Statute of limitations bar for notary public civil liability in inheritance certificate disputes

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 85 din 20 martie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul R.V. împotriva rezoluțiilor nr. 1289/11/2/2007 și 10707P/2007, ambele emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petiționarul R.V. a solicitat cercetarea notarului public O.A.R. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

În esență petiționarul își exprimă nemulțumirea cu privire la faptul că numita O.A.R., în calitate de notar public, a eliberat la 26 octombrie 1998 un certificat de moștenitor cu nr. 215 în care a menționat că succesiunea a fost acceptată în termeni legali de mai multe persoane, care în realitate, acceptaseră succesiunea peste termenul legal prevăzut de lege, în acest fel fiind diminuate cotele cuvenite petiționarului.

Prin rezoluția nr. 1070/P/2007 din 18 iulie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus, în baza art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de notarul public O.A.R. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere la procurorul general al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 1279/11/2/2007 din 21 august 2008.

În temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluțiilor nr. 1070/P/2007 din 18 iulie 2007 și nr. 1279/11/2/2007 din 21 august 2008, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința penală nr. 85 din 20 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, cu motivarea că fapta notarului public care, constatând în aceea că a emis certificatul de moștenitor în legătură cu care petiționarul susține că s-au comis infracțiunile, s-a prescris , existând cauza prevăzută de art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

Împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și petiționarul R.V.

În recursul parchetului s-a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât plângerea petiționarului a fost respinsă în mod greșit ca nefondată, deși fusese formulată în afara termenului legal, având în vedere că petiționarul a luat cunoștință despre soluția pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 4 septembrie 2007, când a ridicat de la poștă comunicarea, iar plângerea a fost depusă la Curtea de Apel București la data de 26 septembrie 2007, dată care se situează în afara termenului de 20 de zile prevăzut de dispozițiile legale, ultima zi fiind la 25 septembrie 2007.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și respingerea plângerii ca tardiv introdusă.

Petiționarul R.V., în recursul său, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și condamnarea notarului public O.A.R. pentru infracțiunile prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen.

Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursurile formulate de parchet și de petiționarul R.V. sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

1. Referitor la susținerile parchetului, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, într-adevăr, petiționarul R.V. a luat cunoștință despre soluția pronunțată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 4 septembrie 2007, când a ridicat de la poștă comunicarea, după două avizări prealabile (fila 8 din dosarul instanței de fond), dar plângerea a fost depusă de către petiționar la instanța competentă, Curtea de Apel București la data 19 septembrie 2007, dată care se situează în termenul de 20 de zile prevăzut de dispozițiile art. 2781C. proc. pen. ( conform plicului aflat la fila 20 verso din dosarul instanței de fond ).

Prin urmare, solicitările parchetului, în sensul respingerii plângerii ca tardivă, sunt nefondate.

2. Referitor la recursul formulat de petiționarul R.V., analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prin decizia nr. 3566 din 4 iulie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a dispus casarea sentinței penale nr. 198/F din 7 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și trimiterea cauzei pentru efectuarea de cercetări la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, cu motivarea că petiția numitului R.V. este în fapt o nouă plângere și nu o plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale față de notarul public O.A.R. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 289 C. pen., dată de Parchetul de lângă Curtea de Apel București la 20 septembrie 2001 în dosarul nr. 983/P/2000.

În ce privește fondul cauzei s-a constatat că plângerea numitului R.V. se referă la faptul că notarul public O.A.R. a eliberat la 26 octombrie 1998 un certificat de moștenitor cu nr. 215 în care a menționat că succesiunea a fost acceptată în termeni legali de mai multe persoane care, în realitate, acceptaseră succesiunea peste termenul legal prevăzut de lege, în acest fel fiind diminuate cotele cuvenite petiționarului.

Curtea constată că termenul de prescripție a faptei a curs între data comiterii faptei, 26 octombrie 1998 și data refuzului acordării avizului de cercetare a notarului de către Ministerul Justiției, fiind suspendat și apoi reluat la 4 aprilie 2005, respectiv abrogarea textului de lege ce condiționa cercetarea notarilor de existența unui aviz al unei autorități executive.

Fată de situația că certificatul de moștenitor a fost întocmit de notarul public la 26 octombrie 1998, iar rezoluția prin care s-a dispus neînceperea urmării penale nr. 1070/P/2007 este din 18 iulie 2007, precum și referitor la împrejurarea că faptele reclamate în sarcina notarului sunt pedepsite cu pedeapsa închisorii care nu depășește 5 ani, în mod corect procurorul a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., în sensul că termenul de prescripție este de 5 ani.

În același timp, potrivit prevederilor art. 124 C. pen. prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni dacă termenul de prescripție prevăzut de art. 122 C. pen. este depășit cu încă jumătate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că de la data săvârșirii faptelor reclamate de petiționarul R.V., 26 octombrie 1998, au trecut mai mult de 7 ani și 6 luni.

În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii petiționarului împotriva rezoluției nr. 1070/P/2007 din 18 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică.

Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de petiționarul R.V. împotriva sentinței primei instanțe.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.'

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de petiționarul R.V. împotriva sentinței penale nr. 85 din 20 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2008.