Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2141/2009 AI generated

Pretrial detention upheld in drug trafficking appeal; detention legality affirmed with costs.

Case Number Decizia nr. 2141/2009
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded and upheld the lower court's order maintaining the defendant's pretrial detention, obliging the defendant to pay 300 lei in judicial costs. The dispute arose from a challenge to a May 13, 2009 appellate court ruling that continued pretrial detention pending trial for continuous high-risk drug trafficking under Art. 2(2) of Law No. 143/2000, after the defendant had been sentenced to 3 years' imprisonment by a first-instance court not yet final. The Court found the detention lawful and justified under Arts. 300, 160b(3), and 300² of the Romanian Code of Criminal Procedure, as well as Art. 5(1)(a) and (c) of the European Convention on Human Rights, because there remained reasonable suspicion of the offense, a non-final conviction existed, and release posed a concrete danger to public order.

Legislator headnote

AI generated

art. 160 alin. (3) C. proc. pen, art. 300 C. proc. pen, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 160b alin. (3) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Pretrial detention upheld in drug trafficking appeal; detention legality affirmed with costs: The dispute arose from a challenge to a May 13, 2009 appellate court ruling that continued pretrial detention pending trial for continuous high-risk drug trafficking under Art. 2(2) of Law No. 143/2000, after the defendant had been sentenced to 3 years' imprisonment by a first-instance court not yet final. The Court found the detention lawful and justified under Arts. 300, 160b(3), and 300² of the Romanian Code of Criminal Procedure, as well as Art. 5(1)(a) and (c) of the European Convention on Human Rights, because there remained reasonable suspicion of the offense, a non-final conviction existed, and release posed a concrete danger to public order.

Keywords

AI generated
costs of detention drug trafficking sentencing human trafficking criminal offense european Convention on Human Rights judicial law

Cited Legislation

AI generated
art. 160 alin. (3) C. proc. pen
300 și a art. 160 alin. (3) C. proc. pen.
art. 300 C. proc. pen
Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000
a comis fapta continuată de trafic ilicit cu droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.
art. 41 alin. (2) C. pen
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.
art. 160b alin. (3) C. proc. pen
3002 și ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art.
art. 192 alin. (2) C. proc. pen
Basis for ordering the defendant to pay court costs.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Basis for ordering the defendant to pay court costs.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din 13 mai 2009, pronunțată în dosarul nr. 20730/3/2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut arestarea preventivă a inculpatului V.F., în baza art. 300 și a art. 160 alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva încheierii, a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate, întrucât nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza arestării preventive.

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b.

Conform art. 160b alin. (3) din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul V.F. a comis fapta continuată de trafic ilicit cu droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.

Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și temeinică.

Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost, inițial, arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune [lit. c)].

Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție], în speță, în temeiul condamnării inculpatului V.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 1478/F din 18 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția I penală).

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, acesta fiind trimis în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și pentru care există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Aceste temeiuri se mențin și în continuare.

Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002 și ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat V.F. împotriva încheierii de ședință din 13 mai 2009 a Curții de Apel București- Secția a Ii-a Penală și pentru Cauze cu Minori și de Familie, pronunțată în dosarul nr.20730/3/2008.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2009.