Prosecution appeal allowed; prison medical staff complaint dismissed and non-investigation resolution reinstated
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the prosecution's appeal, quashing the lower court's decision and dismissing the inmate's complaint as unfounded, thereby reinstating the prosecution's resolution to not initiate criminal proceedings. The dispute concerned a pre-trial review of a prosecutor's decision not to investigate an inmate's allegations of qualified theft, abuse in office, and torture by medical personnel at a prison facility; the lower court had incorrectly reversed this decision based on perceived procedural deficiencies in the preliminary inquiry. Relying on Article 385/15(2)(d) of the Code of Criminal Procedure, the appellate court determined that the first-instance judgment was legally flawed because it relied excessively on European Convention on Human Rights standards without establishing concrete evidence of the alleged crimes, and it improperly ordered the initiation of criminal proceedings for a purpose not supported by the evidence or provided for by law, affirming that the lack of confirmed facts justified the non-initiation of the investigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen, art. 209 C. pen, art. 246 C. pen, art. 267 C. pen, art. 2671 C. pen, art. 10 lit. a) C. proc. pen; Prosecution appeal allowed; prison medical staff complaint dismissed and non-investigation resolution reinstated: The dispute concerned a pre-trial review of a prosecutor's decision not to investigate an inmate's allegations of qualified theft, abuse in office, and torture by medical personnel at a prison facility; the lower court had incorrectly reversed this decision based on perceived procedural deficiencies in the preliminary inquiry. Relying on Article 385/15(2)(d) of the Code of Criminal Procedure, the appellate court determined that the first-instance judgment was legally flawed because it relied excessively on European Convention on Human Rights standards without establishing concrete evidence of the alleged crimes, and it improperly ordered the initiation of criminal proceedings for a purpose not supported by the evidence or provided for by law, affirming that the lack of confirmed facts justified the non-initiation of the investigation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to allocate the judicial costs advanced by the state to the state itself.
Full text
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentința penală nr. 57 din 15 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de către petentul P.R., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva rezoluției din 19 februarie 2008 dispusă în dosarul nr. 38/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care a fost desființată în totalitate și s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitorii C.E.L., S.B.S.M. și M.V.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208, art. 209 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art. 246 C. pen., supunere la rele tratamente, prev. de art. 267 C. pen. și tortură, prev. de art. 2671 C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că petentul P.R., încarcerat în Penitenciarul Gherla în vederea executării unei pedepse de 9 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, a formulat o plângere penală înregistrată sub nr. 265 din 10 decembrie 2007 la Tribunalul Cluj prin care reclama mai multe încălcări ale legii penale comise de către personalul medical și medicii Penitenciarului Gherla, respectiv faptul că au sustras din medicația ce i-a fost recomandată de către medicii specialiști, că unele medicamente i-au fost înlocuite fără a fi încunoștințat, că a fost izolat deși o astfel de măsură, în opinia sa, nu se impunea și a fost supus unor acte de tortură.
Prin ordonanța din 31 ianuarie 2008, procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gherla, având în vedere că unul dintre făptuitori face parte din corpul ofițerilor și raportat la dispozițiile art. 60 alin. (3) și (4) din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare, și-au declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Astfel investit, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a procedat la audierea persoanei vătămate care a relatat pe larg faptele pe care le consideră ca intrând sub incidența legii penale. Au fost atașate mandatele de executare a pedepselor în privința petentului și unele acte medicale, mai exact scrisoarea medicală din 09 noiembrie2006 eliberată de un medic specialist psihiatru, scrisoarea medicală eliberată de Penitenciarul Spital Dej și buletinul de ieșire din spital. în urma acestui probatoriu, s-a emis o rezoluție de neînceperea urmăriri penale, constatându-se incidența art. 10 lit. a) C. proc. pen., rezoluție care a fost menținută prin rezoluția din 21 martie 2008 emisă în lucrarea nr. 207/ll/7/2008 a procurorului ierarhic superior.
