Tax evasion and cheque fraud convictions quashed and remanded for appellate court's failure to rule on all appeal grounds

Ședința publică din 26 mai 2009

Asupra recursurilor de față, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 351/ PI din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 2921/30/2006, în baza art. 332 C. proc. pen. coroborat cu art. 264 C. proc. pen. și art. 197 alin. (2) C. proc. pen., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul B.L.S., prin apărătorul său ales, pentru restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pentru refacerea urmăririi penale.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul B.L.S., din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită față de părțile civile SC V.T. SRL Oradea, SC A. SA Pitești, SC P. SA Brăila și partea vătămată SC V.C. SRL Ștefănești, într-o infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită față de părțile civile SC A. SA Pitești și SC V.T. SRL Oradea, și într-o infracțiune de emitere a unei file cec fără a avea disponibil în cont, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin (2) C. pen., săvârșită față de părțile vătămate SC P. SA Brăila și persoana juridică vătămată SC V.C. SRL Ștefănești.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la art. 11 lit. a) din Legea nr. 87/1994 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul B.L.S. (fost B.F.L.S.), fiul lui G.D. și M., cetățean român, studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale) la o pedeapsă de:

-1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

-1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de emitere de cec-uri, fără a avea disponibil în cont.

În baza art. 215 alin. (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de:

- 10 ani închisoare și 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, acesta urmând să execute pedeapsa totală de:

-10 ani închisoare, pedeapsa principală, și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului din perioada de la 13 aprilie 2004 - la 27 iunie 2007.

În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea următoarelor acte:

- 4 file cec emise de inculpat prin SC S. SRL pentru beneficiarul parte civilă SC V.C. SRL Oradea, având următoarele serii: BM - 300 010 92 842 din 27 august 2004, BM - 300 010 92 843 din 01 septembrie 2004, BM - 300 010 92 846 din 02 septembrie 2004 și BM - 300 010 92 847 din 16 septembrie 2004.

- 2 file cec emise de inculpat prin SC C. SRL Timișoara, pentru beneficiarul parte civilă SC A. SA Pitești, având următoarele serii: BF - 326-000 29 389 din 15 decembrie 2004, BF - 326-000 29 388 din 13 decembrie 2005.

- 1 filă cec, seria BF - 326 000 29 382 din 20 decembrie 2004, emisă de inculpat prin SC C. SRL Timișoara pentru beneficiarul SC V.C. SRL, pentru suma de 851.430.004 lei.

- 2 file cec emise de inculpat prin SC C. SRL Timișoara, către SC P. SA Brăila, având seriile: BF - 326 000 29 386 din 07 ianuarie 2005 și BF - 326 000 29 385 din 07 ianuarie 2005 14682 inclusiv, și respectiv BD - 312-00457154 și BD - 313-00457155.

A constatat că SC V.C. SRL nu s-a constituit parte vătămată sau parte civilă în această cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a dispus confiscarea speciala de la inculpat și de la partea responsabilă civilmente SC C. SRL Timișoara, a sumei de 191 lei (1.915.604 ROL), suma reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat persoanei juridice vătămate SC V.C. SRL Ștefănești, județul Argeș, care nu s-a constituit parte civilă în cauză.

A luat act că partea civilă SC P. SA Brăila a renunțat la constituirea sa de parte civilă în această cauză față de inculpatul B.L.S. și față de partea responsabilă civilmente SC C. SRL Timișoara.

A constatat că partea responsabilă civilmente SC S. SRL Timișoara a fost radiată din Registrul Comerțului Timiș, prin încheierea din data de 14 martie 2007.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 114 și urm. C. proc. fisc., a obligat pe inculpatul B.L.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K.G. SRL Timișoara să plătească părții civile A.N.A.F., reprezentată legal prin D.G.F.P. Timiș, suma de 2.816 lei (28.166.055 ROL), reprezentând contravaloarea impozitului pe profit și T.V.A. pentru care s-au calculat dobânzi și penalități, conform raportului de expertiză contabilă, și la plata în continuare a penalităților și majorărilor prevăzute de C. proc. fisc., până la plata efectivă a debitului, și s-a respins restul pretențiilor acestei părți.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpatul B.L.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL Timișoara, să plătească părții civile SC P. SA București - Sucursala A. Pitești (fostă SC A. SA Pitești) suma de 134.538 lei (1.345.380.204 ROL) despăgubiri civile și suma de 6.595 lei (65.957.201 ROL) cu titlu de dobânzi.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpatul B.L.S., să plătească părții civile SC V.C. SRL Oradea suma de 1.669.041.057 lei, despăgubiri civile.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, către O.N.R.C.– București.

