Legality of direct sale of confiscated fuel oil to offset storage costs under criminal abuse in service charges
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower court's rejection of the criminal complaint and the prosecutor's order of non-prosecution, resulting in the prevailing outcome for the state and the defendant public officials. The dispute arose from a corporate entity's allegation of abuse in service against customs and police officers who confiscated approximately 407 tons of fuel oil lacking legal documentation and subsequently sold it via direct attribution to a custodian company to prevent storage costs from exceeding the cargo's value. The court determined that the officials acted within their legal authority, as the direct sale complied with specific government orders permitting such disposal when preservation costs threatened to exceed the asset's worth, and the prosecution failed to prove the requisite subjective element of bad faith or intent to harm the complainant's interests. Decided under the criminal procedure code provisions governing the review of prosecutor orders and the substantive offense of abuse in service against the interests of the person, the court found the challenged administrative and enforcement actions legally justified, imposing court fees on the losing appellant.
Legislator headnote
AI generatedart. 189 C. proc. pen, art. 2781 C. proc. pen, art. 246 C. pen, art. 248 C. pen, art. 3856 alin. (3) C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Legality of direct sale of confiscated fuel oil to offset storage costs under criminal abuse in service charges: Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta SC C.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 2781 C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 19/F din 28 ianuarie 2008 a Curtea de Apel Galați, secția penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta SC C.I. SRL Vaslui, cu sediul în Vaslui, Județul Vaslui, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. 137/57/2002, având număr de înregistrare fiscală RO 14492485, împotriva ordonanței de respingere a plângerii nr. 1199/11/2/2007 a Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
În baza art. 189 C. proc. pen. a obligat petenta la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut că prin plângerea formulată, petenta SC C.I. SRL Vaslui a reclamat că făptuitorii M.D., C.C., C.R., J.D. și M.N., în calitate de comisari la Garda Financiară Vrancea, au confiscat ilegal cantitatea de 407.400 tone păcură din Stația C.F.R Nichiseni, cauzând astfel un prejudiciu societății în valoare de 1.500.000 lei RON.
În plângere se arată că, întrucât cantitatea de păcură a fost și nu prin licitație publică, cauzându-se un prejudiciu la bugetul de stat.
Atribuirea directă a cantității de păcură către SC D. SRL Ploiești s-a făcut de către Comisia de preluare și distrugere formată din comisarii de la Garda Financiară Vrancea, comisie din care a făcut parte și comisarul de poliție P.C.
În urma verificărilor efectuate, la data de 30 aprilie 2004, Garda Financiară Vrancea, a constatat că acea cantitate de păcură aparținând petentei nu era însoțită de acte legale, astfel că marfa a fost indisponibilizată și ulterior vândută prin SC D. SRL Ploiești.
S-a mai reținut faptul că, procurorul de la parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, în mod corect a apreciat că ofițerul de poliție și-a îndeplinit sarcinile care-i reveneau ca membru în Comisia de preluare și distrugere, fără a-și încălca atribuțiile specifice, valorificarea s-a efectuat datorită costurilor foarte mari ce se impuneau pentru conservarea și depozitarea păcurii, iar valorificarea s-a făcut prin respectarea dispozițiilor legale și a hotărârilor judecătorești.
Împotriva ordonanței a formulat plângere, în baza art. 2781 C. proc. pen. SC C.I. SRL Vaslui, prin reprezentant legal U.C., care a apreciat ca nelegală soluția dispusă de către parchet, deoarece din probele administrate în cauză, a rezultat că atât lucrătorii Gărzii Financiare cât și comisarul de poliție P.C., au săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. și art. 248 C. pen., aceștia acționând în mod abuziv dispunând fără nici un temei legal confiscarea mărfii societății administrate de petent și valorificarea acesteia fără a avea o bază legală.
Curtea, a constatat, că din probele administrate în cauză a rezultat că, la data de 30 aprilie 2004, Garda Financiară Vrancea, a verificat în Stația C.F.R Nichiseni Galați modul în care s-a efectuat o tranzacție cu păcură ce se afla încărcată în 9 vagoane ce se deplasau pe relația Ozun-Covasna-Bârlad-Nichiseni-Galați.
Plata transportului CFR a fost efectuată de SC C.I. SRL Vaslui, și întrucât existau indicii de încălcare a legii, comisarii de la Garda Financiară Vrancea au procedat la confiscarea păcurii, lăsând marfa în custodie la SC D. SRL Ploiești, și întrucât păstrarea cantității de 407,400 tone păcură confiscată se făcea în nouă vagoane-cisternă închiriate de la CFR, societatea custode, respectiv SC D. SRL Ploiești, a comunicat Gărzii Financiare. Faptul că era posibil ca, în timp, locațiile ce urmau a fi plătite CFR-ului pentru folosirea celor 9 vagoane-cisternă să depășească cu mult valoarea mărfii.
În aceste condiții, s-a hotărât de către lucrătorii Gărzii Financiare Vrancea valorificarea mărfii confiscate pentru a se evita producerea unei pagube, în sensul că valoarea de piață a cantității de păcură confiscate, să fie mai mică decât locațiile ce urmau a fi plătite CFR-ului pentru indisponibilizarea vagoanelor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta SC C.I. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând criticile din plângerea penală și plângerea adresată instanței în baza art. 2781 C. proc. pen.
Recurenta petentă, deși legal citată, nu s-a prezentat la termenul de astăzi 17 septembrie 2008, pentru a-și susține recursul.
Examinând recursul declarat de petentă sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor preceda:
Instanța de fond, în baza materialului probator aflat la dosarul cauzei, a apreciat în mod corect că intimații M.D., C.C., C.R., J.D. și M.N., în calitate de comisari la Garda Financiară Vrancea și intimatul comisar de poliție P.C., și-au exercitat atribuțiile de serviciu în mod legal în conformitate cu atribuțiile specifice.
Înalta Curte, a constatat faptul că procurorul de la parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați în mod corect a apreciat că ofițerul de poliție și-a îndeplinit sarcinile care-i reveneau ca membru în Comisia de preluare și distrugere, fără a-și încălca atribuțiile specifice, valorificarea s-a efectuat datorită costurilor foarte mari ce se impuneau pentru conservarea și depozitarea păcurii, iar valorificarea s-a făcut prin respectarea dispozițiilor legale și a hotărârilor judecătorești.
Faptul că s-a apelat la modalitatea de vânzare directă de la locul de depozitare acesta s-a realizat în concordanță cu dispozițiile art. 9 alin. (1) din O.G. 128/1998, cu respectarea condițiilor legale.
Pe de altă parte, deși recurenta petiționară a arătat, în concret, în ce constă vătămarea adusă intereselor sale, trebuie precizat că nu orice nemulțumire a recurentei petente cu privire la valorificarea prin atribuirea directă către SC D. SRL Ploiești a cantității de păcură, angajează răspunderea penală a intimaților, ci doar dacă se dovedește reaua-credință cu care acționează aceștia în scopul prejudicierii intereselor unei persoane, ceea ce nu este cazul în speță, lipsind latura subiectivă/obiectivă a infracțiunilor reclamate.
Eventualele încălcări ale dispozițiilor legale invocate de către petentă, au fost analizate corect de către procuror și instanța de fond care au dispus soluții legale, temeinice și corect motivate în fond și în drept.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția dispusă de procuror precum și sentința pronunțată în cauză sunt legale și temeinice, văzând dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (3) din același cod va obliga recurenta petentă la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC C.I. SRL, împotriva sentinței penale nr. 19/F din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală.
Obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 iei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2008.