Instanța investită cu plângerea formulată de către petent, având în vedere aspectele declarate de către acesta și probele insuficiente administrate de către organele de urmărire penală a admis plângerea și a desființat rezoluția atacată, dispunând totodată începerea urmăririi penale față de făptuitori și efectuarea unor acte premergătoare, cu motivarea că organele de urmărire penală nu au respectat dreptul petentului la o anchetă efectivă, așa cum este ea garantată de art. 6 din CEDO. Aceasta întrucât deși petentul a făcut grave acuzații la adresa personalului medical, organele de urmărire penală nu au procedat nici măcar la audierea acestora și nu au făcut minime verificări pentru a se lămuri cu privire la susținerile petentului, aducându-se astfel atingere principiului egalității armelor.
Ca atare, apreciind că ancheta derulată în cauză a fost una pur formală iar rezoluția atacată nu conține suficiente elemente de fapt și de drept în raport de care instanța să se poată pronunța cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, instanța de fond a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, urmând ca organele de urmărire penală să procedeze la audierea făptuitorilor, la atașarea dosarului medical al petentului și la audierea potențialilor martori care ar putea avea cunoștință de faptele reclamate de petent, dacă vor fi indicați de către părți.
B. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât plângerea a fost greșit admisă, motivând că petentul nu a furnizat nici o dovadă în susținerea acuzațiilor sale ci doar a arătat că are suspiciuni privind înlocuirea medicației iar, pe de altă parte, actele medicale depuse atestă că petentul a beneficiat de asistență medicală specializată în caz de nevoie. De asemenea, s-a arătat că în toate spețele CEDO indicate în sentința instanței de fond s-a statuat că „atunci când o persoană susține în mod credibil, cu o aparență de temeinicie, că ar fi fost victima unor tratamente contrate art. 3 din Convenție... se impune cerința unei anchete oficiale efective".
Examinând recursul declarat de parchet sub toate aspectele, conform art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Instanța de fond a abordat plângerea petentului preponderent prin prisma nerespectării dispozițiilor CEDO, analizând amplu noțiunea de anchetă efectivă, însă a făcut referire la mai multe cazuri de speță care vizează alte situații de fapt. Totodată, instanța de fond face vorbire de atingerea adusă principiului egalității armelor prin aceea că organele de urmărire penală nu au procedat nici măcar la audierea făptuitorilor, în condițiile în care petentul a fost audiat. în situația expusă de instanța de fond, vătămarea ar putea fi adusă intereselor făptuitorilor care nu au avut posibilitatea să-și expună punctul de vedere în aceleași condiții ca și petentul, dar această vătămare, dacă ar exista, nu poate fi invocată decât de către aceștia.
Nu în ultimul rând, se poate observa că soluția instanței de fond, de desființare a soluției de neîncepere a urmăririi penale și de trimitere la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori pentru toate infracțiunile reclamate, nu concordă cu motivarea instanței care justifică această soluție doar prin nevoia de a se completa actele premergătoare, soluție neprevăzută însă de lege.
Cum instanța de fond nu a făcut referire la existenta vreunui indiciu al săvârșirii infracțiunilor reclamate, care să justifice actul procesual dispus, acela de începere a urmăririi penale, iar, pe de altă parte, unele dintre probele indicate a fi efectuate sunt sub condiție - „audierea potențialilor martori care ar putea avea cunoștință de faptele reclamate de petent", „dacă vor fi indicați de către părți, instanța neindicând în concret nici faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate, înalta Curte apreciază că soluția dispusă de procuror, în sensul neînceperii urmăririi penale față de intimații făptuitori întrucât faptele reclamate nu se confirmă, este cea corectă.
Față de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința penală recurată și, pe fond, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul P.R. împotriva rezoluției din 19 februarie 2008 dispusă în dosarul nr. 38/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. (3) din același cod cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva sentinței penale nr. 57 din 15 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Casează sentința penală sus menționată și, rejudecând, în fond respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul P.R. împotriva rezoluției nr. 38/P/2008 din 19 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2008.