Pentru a pronunța această sentință penală instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lingă Tribunalul Timiș nr. 667/P din 17 mai 2005 a fost trimis in judecată inculpatul B.L.S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 215 alin. (2), (3), (4), (5), C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. reținându-se în fapt că în vederea dobândirii de fonduri bănești pe căi ilegale, inculpatul B.L.S. a luat hotărârea infracțională de a păgubi statul român și partenerii de afaceri după cum urmează în perioada iunie 2001 - iulie 2002 în calitate de administrator la SC K.G. SRL Timișoara, inculpatul B.L.S. a realizat un profit impozabil de 3,722.354.016 lei, rezultat din înstrăinarea mărfurilor aferente facturilor seria și nr. TM ACB 4682451 din 1 martie 2002, 4682452 din 5 martie 2002, 4682453 din 6 martie 2002, 4682454 din 11 martie 2002, 4682460 din 26 martie 2002, 4682461 din 1 aprilie 2002, 4682462 din 3 aprilie 2002, 4682465 din 30 aprilie 2002,4682463 din 4 mai 2002, 4682466 din 12 iulie 2002, 4682467 din 25 iulie 2002, 5203134 din 1 aprilie 2001, 8755444 din 5 iunie 2001 395225 din 3 iulie 2001, 1556544 din 30 iulie 2001, 8907168 din 28 august 2001, 07246 din 05 septembrie 2001, 3644952 din 5 martie 2002, 3644953 din 5 martie 2002, 5753149 din 27 martie 2002, 5753067 din 29 martie 2002, 5753068 din 4 aprilie 2002, 7033809 din 19 aprilie 2002,662150, 662154 din 12 iulie 2002, 767272 din 25 iulie 2002, 7672714 din 25 iulie 2002 (vol. 3, fila 10, u.p).

În această perioadă inculpatul nu a evidențiat în contabilitate activitatea desfășurată și nu a întocmit și condus evidența contabilă a societății. Astfel inculpatul nu a întocmit registrele de contabilitate, jurnalele de vânzări și cumpărări și balanțele de verificare lunare. Pentru unele vânzări inculpatul a emis către clienți doar exemplarul albastru din facturierul fiscal celelalte două exemplare ne fiind completate. Pentru mărfurile înregistrate în facturile de aprovizionare, s-a constatat că nu se regăsesc în stocul faptic al societății și nici nu s-au întocmit documente de vânzări, ceea ce înseamnă în mod logic că au fost înstrăinate fără documente. În funcție de veniturile realizate conform facturilor sus-menționate, organele de control fiscal au stabilit pentru perioada supusă controlului că inculpatul a realizat un profit impozabil de 3.722.354.016 ROL (vol. 3 fila 45) asupra căruia prin aplicarea procentului legal s-a stabilit un impozit pe profit de 934.144.055 ROL. De la plata acestei sume s-a sustras inculpatul prin neînregistrarea în contabilitate a veniturilor realizate. La momentul cumpărării unor mărfuri din facturile susmenționate, inculpatul era obligat, conform prevederilor O.U.G. nr. 217/1999 și H.G. nr. 402/2000, respectiv Legii nr. 345/2002 și H.G. nr. 598/2002, să ceară și să dețină copia documentului legal prin care se atesta că furnizorul are calitatea de plătitor de T.V.A. Organele de control fiscal au constatat că inculpatul nu a deținut acest document legal și prin urmare s-a sustras de la plata sumei de 1.056.503.961 lei reprezentând TVA, sumă pe care, în lipsa documentului legal, era obligat să o plătească până la data de 25 a lunii următoare emiterii facturii.

Totodată, organele de control au stabilit că societatea nu a putut prezenta copia de pe documentul legal, care să ateste calitatea de plătitor de TVA a furnizorilor de bunuri și servicii au emis facturi către K.G., cu TVA mai mare de 20.000.000 lei, respectiv 50.000.000 ROL în procesul - verbal întocmit de lucrătorii D.G.F.P. Timiș la data de 18 septembrie 2003 se precizează că reprezentantul K., la momentul acceptării facturilor fiscale eliberate de furnizorii de bunuri sau servicii în cauză, trebuia să le solicite dovada calității de plătitor de TVA. Deoarece acest lucru nu s-a întâmplat, controlul a considerat acest TVA nedeductibil fiscal. Urmare a celor de mai sus, s-a constatat că societatea nu a procedat la calculul, înregistrarea și virarea la bugetul de stat a obligațiilor datorate (TVA și impozit pe profit). S-a calculat un impozit pe profit datorat de 934.144.055 ROL și un TVA datorat de 1.056.503.961 ROL (vol. 3 fila 13, 14).

