei aprecieri a probelor ce decurge din prevederea art. 63 alin. (2) C. proc. pen. și anume că „ probele nu au valoare dinainte stabilită" formând convingerea magistraților care au pronunțat soluția de condamnare a inculpatului B.D. ce a fost menținută în apel că aceasta se întemeiază pe veridicitatea materialului probator.

Astfel, vinovăția inculpatului B.D. este dovedită prin coroborarea declarațiilor coinculpatului Z.L. din cursul urmăririi penale, date cu respectarea prevederilor legale cu privire la dreptul la apărare, respectiv fiind date în prezența apărătorului F.C. (filele 33-37 dosarul parchetului) cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit cu respectarea prevederilor legale (filele 8-10 dosarul parchetului), cu declarațiile martorilor J.I. și J.G. (filele 21-24 dosarul parchetului, declarația martorului J.I. de la prima instanță, fila 263 vol. I dosarul tribunalului, suplimentul de declarație a martorului J.G. din faza cercetării judecătorești, fila 30, vol. II dosarul tribunalului), cu procesul-verbal de percheziție domiciliară la adresa din str. R. în care locuia chiriașul J.I. (filele 25-26 dosarul parchetului), cu procesul-verbal de percheziție domiciliară la reședința inculpatului B.D. din Bacău, (fila 27 dosarul parchetului), cu declarațiile martorilor S.V., G.G., V.N.C. și Z.M. date în cursul urmăririi penale și citite de către instanța de judecată cu respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare (filele 107-108; 124-125; 85-86; 132-133,135; 29; 127-129 dosarul parchetului), cu procesele-verbale de confruntare de la 17 august 2006, între B.D. și martorul V.N.C., în prezența apărătorului ales al inculpatului (filele 138-139 dosarul parchetului), procesul-verbal de confruntare de la 17 august 2006 între inculpatul B.D., și inculpatul Z.L., în prezența apărătorilor acestora (filele 140-141 dosarul parchetului), cu procesul-verbal de confruntare încheiat la 15 august 2006 între inculpatul B.D. și martorul S.V., în prezența apărătorului inculpatului (filele 143-144 dosarul parchetului ), cu rapoartele de constatare tehnico-științifice nr. 370899 din 26 mai 2006 și 370911 din 31 mai 2006 cu privire la probele de cannabis (filele 51-54 dosarul parchetului), cu rapoartele de constatare tehnico-științifice dactiloscopică nr. 173418 din 13 iunie 2006 și nr. 173741 din 6 iunie 2006 efectuate de Inspectoratul de poliție Bacău, Serviciul Criminalistic (filele 60-79 dosarul parchetului).

Totodată, Înalta Curte consideră că în mod corect prima instanță a înlăturat în procesul de evaluare declarațiile martorilor C.I., C.D., C.M., G.R., P.E.E. și B.C. care nu au perceput în mod direct și nemijlocit împrejurări faptice relevante pentru cauză, argumente pe care și le însușește și instanța de recurs.

De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere aspectele de nelegalitate a probatoriului invocate în apel și reiterate în recurs, deoarece așa cum s-a arătat mijloacele de probă au fost administrate, fie în prezența apărătorului ales la inculpatului B.D., în cursul urmăririi penale, fie declarațiile martorilor ascultați în cursul urmăririi penale care nu au mai putut fi audiați din motive obiective au fost citite în ședință publică cu respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, iar mijloacele de probă științifice au fost administrate în cursul urmăririi penale cu respectarea dispozițiilor legale, iar împrejurarea că nu au fost efectuate expertizele solicitate de apărare, ca urmare a aprecierii neconcludenței acestora, în raport cu celelalte mijloace de probă administrate este de esența procesului de evaluare a concludentei și pertinenței probatoriului.

Aspectele invocate de către apărarea inculpatului B.D. cu privire la afectarea credibilității martorilor J.I. și J.G., față de împrejurarea că au fost condamnați într-o altă cauză pentru trafic de droguri, în prezenta cauză având calitatea de martori, nu poate fi avută în vedere, deoarece, aceștia au evidențiat împrejurări faptice concrete cu privire la contribuția inculpatului B.D., relevând o activitate infracțională care prin natura sa, în raport cu specificul unor asemenea infracțiuni se caracterizează prin clandestinitate sau cu participare bine stabilită, cu sarcini precise, greu de stabilit în mod direct, ceea ce în cauză a putut fi dovedit ulterior prin constatarea infracțiunii flagrante, cu mijloace de probă științifice, cu declarațiile martorilor arătați privind anumite aspecte.

