Inadmissibility of constitutional unconstitutionality exception due to lack of nexus with criminal litigation

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 15 iulie 2009, pronunțată în dosarul nr. 953.5/30/2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins cererea formulată de petenta M.M.E. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 137/2008, constatând că excepția este inadmisibilă, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpata M.M.E., solicitând casarea încheierii și admiterea cererii sale de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată.

În motivarea recursului a arătat că atât timp cât judecătorii nu vor refuza să fie plătiți „din buzunarul Guvernului prin Ministerul Justiției și al Libertăților Cetățenești și nu vor cere și trece cu bugetul sub tutela Înaltei Curți de Casație și Justiție nu vor putea susține că sunt independenți, atunci când judecă pricina fără să se dezică de jurământul profesional prin care s-au obligat să respecte Constituția și legile țării".

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpată este nefondat, pentru următoarele argumente:

M.M.E. a fost trimisă în judecată prin Rechizitoriul din 10 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Timiș, alături de alți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, înșelăciune, complicitate la fals în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals în declarații, fals privind identitatea, prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 25 raportat la art. 288 alin. (1), art. 291, art. 292, art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin încheierea din 5 iunie 2009, Tribunalul Timiș, învestit cu soluționarea cauzei, a respins excepția privind neregulata sesizare a instanței prin rechizitoriu, formulată de avocatul ales al inculpatei M.M.E., a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul V.M.N., respingând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acest inculpat.

Împotriva acestei încheieri, inculpata M.M.E. a declarat recurs la Curtea de Apel Timișoara, iar la termenul de judecată din 15 iulie a ridicat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 137/2008, solicitând admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției și suspendarea cauzei până la judecarea acesteia.

Curtea de Apel Timișoara a considerat inadmisibilă excepția și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Examinând recursul declarat de inculpată împotriva încheierii din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, precum și actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este nefondat.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, modificată și republicată, excepțiile privind neconstitutionalitatea unei legi, ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță, trebuie să aibă legătură cu soluționarea litigiului.

Alin. (6) al aceluiași articol dă posibilitatea instanței în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate să respingă cererea de sesizare a Curții Constituționale, dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3).

Curtea de apel a respins, legal, cererea de sesizare a Curții Constituționale, conform art. 29 alin. (6) raportat la alin. (1) al aceluiași art. din Legea nr. 47/1992, pentru că, într-adevăr, O.U.G. nr. 137/2008, publicată în M.Of. Partea I, nr. 745 din 4 noiembrie 2008, care se referă la prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 247/2005 și Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, nu are nici o legătură cu soluționarea litigiului penal.

Excepția ridicată fiind inadmisibilă, nu putea fi trimisă spre soluționare Curții Constituționale conform art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M.E. împotriva încheierii din 15 iulie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 953.5/30/2009.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 iulie 2009.