În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile. Expertiza diminuează drastic obligațiile SC K.G. SRL către bugetul de stat. Astfel, s-a calculat un impozit pe profit și TVA rezultate ca urmare a neînregistrării în contabilitate a facturilor susmenționate în valoare totală de 28,166.055 lei. Cauza diminuării impozitului pe profit și TVA este aceea că expertul, în mod eronat a constatat că facturile fiscale reprezentând vânzări (anexa 2 la p.v. de control) au fost emise numai pentru S. SRL. In actul de control se menționează că pentru mărfurile înregistrate în facturile emise către S. nu au existat documente care să ateste proveniența acestuia. în legătură cu TVA-ul, diferența de cuantum dintre cel calculat de D.G.F.P. și expertul contabil provine din faptul că expertiza a constatat că furnizorii societății la data emiterii facturilor respective erau plătitori de TVA. în drept, dovada calității de plătitor de TVA trebuia cerută de K.G., la momentul acceptării facturilor fiscale. Acest aspect neavând loc, organul de control în mod corect a stabilit ca nedeductibil fiscal TVA-ul aferent. Cu privire la calculul obligațiilor fiscale referitoare la facturile întocmite de K.G., în mod eronat expertiza contabilă a constatat că organul de control a stabilit obligațiile fiscale considerând că toate facturile au fost emise de S. De asemenea, în raportul de expertiză se constată în mod eronat că prin facturile întocmite de K. către S. între cele două societăți nu a avut loc o vânzare de mărfuri sau servicii. Pentru a participa la sistemul de compensare între societățile în cauză trebuia să existe o relație economică, respectiv o creanță care să facă obiectul compensării. Dacă aceste operațiuni impozabile nu ar fi avut loc, procesul de compensare, respectiv de recuperare a creanțelor nu era posibil. Același aspect se constată și în cazul impozitului pe profit și ca atare în mod eronat expertiza a constatat că K. nu datorează obligații fiscale aferente facturilor emise.

Sumele corecte aferente impozitului pe profit și TVA calculate de organele D.G.F.P. Timiș (934.144.055 ROL - impozit pe profit și 1.056.503.961 ROL - TVA).

În baza contractului de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 3 din 01 august 2004, SC V.T. SRL Oradea a livrat către SC S. SRL Timișoara, produse petroliere. Contractul a fost semnat de partea vătămată A.D.D., administratorul SC V.T. SRL și inculpatul B.L.S., administratorul SC S. SRL Timișoara. La art. 6 din contract se stipulează faptul că plata produselor petroliere se va face prin file cec la o scadență de 10-15 zile.

În temeiul contractului încheiat au fost livrate mai multe cantități de motorină către inculpat.

Situația ultimelor 4 livrări a fost următoarea: la data de 27 august 2004, V. Oradea a livrat către S. Timișoara cantitatea de 36.670 l motorină în valoare totală de 975.424.567 lei. Plata a fost efectuată cu fila cec BM 300 01092842 semnată și ștampilată de inculpatul B.; la data de 01 septembrie 2004, V. a livrat către S. Timișoara cantitatea de 37.600 litri motorină, în valoare de 996.404.136 ROL. Inculpatul B. a emis fila cec BM - 300 01092843 semnată și ștampilată de el, în scopul de a plăti marfa. La data de 02 septembrie 2004, V. a livrat către S. cantitatea de 29.340 l motorină în valoare de 777.513.227 ROL. în scopul efectuării plății inc. B. a emis fila cec BM - 300 0109284 semnată și ștampilată de el; la data de 16 septembrie 2004, V. a livrat către S. cantitatea de 35.917 I motorină, în valoare de 883.546.707 lei. S-a emis de inculpatul B. fila cec BM - 300 01092847 ștampilată și semnată de inculpat.

Toate aceste 4 file cec au fost introduse la plată de către partea vătămată și au fost refuzate la plata pe motiv „lipsă disponibil" și „trăgător aflat în interdicție bancară". Precizăm faptul că în urma cercetărilor efectuate s-a constatat că celelalte rubrici ale filelor cec au fost completate ulterior, de partea vătămată A., sumele fiind cele înscrise pe facturile fiscale, iar datele fiind socotite în intervalul 13-15 zile de la data livrării.

Primele două file cec au fost girate de V.T. la Banca Românească Sucursala Oradea, banca fiind cea care le-a introdus la plată. Odată cu introducerea la plată a primei file cec SC S. SRL a intrat în interdicție bancară (13 septembrie 2004).

Ulterior consumării infracțiunii, SC S. a mai plătit cu O.P. o parte din prejudiciul pe care l-a cauzat furnizorului.

Partea vătămată A.D. în calitate de reprezentant al societății comerciale păgubită, se constituie parte civilă cu suma de 2.170.000.000 lei, deoarece o parte din prejudiciu a fost recuperat.