Așadar, declarațiile martorilor J.I. și J.G. prin veridicitatea celor arătate se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

De asemenea nu poate fi avută în vedere ca o împrejurare determinantă asupra vinovăției inculpatului B.D., faptul că acesta nu era proprietarul locuinței din Bacău, str. R., deoarece din declarațiile martorilor arătați, din procesele-verbale de confruntare a rezultat că inculpatul deținea chei de la acea locuință, a depozitat droguri și armamentul, ce au fost ulterior depistate asupra inculpatului Z.L., urme papilare ale inculpatului B.D. au fost găsite în acea locuință ceea ce dovedește că acestea o folosea, deținerea bunurilor, fiind astfel dovedită nu prin natura juridică a vreunui act cu privire la locuința indicată, ci prin actul efectiv de posesie asupra bunurilor arătate.

În raport cu cele mai sus menționate, Înalta Curte consideră critica apărării inculpatului B.D. privind nepronuntarea asupra cererilor sau probelor administrate ca fiind nefondată, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 pct. 10 C. proc. pen.

De asemenea nici motivul de recurs referitor la existența unei grave erori de fapt întemeiat pe cazul de casare prevăzut la art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu este fondat, deoarece în cauză nu a fost făcută o greșită apreciere a probelor care să fi condus la o stabilire incorectă a situației de fapt, procesul de apreciere a materialului probator administrat, neputând fi examinat prin prisma cazului de casare invocat, dar a fost analizat cu ocazia pronunțării asupra cererilor și probelor administrate și anume prin cazul stipulat la art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Greșeala făcută de instanțe care ar putea fi caracterizată ca o „eroare gravă de fapt" în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. trebuie să fie, pe de-o parte, esențială, prin aceea că a influențat hotărâtor soluția cauzei, iar pe de altă parte, să fie evidentă, neîndoielnică, adică starea de fapt reținută prin hotărârea atacată să fie evident contrară probelor din dosar.

Or, în contextul cauzei nu este realizată niciuna din condițiile ce determină existența erorii de fapt, dimpotrivă situația de fapt stabilită de prima instanță și constatată ca fiind corectă și de către instanța de apel a fost rezultatul conținutului probelor administrate în cauză și care au dovedit vinovăția inculpatului B.D., așa cum s-a arătat în mod amplu în considerentele mai sus expuse, conducând în mod corect la soluția condamnării acestuia.

La rândul său, Înalta Curte consideră că probele administrate în cauză, atât prin conținutul lor examinat amplu, cât și prin reflectarea lor concretă în considerentele hotărârilor pronunțate în cauză susțin situația de fapt stabilită și concordă pe deplin cu soluția de condamnare a inculpatului" B.D., așa încât solicitarea apărării de achitare a inculpatului nu se susține.

Înalta Curte nu poate examina critica invocată de apărarea recurentului intimat inculpat B.D. cu privire la nelegalitatea ordonanței de reținere, așa cum a susținut-o în scris, aceasta excedând obiectului recursului exercitat în prezenta cauză, deoarece se referă la o măsură preventivă a cărei examinare a fost avută în vedere în recursurile exercitate pe cale separată, instanțele verificând periodic în condițiile legii măsura arestării preventive a inculpatului.

De altfel, așa cum s-a arătat, motivelor de recurs ale parchetului Ie-a fost anexată și rezoluția din 7 septembrie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. 1169/P/2006 prin care s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 288 alin. (1), (3) și art. 291 C. pen. față de procurorul S.V. din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

De asemenea nu poate fi avută în vedere nici critica referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicată de instanța de apel, inculpatului B.D., prin condamnarea sa la o pedeapsă disproporționată cu aceea a coinculpatului Z.L., invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., deoarece așa cum s-a arătat și în considerentele la recursul parchetului, pedeapsa aplicată în apel reflectă o reapreciere concretă, cauzală a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de natura infracțiunilor comise, de contribuția inculpatului la săvârșirea faptelor, de modalitatea de concepere și punere în executare a rezoluției infracționale, de rolul de furnizor de droguri avut anterior arestării martorului J.G., în raport cu aceea a inculpatului Z.L. care a fost numai un transportator al bunurilor, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu are antecedente penale, nu are ocupație, a avut o atitudine ireverențioasă pe parcursul procesului penal.

Înalta Curte consideră că nu este justificată o reducere a pedepsei aplicată inculpatului B.D., ca urmare a incidenței vreunei circumstanțe atenuante judiciare din cele prevăzute la art. 74 C. pen., nefiind făcută vreo dovadă cu privire la acestea.

Așadar, pedeapsa așa cum a fost redusă de către instanța de apel, cu executare în regim de detenție, diminuându-se semnificativ și sporirea pedepsei rezultante la 6 luni, este în măsură să-și atingă scopurile educativ și de exemplaritate în vederea unei reinserții pozitive, viitoare în societate a inculpatului.

De asemenea, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului reflectă nu numai o evaluare plurală a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, dar este și proporțional cu gravitatea faptelor comise și circumstanțele personale ale inculpatului, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menționate toate criticile formulate în recurs, atât în scris, cât și cele susținute oral de către apărarea recurentului intimat inculpat B.D. sunt nefondate.

