Disability severity classification and entitlement to a personal attendant based on administrative medical expertise versus judicial substitution

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 124 din 5 februarie 2003 pronunțată în dosarul nr. 108/2003 (format ca urmare a declinării competenței de soluționare a dosarului nr. 1792/CA/2002 de către Tribunalul București, secția a V-a civilă), Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantul C.V. împotriva Secretariatului de Stat pentru Persoanele cu Handicap.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a contestat decizia Comisiei Superioare de Expertiză Medicală pentru Persoanele cu Handicap nr. 706 din 28 mai 2002 prin care s-a confirmat încadrarea sa de către Comisia de expertiză medicală în categoria persoană cu handicap accentuat și că a solicitat anularea acestei decizii și obligarea comisiei să-i elibereze o decizie de gradul I de invaliditate cu însoțitor permanent, nerevizuibilă.

A mai reținut că prin decizia contestată reclamantului i s-a stabilit diagnosticul de sechele postcombustie cu redori în flexie ale articulațiilor interfalangiene degetele II-V prin cicatrici cheloide, tulburări vasomotorii, cicatrici cheloide ale trunchiului, membrelor și feței și că afecțiunea handicapantă îl asimilează în gradul de handicap accentuat și nu grav pentru ca acesta să beneficieze de asistent personal.

Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul C.V. care a criticat sentința, precizând că are impotență funcțională totală a ambelor mâini, iar Comisia de expertiză medicală, la emiterea deciziei contestate, nu a ținut seama de recomandarea Clinicii de Ortopedie a Spitalului Militar Central de menținere a sa în gradul I de pensioare cu însoțitor permanent.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 102/1999 așa cum a fost modificată și completată de Legea nr. 519/2002, gradul de handicap se stabilește de către comisiile de expertiză medicală a persoanelor cu handicap potrivit criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătății și familiei.

Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamantului C.V. prin decizia nr. 706 din 28 mai 2002 a Comisiei de expertiză medicală a persoanelor cu handicap i s-a stabilit diagnosticul de sechele postcombustie cu redori în flexie ale articulației interfalangiene degetele II-V prin cicatrici cheloide, tulburări vasomotorii cicatrici cheloide ale trunchiului membrelor și feței, cu încadrarea în categoria deficiență funcțională accentuată- handicap accentuat.

La încadrarea deficienței în această categorie de handicap accentuat comisia de expertiză medicală a avut în vedere criteriile stabilite prin ordinul ministrului sănătății și familiei nr. 726/2002.

Evaluarea în funcție de aceste criterii este în schimb un atribut exclusiv al comisiilor de expertiză medicală, instanțele judecătorești neputându-se substitui acestor comisii, întrucât nu au competență în acest sens.

În consecință, încadrarea reclamantului în gradul de deficiență arătat s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale incidente și de către organele abilitate de lege în acest sens.

Cu privire la acordarea beneficiului unui asistent personal se reține că potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 lit. c) din O.U.G. nr. 102/1999 beneficiază de asistent personal numai adulții cu handicap grav ori așa cum s-a arătat reclamantul a fost încadrat în categoria - handicap accentuat.

Pentru aceste considerente și cum în cauză nu există nici motive de casare de ordine publică în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de C.V. împotriva sentinței civile nr. 124 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 decembrie 2003.