Extrasele de cont existente la dosar arată că nici la data emiterii cecurilor și nici în zilele premergătoare datelor de scadență ale cecurilor, nu exista în contul SC S. SRL provizionul necesar acoperirii acestor cecuri. Mai mult, s-a constatat că S. vindea de obicei, în aceeași zi, cantitatea de combustibil primită de la V., către firme din Timișoara (A.P., I.M., B.J., etc.), sub prețul de achiziție, ceea ce denotă o intenție clară din partea inculpatului de a o păgubi pe partea vătămată, deoarece nu ar fi putut obține și plăti prețul mărfurilor livrate de partea vătămată.

La datele de 13 decembrie 2004 și 15 decembrie 2004, inculpatul B.L.S. în calitate de asociat unic și administrator al SC C. SRL Timișoara, a cumpărat de la P. SA - Sucursala A. Pitești păcură în valoare de 1.345.380.204 lei, plătind cu două file cec (BF - 326 00029388 și BF - 326 00029389). Cele două file cec au fost completate în totalitate de inc. B. (conform declarației sale), datele de pe cecuri (15 ianuarie 2005 și 22 ianuarie 2005), fiind cele la care, conform înțelegerii cu furnizorul, marfa urma să fie achitată. La data scadenței, cec-urile au fost refuzate la plată din cauza lipsei totale de disponibil în cont - trăgător aflat în interdicție bancară.

Conform facturilor fiscale depuse la dosar în aceleași zile, păcura a fost vândută, cu același preț de achiziție către SC E.B.O. SRL Stâlpeni și de acolo, mai departe la SC C.G. SRL (tot cu același preț), ajungând în final la SC S.G. SA și SC R.R. SA.

Sumele din conturile societății, din perioada emiterii acestor file cec erau insuficiente, conform extraselor de cont existente la dosar, ceea ce denotă clar intenția inculpatului de a înșela. SC S. SRL era în interdicție bancară din data de 24 decembrie 2004. SC P. SA București - Sucursala A. Pitești s-a constituit parte civilă cu suma de 1.345.380.204 lei. În calitate de administrator al SC C. SRL inc. B. a emis cu titlu de plată, la data de 7 ianuarie 2005, două file cec seria BF - 32600029386 și BF nr. 32600029385, către SC P. SA Brăila, în valoare totală de 2.007.897.753 lei. În baza unei operațiuni de compensare, inculpatul B. a preluat datoria SC R. SA Baia Mare la SC P. SA. Această din urmă societate a cumpărat de la P. piese de excavator, conform facturilor fiscale 1014521 și 1014522 din 8 decembrie 2004. Pentru plata acestor mărfuri inculpatul B. a emis cele două file cec către SC P. SA Deoarece știa că nu există nici o relație comercială între C. și R., s-a apreciat că inculpatul B. a prevăzut încă din momentul emiterii că nu va plăti cele două file cec. Astfel el a contribuit la înșelarea în mod direct a părții vătămate prin emiterea a două titluri de plată ce nu au fost onorate la plată conform obligației asumată în momentul ridicării mărfurilor.

Cele două file cec au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, pe motiv că este emis de un trăgător aflat în interdicție de a emite asemenea instrumente, și pe motiv că filele cec aparțin unui set de instrumente care a fost retras din circulație. În consecință, SC P. SA Brăila s-a constituit parte civilă cu suma de 2.007.898.353 lei împotriva SC C. SRL și a inculpatului B.

Martora S.L. - merceolog la P. SA Brăila declară că cele două cecuri au fost semnate și ștampilate de inc. B., iar restul rubricilor au fost completate de o colegă. Inculpatul B. era însoțit de un delegat al R. Baia Mare.

Tot în această perioadă de timp, inculpatul B. a înșelat și SC V.C. SRL deoarece a emis o filă cec fără acoperire și în dauna acesteia, filă seria BF - 326 00029382, în valoare de 851.430.004 lei, datată 20 decembrie 2004 care a fost refuzată la plată datorită lipsei parțiale de disponibil. Fila cec a fost girată de V.C. către L., care a introdus-o în bancă. Aceasta este fila cec datorită căreia SC C. SRL a intrat în interdicție bancară. Deși s-a încercat contactarea SC V.C. SRL, nu s-a reușit acest lucru, astfel că la dosar nu există constituire de parte civilă (societatea nu funcționează faptic la adresa existentă în acte - localitatea Ștefănești, județul Argeș). La dosar a fost anexată o factură fiscală din care rezultă că la data de 25 noiembrie 2004, C. a cumpărat de la V.C. motorină în valoare de 851.430.004, marfa fiind plătită cu fila cec sus-menționată.

Inculpatul B. a declarat că la data de 25 februarie 2005 a livrat marfă către SC V. SRL în valoare de 849.614.400 lei pentru stingerea datoriei, depunând în acest sens la dosar factura fiscală 3338360 din 25 februarie 2005 (nu s-a întocmit proces - verbal de compensare - notă de constatare – G.F.).

