Preventive Detention Maintenance in Aggravated Murder: Concrete Danger to Public Order and Admissibility of Non-Final Conviction Under Art. 160b CPP

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 19 august 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul penal nr. 7583/1/2008, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților V.A. și C.I., în conformitate cu dispozițiile art. 300/2 C. proc. pen. rap. la art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare, a stării de arest.

Cât privește pericolul pentru ordinea publică se reține că este imperios necesar să existe probe care să convingă judecătorul că, pentru siguranța publică, se impune privarea de libertate a inculpaților. în cauză aceste probe există, constatându-se că temeiurile inițiale ale arestării preventive subzistă.

Împotriva încheierii pronunțată la data de 19 august 2008 de către Curtea de Apel Cluj au declarat recurs inculpații V.A. și C.I. solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 71 din 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. 485/84/2008, s-a dispus condamnarea inculpaților V.A. și C.I. la pedepsele de 16 ani închisoare respectiv 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpații, în data de 6 octombrie 2007, au intrat în curtea victimei S.A. aplicându-i lovituri cu securea în zona capului iar inculpatul C.I. l-a lovit cu picioarele.

Victima a fost găsită în data de 7 octombrie 2007 de către fratele acesteia, martorul C.I., în mijlocul curții, cu fața în jos prezentând mai multe lovituri în zona capului.

Din raportul de expertiză dispus în cauză rezultă că moartea numitului S.A. a fost violentă datorându-se șocului hemoragie și traumatic în cadrul unui politraumatism prin plăgi tăiat-despicate și fracturi costale multiple.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații V.A. și C.I.

La termenul din 19 august 2008, fixat pentru judecarea apelurilor, instanța de control judiciar, verificând legalitate și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpaților, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiile art. 160b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol ,,când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive ,,.

În cauză, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept, art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, inculpații au intrat în locuința victimei lovind-o cu securea în zone vitale, leziuni care au condus la decesul acesteia, iar după consumarea agresiunii au abandona-o, aceasta fiind găsită, a doua zi, de către un martor, corelat cu natura relațiilor sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.

Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., nu se confundă cu pericolul social al faptei, ca trăsătură a infracțiunii, având un sens mult mai larg și presupune o rezonanță deosebită a faptei în rândul colectivității, de natură a stimula temerea că împotriva unor persoane periculoase organele judiciare nu au reacționat eficient.

Totuși nu se poate face abstracție, în cadrul analizei asupra menținerii detenției provizorii, de gravitatea concretă a faptei săvârșite, după cum nu se poate ignora nici faptul că, în cazul unor infracțiuni grave, cum este cea reținută în sarcina inculpaților recurenți, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă chiar dacă detenția preventivă se prelungește în timp.

Pe altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpaților, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, menținută în calea de atac a apelului soluționat ulterior pronunțării încheierii recurate, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea internă cât și prevederile Convenției Europeane a Drepturilor Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile legii.

Toate aceste aspecte, justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.A. și C.I.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații V.A. și C.I. împotriva încheierii din 19 august 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 485/84/2008.

Obligă recurenții inculpați V.A. și C.I. la plata sumei de câte 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de câte 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 septembrie 2008.