Refugee status under Law No. 189/2000: relocation during wartime occupation insufficient to prove ethnic persecution.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, upholding the lower court’s rejection of the plaintiff's claim and leaving the prior civil decision in force. The case involved an action to annul a pension fund decision that refused to recognize the plaintiff's status as a refugee and to grant corresponding benefits under Law No. 189/2000, specifically based on the plaintiff's argument that she had fled Sibiu for Oradea to avoid reprisals against the Hungarian population following the cession of Northern Transylvania. The court held that the appellant failed to prove ethnic persecution within the statutory meaning of the legislation, as Law No. 189/2000 provides reparation only for citizens persecuted by regimes established between September 6, 1940, and March 6, 1945, and the plaintiff's relocation was not determined by the specific situations enumerated in that act.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000; Refugee status under Law No. 189/2000: relocation during wartime occupation insufficient to prove ethnic persecution: Împotriva acestei sentințe a declarat recurs R.M. care, în esență, a susținut că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000, prin persecuția etnică înțelegându-se necesitatea părăsirii domiciliului, cum s-a întâmplat în cazul său.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 14 aprilie 2003, R.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 8169 din 5 martie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască statutul de persoană refugiată, cu acordarea drepturilor cuvenite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că după cedarea Ardealului de Nord, a fost nevoită să-și părăsească domiciliul, aflat la Sibiu și să se refugieze împreună cu soțul său la Oradea, de teama unor eventuale represalii împotriva populației maghiare.
Prin sentința civilă nr. 609 din 21 mai 2003, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea, reținând că reclamanta nu a făcut dovada persecuțiilor din motive etnice, în sensul dispozițiilor Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs R.M. care, în esență, a susținut că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 1 lit. c) Legea nr. 189/2000, prin persecuția etnică înțelegându-se necesitatea părăsirii domiciliului, cum s-a întâmplat în cazul său.
Recursul nu este fondat.
Prin dispozițiile Legii nr. 189/2000, legiuitorul a înțeles să acorde o reparație patrimonială persoanelor, cetățeni români, care au suferit persecuții din motive etnice, din partea regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945.
Cum în cauză, reclamanta Res Margareta, cetățen român, a părăsit orașul de domiciliu, Sibiu, pentru a se stabili la Oradea, oraș aflat temporar sub ocupație maghiară, în mod corect s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000, plecarea din Sibiu nefiind determinată de niciuna din situațiile prevăzute de actul normativ menționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.M., împotriva sentinței civile nr. 609 din 21 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2003.