Împrejurarea că inculpatul a livrat marfă în contul datoriei produse prin refuzul filei cec, nu reprezintă decât acoperirea prejudiciului, dar nu poate fi absolvit de răspundere penală deoarece fapta de emitere a filei cec s-a consumat la data de 20 decembrie 2004 când a fost refuzată plata.

Apreciindu-se că nu există o dovadă certă a stingerii datoriei se impune citarea în proces în calitate de parte vătămată a acestei părți.

În legătură cu reaua intenție a inculpatului B.L.S., legat de emiterea filelor cec se reține că inculpatul a vândut de două ori combustibil la SC E.B. SRL Stâlpeni. Prima cantitate cea cumpărată de la SC V.C. SRL, dar marfa nu a fost plătită, iar a doua cantitatea fost livrată la datele de 13 și 15 decembrie 2004, deși SC E.B. SRL nu a achitat nici o parte din marfă și nici ulterior nu a achitat-o,

Inculpatul B.L.S. nu se consideră vinovat susținând că a emis filele cec și le-a folosit drept garanție neavând intenția de a înșela, și a crezut că sumele pe care le avea de încasat de la alte societăți vor fi achitate I timp, dar din diverse motive banii nu au fost achitați și virați în cont. S-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, apreciindu-se că starea de fapt reținută mai sus contrazice susținerile inculpatului și relevă reaua credință și intenția acestuia de a înșela societățile comerciale păgubite în relațiile comerciale derulate.

Audiat în instanță inculpatul a susținut că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și evaziune fiscală, ci doar de aceea de emitere a unor cec-uri cu nerespectarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 59/1934.

În instanță au fost audiați martorii propuși în rechizitoriu și audiați și în timpul urmăririi penale, aceștia menținându-și declarațiile, a încuviințat efectuarea unei expertize contabile dar inculpatul a declarat că nu are posibilitatea de a achita onorariul de 30.000.000 ROL și renunță la efectuarea acestei probe ce urma să stabilească realitatea și valoarea prejudiciilor cauzate de inculpat părților vătămate.

Analizând probele administrate în cauză instanța a reținut aceeași stare de fapt cu cea prezentată în actul de sesizare a instanței pentru infracțiunea de evaziune fiscală precum și vinovăția inculpatului, condamnându-l pentru această faptă.

La termenul de judecată din 05 mai 2006 instanța apus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din art. 215 alin. (2) – (5) cu aplicarea art. 41 alin (22) C. pen., în art. 215 alin. (2) – (5) cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și menținerea prevederilor art. 41 alin. 2) C. pen., precum și reținerea alin. (5) a art. 215 C. pen. în raport cu constituirile de parte civilă.

Schimbarea încadrării juridice din forma continuată a infracțiunii de înșelăciune în concurs real al aceleiași infracțiuni este justificată de perioada relativ îndelungată a infracțiunilor, cuprinsă între 27 august 2004 și 07 ianuarie 2005, modalitățile de săvârșire-fiind diferite și produsele achiziționate nefiind identice.

Prin sentința penală nr. 393/PI din 19 iunie 2006, Tribunalul Timiș a dispus în baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. privind părțile vătămate SC V.T. SRL Oradea și partea vătămată SC P. SA Brăila și din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2) – (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. privind pe parte vătămată SC A. SA Pitești și din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în o infracțiune continuă de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) – (4) C. pen. privind parte vătămată SC V.C. SRL Ștefănești județul Argeș.

În baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 13 C. pen. (raportat la art. 11 lit. a) din Legea nr. 87/1994 republicată și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2005) l-a condamnat pe inculpatul B.L.S. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de înșelăciune privind pe partea vătămată SC V.T. SRL Oradea și la o pedeapsă de 10 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de înșelăciune privind partea vătămat SC P. SA Brăila.

În baza art. 215 alin. (2) – (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de înșelăciune privind pe parte vătămată SC A. SA Pitești.

În baza art. 215 alin. (2) – (4) l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea de înșelăciune privind pe SC V.C. SRL Ștefănești județul Argeș.

Pedepsele aplicate inculpatului au fost contopite potrivi dispozițiilor art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., în pedeapsa cea mai grea pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, pedeapsa principală totală fiind de 11 ani și 6 luni închisoare, care urmașă fie executată în regim de detenție, interzicându-i-se inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

Inculpatului i s-a aplicat și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. pe o durată de 5 ani ce urma să se execute după executarea pedepsei principale.

Fiind judecat în stare de arest, în baza art. 88 C. pen i s-a dedus durata arestului preventiv de durata reținerii și a arestării preventive de la 13 aprilie 2005 la zi și s-a menținut în continuare starea de arest preventiv.

