Prosecutor’s legal conclusions not forgery; criminal complaint correctly barred as improper challenge to judicial ruling.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as unfounded the petitioner's appeal against the Court of Appeal Bucharest's judgment of 31 March 2009, which had upheld the prosecutor's resolution not to begin a criminal investigation, and ordered the petitioner to pay 200 lei in judicial costs. The dispute arose from the petitioner's criminal complaint alleging that a prosecutor committed the offense of intellectual forgery (art. 289 Criminal Code) by expressing legal conclusions in a judicial review proceeding concerning the petitioner. The Court held that a prosecutor's conclusions in a case do not constitute falsification of an official document and cannot ground criminal prosecution absent evidence of a penal-law violation; a criminal complaint is not a legal remedy against judicial rulings (art. 129 Constitution), and the prior dismissal under art. 10(1)(b) Criminal Procedure Code was correct.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 C. proc. pen, art. 289 C. pen, art. 129 din Constituție, art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Prosecutor’s legal conclusions not forgery; criminal complaint correctly barred as improper challenge to judicial ruling: The dispute arose from the petitioner's criminal complaint alleging that a prosecutor committed the offense of intellectual forgery (art. 289 Criminal Code) by expressing legal conclusions in a judicial review proceeding concerning the petitioner. The Court held that a prosecutor's conclusions in a case do not constitute falsification of an official document and cannot ground criminal prosecution absent evidence of a penal-law violation; a criminal complaint is not a legal remedy against judicial rulings (art. 129 Constitution), and the prior dismissal under art. 10(1)(b) Criminal Procedure Code was correct.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to oblige the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 81 din 31 martie 2009, pronunțată în dosarul nr. 206/2/2009, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondată, plângerea formulată potrivit art. 2781 C. proc. pen. de petiționarul C.M. împotriva Rezoluției nr. 1870/P/2007 din 27 mai 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. S-a dispus obligarea petentului la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Curtea de Apel a reținut netemeinicia plângerii petentului, considerând că intimata A.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea nu a comis infracțiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.
Din actele premergătoare nu a rezultat că fapta procurorului care a participat la soluționarea unui dosar având ca obiect cererea de revizuire formulată de petent ar constitui infracțiunea de fals intelectual, concluziile sale nereprezentând falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, ci sunt rezultatul aplicării dispozițiilor legale în raport cu situația de fapt și cu probele dosarului.
Totodată, s-a argumentat că partea nemulțumită are posibilitatea exercitării căilor de atac pentru realizarea controlului legalității unei hotărâri judecătorești, plângerea penală nefiind o cale de atac împotriva concluziilor procurorului.
Împotriva acestei sentințe, petiționarul C.M. a declarat recurs, susținând, în esență, că a fost prejudiciat prin fapta intimatei care nu a respectat legea, susținând că este persecutat și marginalizat întrucât spune adevărul.
Examinând recursul declarat de petent, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru motivele ce urmează:
Potrivit art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Declanșarea unei plângeri penale împotriva unui magistrat procuror, pentru concluziile exprimate într-un proces, nu poate determina trimiterea acestuia în judecată penală, în absența unor probe din care să rezulte încălcarea legii penale (probe inexistente în cauză).
Totodată, ea nu reprezintă o cale legală de atac împotriva unei hotărâri judecătorești.
Or, în speță, părerea exprimată de procurorul intimat în cadrul unui proces nu constituie fapta penală de fals intelectual și nici o altă infracțiune.
Prin urmare, în mod corect, procurorii care au cercetat cauza și instanța de fond care a verificat legalitatea soluției nu au dispus începerea urmăririi penale, în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respingând plângerea petentului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar C.M. împotriva sentinței penale nr. 81 din 31 martie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2009.