În ceea ce privește recursul declarat de recurentul intimat Z.L.:

Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cât și în aceea a judecății, în primă instanță, cât și în apel, al cărui conținut a fost examinat în mod detaliat și punctual, privind administrarea și readministrarea mijloacelor de probă, a evaluării acestuia, în considerentele la recursul recurentului intimat B.D., a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său a făcut o examinare proprie asupra acestuia, stabilind că a fost dovedită și vinovăția inculpatului Z.L. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Astfel, prin coroborarea mijloacelor de probă arătate, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu respectarea prevederilor legale, din care rezultă că inculpatul Z.L. a fost depistat cu bunurile ce aparțineau inculpatului B.D., ce urmau a fi remise acestuia, cu declarația inculpatului Z.L. din cursul urmăririi penale în care a relatat în amănunt, în prezența apărătorului F.C., modul în care a fost trimis de către coinculpat pentru a lua niște bunuri, cu indicarea locuinței prin efectuarea unei scheme și a luării unor măsuri de precauție, cu precizarea locului de unde urmau să fie luate bunurile, văzând conținutul pungii, respectiv un pistol și niște obiecte din metal de diferite forme, cu procesele-verbale de percheziție, cu rapoartele științifice efectuate referitoare la natura bunurilor și a celor dactiloscopice, prin care s-a dovedit că anumite urme de pe bunurile indicate aparțin inculpatul Z.L., cu declarațiile martorilor, cu procesele-verbale de confruntare, a fost dovedită vinovăția inculpatului Z.L. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Înalta Curte consideră că, atât prima instanță, cât și instanța de apel au făcut o riguroasă evaluare asupra materialului probator administrat, pronunțându-se motivat și punctual asupra mijloacelor de probă pe care le-au avut în vedere, înlăturându-le motivat pe cele care nu le-au reținut.

Totodată, Înalta Curte, la rândul său, și-a însușit toate argumentele evidențiate de către ambele instanțe cu privire la dovedirea vinovăției inculpatului Z.L., iar în baza propriei examinări asupra mijloacelor de probă administrate și la care a făcut mai sus referire constată că acesta a comis faptele arătate.

Înalta Curte constată că motivările hotărârilor pronunțate în cauză reflectă conținutul mijloacelor de probă administrate care susțin situația de fapt stabilită și care au condus la soluția de condamnare a inculpatului, care a fost menținută și de instanța de apel, așa încât nu se poate susține nici în situația acestui inculpat, existența vreunei erori grave de fapt, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Înalta Curte nu poate reține nici solicitarea apărării de reducere a pedepselor aplicate, pentru considerentele amplu prezentate în recursul parchetului, apreciind că instanța de apel a dat eficiență efectivă tuturor criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, ținând cont de gradul de pericol social în concret al faptelor comise, de circumstanțele reale ale săvârșirii lor, de contribuția avută de inculpat, dar și de circumstanțele personale ale acestuia, faptul că anterior a mai fost condamnat, dovedind perseverență infracțională, nu are ocupație, a avut o poziție oscilantă pe parcursul procesului penal.

Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză nu s-a făcut dovada prin niciun mijloc de probă cu privire la necesitatea aplicării circumstanțelor atenuante judiciare și în consecință o reducere a pedepsei aplicată de instanța de apel.

Înalta Curte apreciază cuantumul pedepsei, așa cum a fost redus, cu executare în regim de detenție, înlăturând sporul aplicat inițial și adăugând numai pedeapsa aplicată anterior, ca urmare a revocării suspendării executării pedepsei, că este în măsură să-și atingă finalitatea, în îndreptarea atitudinii inculpatului Z.L. față de comiterea de infracțiuni.

Totodată, pedeapsa aplicată de instanța de apel este și proporțională cu gravitatea faptelor comise, contribuția inculpatului la săvârșirea lor, precum și cu profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, criticile formulate în recurs de către apărarea recurentului intimat inculpat Z.L. sunt nefondate.

Înalta Curte constată că decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, verificând hotărârea atacată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, și de recurenții intimați inculpați B.D. și Z.L. împotriva deciziei penale nr. 96 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Se va deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat B.D., durata reținerii și a arestării preventive de la 26 mai 2006 la 2 octombrie 2008, iar pentru recurentul inculpat Z.L., de la 25 mai 2006 la 2 octombrie 2008.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se vor obliga recurenții inculpați fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat Z.L., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și de recurenții intimați inculpați B.D. și Z.L. împotriva deciziei penale nr. 96 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat B.D., durata reținerii și a arestării preventive de la 26 mai 2006 la 2 octombrie 2008, iar pentru recurentul inculpat Z.L., de la 25 mai 2006 la 2 octombrie 2008.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat Z.L., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2 octombrie 2008.