Soluționând acțiunile civile formulate în cauză, în baza art. 346 C. proc. pen., acestea au fost admise în parte avându-se în vedere expertiza contabilă efectuată în timpul urmăririi penale și constituirile de parte civilă din timpul urmăririi penale și din timpul cercetării judecătorești și a fost obligat inculpatul să plătească în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K.G. SRL Timișoara suma de 28.166.055 ROL către partea civilă D.G.F.P.S. Timiș; cu partea responsabilă civilmente SC S. SRL suma de 2.170.000.000 ROL către partea civilă SC V.T. SRL Oradea cu titlu de despăgubiri; cu partea responsabilă civilmente SC C. SRL suma de 2.007.898.353 ROL părții civile SC P. SA Brăila și a sumei de 1.345.380.204 ROL cu titlu de despăgubiri și suma de 65.957.201 ROL reprezentând dobânzi către partea civilă SC A. SA Pitești fiind respinse în rest pretențiile civile formulate ca neîntemeiate.

În baza art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat și de la partea responsabilă civilmente SC C. SRL a sumei de 851.430.004 ROL suma reprezentând prejudiciul cauzat părții vătămate SC V.C. SRL Ștefănești.

În baza art. 368 C. proc. pen. s-a dispus anularea filelor cec emise de inculpat fără a avea disponibil în cont.

S-a dispus comunicarea hotărârii la O.N.R.C. București și a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 30.000.000 ROL cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 393/PI din 19 iunie 2006 au declarat apel inculpatul B.L.S. și D.G.F.P. Timiș, criticând sentința pentru nelegalitate.

În motivarea apelului s-a invocat necompetența materială a tribunalului pentru soluționarea cauzei după schimbarea încadrării juridice dată faptei deoarece prin niciuna dintre infracțiunile de înșelăciune nu s-a cauzat un prejudiciu mai mare de 2.000.000.000 ROL ceea ce atrage încadrarea juridică prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. și declinarea competenței tribunalului în favoarea judecătoriei.

S-a invocat neconcordanța dintre considerente și dispozitivul hotărârii, deoarece în considerente instanța se pronunță pentru respingerea excepției de nulitate a urmăririi penale, însă în dispozitiv nu se regăsește această dispoziție.

S-a susținut nelegalitatea hotărârii și pentru nepronunțarea primei instanțe asupra schimbării încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de înșelăciune în aceea de fals la legea cec-ului, cerere formulată de inculpat și consemnată în practicaua hotărârii, precum și pentru confiscarea sumei de 851.430.000 ROL de la inculpat fără ase reține compensarea creanțelor reciproce dintre societatea inculpatului și partea vătămată SC V.C. SRL.

Netemeinicia sentinței penale apelate a fost invocată cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatului deși față de prejudiciul reținut conform expertizei, care este foarte mic, faptei îi lipsește gradul de pericol social specific unei infracțiuni, iar emiterea filelor cec nu a fost săvârșită cu intenția de a înșela societățile constituite părți civile, neputându-se reține infracțiunea de înșelăciune ci doar aceea de fals la legea cec-ului, impunându-se schimbarea încadrării juridice în acest mod, mai puțin pentru fapta de la pct. 5 din rechizitoriu care nu există deoarece nu există nici prejudiciu și se impune achitarea.

Partea civilă a criticat sentința pentru netemeinicie, apreciind că instanța în mod greșit a reținut doar prejudiciul stabilit prin expertiză și, deși a formulat obiecțiuni la acest raport, prima instanță nu s-a mai pronunțat asupra lor.

Examinând motivele de apel, Curtea de Apel Timișoara le-a apreciat întemeiate și, prin Decizia penală nr. 268/ A din 09 august 2006 pronunțată în Dosarul nr. 4396/PI /2006, a dispus admiterea apelurilor, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut nelegalitatea hotărârii deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra cererii inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin (2) – (5) C. pen. descrise la pct. 2 - 5 din rechizitoriu în infracțiunea de fals la legea cec-ului., iar atunci când s-a pronunțat pentru schimbarea încadrării juridice a acestor fapte din infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), și (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. în mai multe infracțiuni dintre care unele având încadrarea art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. și altele în art. 215 alin. (2) – (4) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. a aplicat în mod nelegal dispozițiile art. 334 C. proc. pen. atât cu privire la schimbarea încadrării juridice cât și cu privire la individualizarea pedepsei pentru fiecare infracțiune astfel rezultată, neexistând identitate între infracțiune și sancțiunea aplicată, deoarece pentru fiecare caz s-a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea, (însă pentru săvârșirea mai multor infracțiuni. Al treilea motiv de nelegalitate vizează încălcarea dispozițiilor art. 356 C. proc. pen. deoarece nu se face distincție între conținutul rechizitoriului și considerentele instanței, nefiind posibilă cercetarea de către instanța de control a modului cum prima instanță a evaluat probele, propriile judecăți emise și argumentele pe care se întemeiază reținerea vinovăției inculpatului în raport cu fiecare act material. Judecând cauza cu procedura nelegal îndeplinită față de SC C. SRL, aceasta nefiind citată prin administrator judiciar SC M.M.R. SRL, a pronunțat o hotărâre lovită de nulitatea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. proc. pen.

