Detention Upheld for Heroin Trafficking Convict Pending Appeal

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 3 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul penal nr. 4464/3/2008, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive în conformitate cu dispozițiile art. 300/2 C. proc. pen. rap. la art. 160/b alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei, a constata că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, impunându-se menținerea, în continuare, a stării de arest.

Împotriva încheierii pronunțată la data de 3 septembrie 2008 de către Curtea de Apel București a declarat recurs inculpata T.J. solicitând casarea acesteia și în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică. De asemenea a invocat faptul că detenția provizorie a depășit 10 luni.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu cauza, potrivit dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 809 din 16 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a dispus condamnarea inculpatei T.J. la o pedeapsă rezultantă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/200, art. 4 alin. (2) respectiv art. 5 din aceeași lege.

În fapt, s-a reținut că inculpata, în data de 9 noiembrie 2007 a comercializat o cantitate de 0,22 grame heroină în schimbul sumei de 100 lei, a oferit pentru consum cantitatea de 0,29 grame heroină numiților N.M.N. și A.N., punând la dispoziția acestora locuința sa pentru consumul de droguri. De asemenea s-a reținut că, aceeași inculpată, a deținut o cantitate de 1,49 grame heroină destinată comercializării și consumului propriu.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpata T.J.

La termenul din 3 septembrie, fixat pentru judecarea apelului, instanța de control judiciar, verificând legalitate și temeinicia arestării preventive, a menținut starea de arest a inculpatei, pronunțând încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză.

Cu privire la această dispoziție a instanței, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiile art. 160/b alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) al aceluiași articol ,,când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive,,.

În cauză, instanța de apel a procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a constatat că temeiurile de fapt și de drept, art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpatei.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, inculpata, pe lângă deținerea drogurilor pentru consumul propriu, a pus la dispoziție locuința sa, altor persoane, în același scop, comercializând, totodată droguri de mare risc, caracterul repetat al acestora corelat cu relațiile sociale lezate, apreciază că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă, în continuare, un pericol concret pentru ordinea publică.

Pe altă parte, se constată că în cauză s-a dispus condamnarea inculpatei, hotărârea de condamnare, chiar nedefinitivă, constituind un temei suficient de puternic pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se, astfel, atât dispozițiile cuprinse în legea internă cât și prevederile Convenției Europeane a Drepturilor Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că hotărârea de condamnare nedefinitivă nu alterează nici prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatei de a fi judecată într-un termen rezonabil, limitarea libertății acesteia încadrându-se în dispozițiile legii.

Toate aceste aspecte, justifică dispoziția instanței de apel în sensul menținerii arestării preventive, astfel că, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.J.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata T.J. împotriva încheierii din 3 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 4464/3/2008.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 septembrie 2008.