Robbery convictions stand; annulment request previously rejected as inadmissible

Examinând contestația în anulare de față constată:

Prin sentința penală nr. 558/D din 8 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienții B.P.D. și B.C. și s-a dispus obligarea revizuienților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut că prin cererea formulată s-a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 127 din 7 martie 2006 pronunțată de Tribunalul Bacău prin care B.P.D. a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, iar B.C. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2/1) lit. a) și c) C. pen.

În motivarea cererii revizuienții au arătat că există probe noi prin care își pot dovedi nevinovăția.

S-a mai reținut că ulterior revizuienta B.C. a depus la dosar un memoriu în care a arătat că în faza de urmărire penală anchetatorii au folosit violența, că martorii părții vătămate sunt angajați, amanți și fini ai acesteia, iar procesele verbale nu sunt scrise și semnate de partea vătămată și că nu s-a dovedit că bunurile sunt ale acesteia. S-a mai arătat că în cauză există autoritate de lucru judecat întrucât, prin sentința penală nr. 2924 din 7 noiembrie 2005, Judecătoria Bacău s-a pronunțat pentru aceleași fapte pentru care revizuienta a fost condamnată pentru infracțiunea de tâlhărie.

Instanța a apreciat că revizuienții nu au relevat fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar referirile la declarațiile martorilor nu sunt confirmate de o hotărâre de condamnare a acestora pentru mărturie mincinoasă.

Referitor la pretinsa autoritate de lucru judecat instanța a avut în vedere că infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina revizuienților a fost comisă la 2 iunie 2004, iar faptele, cu privire la care a fost pronunțată sentința penală nr. 2924/2005 a Judecătoriei Bacău, sunt din 27 mai 2004.

Așa fiind instanța a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel revizuienta B.C. și B.G. în calitate de procurator al revizuientilor.

Prin decizia penală nr. 40 din 4 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală, a fost admis apelul declarat de revizuienta B.C., s-a desființat sentința, s-a constat că obiectul cererii principale este o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. d) C. proc. pen. și, conform art. 42 raportat la art. 389 din același cod, s-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin aceiași decizie s-a respins ca inadmisibil apelul declarat de B.G. și s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În motivarea deciziei s-a reținut că apelul declarat de revizuienta este fondat întrucât obiectul cererii acesteia îl constituie o contestație în anulare care vizează cazul prevăzut de art. 394 lit. d) C. proc. pen. deoarece se invocă existența a două hotărâri definitive referitoare la aceiași persoană și la aceeași faptă. Au fost avute în vedere sentința penală nr. 2942 din 7 noiembrie 2005 a Judecătoriei Bacău, definitivă prin decizia penală nr. 81/R din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Bacău, prin care B.C. a fost achitată conform art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., faptă comisă asupra părții vătămate D.M.M., și sentința penală nr. 127/D din 7 martie 2006 definitivă prin decizia nr. 4149 din 28 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care B.C. a fost condamnată la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2/1) lit. a) și c) cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., faptă comisă la 2 iunie 2006 în dauna părții vătămate D.M.M.

Reținând că obiectul cererii îl constituie o contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. d) C. proc. pen., instanța de apel a constatat că în speță competența de soluționare a contestației aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Referitor la apelul declarat de B.G. s-a constatat că acesta este inadmisibil fiind formulat de o persoană care nu are nici calitate de parte și, în lipsa unei procuri autentice prin care acesta să fi mandatat să reprezinte interesele revizuienților, nici de procurator.

Examinând actele dosarului Curtea constată că cererea de contestație în anulare a fost deja soluționată. Astfel, prin decizia nr. 1614 din 9 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3320/110/2007, s-a decis, între altele, respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulată de contestatoarea B.C. împotriva deciziei nr. 4149 din 28 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la care Curtea de Apel Bacău și-a declinat competența prin decizia penală nr. 40 din 4 martie 2008.

Urmează a se lua act de această împrejurare.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Se impune precizarea că, întrucât contestația în anulare este deja soluționată, Curtea nu are a se pronunța asupra cererii de suspendare a executării, nefiind incidente dispozițiile art. 390 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată că cererea de contestație în anulare formulată de condamnata B.C. împotriva deciziei nr. 4149 din 28 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost soluționată prin decizia nr. 1614 din 9 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la 30 iunie 2008.