Prima instanță a stabilit cuantumul pretențiilor civile având ca temei expertiza contabilă efectuată în cauză, dar care a fost contestată de inculpat și partea civilă apelantă, fără a pune în discuție și a administra mijlocul de probă corespunzător rezolvării cauzei sub toate aspectele, nerespectând obligația de a-și exercita rolul activ.

Prin aceeași decizie s-a dispus instanței de rejudecare să se conformeze considerentelor pentru care s-au admis apelurile și va avea în vedere și celelalte motive de apel, în plus va reevalua competența sa materială în raport de statuarea pe care o va face asupra încadrării juridice a infracțiunii cu care este sesizată prin rechizitoriu. în condițiile în care Tribunalul va menține cauza sub competența sa, va lămuri, pe bază de probe, atât elementele constitutive ale infracțiunii ce va face obiectul judecății, cât și temeinicia, respectiv cuantumul pretențiilor civile formulate în cauză de către părțile civile astfel constituite și va observa încă odată dispozițiile art. 118 C. pen. referitoare la confiscarea de la inculpat a sumei de 851.430.00 ROL. Prima instanță va respecta regulile procedurii de citare a părții responsabile civilmente SC C. SRL, prin administrator financiar.

În vederea rejudecării, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 2921/30/2006 și, procedându-se potrivit dispozițiilor deciziei penale de desființare, s-a stabilit cadrul legal procesual prin identificarea părților vătămate, părților civile și părților responsabile civilmente, sub aspectul denumirii acestora și al reprezentanților legali și adresele actuale ale sediilor și domiciliilor.

Pentru identificarea părții vătămate SC V.C. SRL s-au efectuat adrese la O.N.R.C., O.R.C. Argeș și București, s-au făcut verificări de poliția Ștefănești - Argeș și s-a stabilit că aceasta se numește SC V.C. SRL și are sediul în localitatea Ștefănești, județul Argeș și a fost citată de la această adresă, dar s-a comunicat atât de oficiul poștal Ștefănești Argeș cât și de poliția din localitate care au confirmat că societatea este necunoscută la adresă și nu a putut fi identificat un alt sediu sau punct de lucru și nici mențiuni privind reorganizarea judiciară a societății, faliment sau dizolvare, neexistând astfel de mențiuni în registrul comerțului, pentru a se impune citarea reprezentanților societății. Această parte a fost citată și de la adresa indicată inițial prin rechizitoriu precum și prin afișare la ușa primăriei locului faptei primăria orașului Ștefănești, județul Argeș.

Părți civile în cauză sunt: D.G.F.P. Timiș care se prezintă pentru A.N.A.F.; - SC V.T. SRL județul Bihor, pentru care în timpul judecării cauzei s-a declanșat procedura falimentului fiind numit administrator judiciar SC C. SRL, județul Bihor, procedura de citare cu această parte îndeplinindu-se la sediul său, la sediul administratorului judiciar care o reprezintă în instanță și prin afișare la Consiliul Local Oradea; - SC A. SA Pitești care prin reorganizare a devenit Sucursala A. Pitești a SC P. SA București, având același sediu în Pitești str. Petrochimiștilor nr. 127 jud. Argeș de unde a fost citată, precum și prin afișare la Consiliul Local Pitești și SC P. SA Brăila care a fost citată de la sediul din Brăila județ Brăila și prin afișare la Consiliul Local Brăila.

Părți responsabile civilmente în cauză sunt: SC K.G. SRL Timișoara față de care a fost declanșată procedura falimentului fiind numit lichidator judiciar domnul I.N. care a fost citat în cauză ca reprezentant al acesteia, de la adresa sa din Timișoara județul Timiș, partea fiind citată și la adresa Timișoara județul Timiș și prin afișare la Consiliul Local Timișoara ; - SC C. SRL care se află în lichidare înainte de desființarea primei hotărâri, a fost citată prin lichidator SC M.M.R. SRL, cu sediul în Timișoara județ Timiș și prin afișare la Consiliul Local Timișoara și SC S. SRL care s-a aflat în lichidare dar a fost închisă procedura falimentului și s-a respins cererea de antrenarea răspunderii asociatului unic care era B.L.S. cu motivarea că nu este stabilită definitiv vinovăția acestuia și antrenarea răspunderii sale penale și a fost radiată din Registrul Comerțului Timiș, astfel că aceasta nu mai există și nu a mai fost citată în cauză.

Inculpatul a fost judecat în stare de arest preventiv până la data de 27.06 2007 când a fost pus în libertate de Curtea de Apel Timișoara, adresa sa actuală de la care a fost citat fiind Timișoara județ Timiș.

Pentru a stabili acest cadru procesual, instanța a avut în vedere următoarele acte: adresa nr. X din 13 octombrie 2006 a O.R.C. București (fila 41 vol. I dosar); adresa nr. X din 20 octombrie 2006 a O.N.R.C. (fila 57 vil. I dosar); adresa nr. X din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Comercial Argeș (fila 81 vol. I dosar); adresa nr. X din 19 decembrie 2006 a poliției orașului Ștefănești, contract de reziliere și proces verbal ( filele 84-86 vol. I dosar); adresa nr. X din 15 decembrie 2006 a O.R.C. Pitești( fila 88 Voi. I dosar); sentința nr. 156/S din 30 noiembrie 2006 pronunțată de judecătorul sindic în Dosarul nr. 97/S/2005 al Tribunalului Timiș, secția comercială ( filele 15-119 vol. I dosar); adresele nr. X din 14 februarie 2007 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș și nr. X din 08 februarie 2007 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bihor (filele 136, 137 vol. I dosar); adresa nr. X din 25 februarie 2008 a O.R. Timiș (fila 13 vol. III dosar).

În cauză a fost efectuată o expertiză contabilă de expertul B.A., dispusă din oficiu de instanță, pentru stabilirea existenței unui prejudiciu și valoarea acestuia filele 193-228 Voi. II dosar instanță și două suplimente la raportul de expertiză - filele 181-182 Voi III dosar instanța și filele 39-43 Voi IV dosar instanță, s-a răspuns la obiecțiunile formulate de părți și expertul a fost prezent în instanță și a dat explicații, declarația fiind consemnată la fila 231 Voi III dosar instanță. Având în vedere concluziile acestei probe, s-a stabilit că Tribunalul Timiș este competent material să soluționeze cauza, deoarece și în situația în care valoarea prejudiciului estimat ar fi sub 2 miliarde de lei, și sar impune schimbarea unei încadrări juridice a faptelor cu care este investită instanța, sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen.

În instanță a fost audiat inculpatul care și-a menținut declarațiile date în timpul urmăririi penale și în primul ciclu procesual, făcând precizări și completări, au fost audiați martorii A.F.G., B.l., A.D.D.,T.L., au fost citați toți martorii din rechizitoriu dar nu a fost posibilă prezentarea unor martori nici cu mandat de aducere, instanța făcând aplicarea art. 327 alin (3) C. proc. pen., s-au depus actele solicitate de expert de către P. SA București – A. Pitești, înaintate cu adresa nr. X din 19 iulie 2007, în care sunt enumerate și se află la filele 45-60 și 127-130 din vol. III dosar instanță, somație nr. 355 din 15 iunie 2005, sentința comercială nr. 14 /S din 17 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul 1605/30/2006, Decizia civilă nr. 517/R din 07 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, contract credit bancar din 11 aprilie 2005, s-a atașat Dosarul nr. 1138/ex/2005 al Judecătoriei Timișoara.

Examinând probele administrate în cauză în timpul urmăririi penale, în primul ciclu procesual și direct în fața instanței, se rețin următoarele:

Conform dispozițiilor art. 264 alin (3) C. proc. pen., text în vigoare la data sesizării instanței de judecată, respectiv 01 iunie 2005, sesizarea instanței de judecată se face de procurorul care a dat sau după caz a confirmat rechizitoriul.

Instanța de judecată a fost sesizată prin înaintarea dosarului de urmărire penală împreună cu rechizitoriul și adresa de înaintare care este semnată de procurorul ierarhic superior, în speță prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, care în adresă face referire la respectarea dispozițiilor art. 264 C. proc. pen., astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru refacerea urmăririi penale.

Dispozițiile art. 332 C. proc. pen. sunt imperative, prevăzând expres situațiile în care se restituie cauza la parchet, iar cu privire la confirmarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, nu este stabilită o formulă expresă care atestă confirmarea, chiar adresa de înaintare atestă că nu a avut loc infirmarea rechizitoriului, deci acesta a fost confirmat.

Prin modificările aduse art. 264 C. proc. pen. prin Legea nr. 356/2006, s-a stabilit expres obligația prim procurorului de a verifica sub aspectul legalității și al temeiniciei rechizitoriului, dar acest text nu retroactivează.

Având în vedere cele reținute și apreciind că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 264 C. proc. pen. și nu există nici o nulitate absolută, apreciază nedovedită cererea și susținerile inculpatului și, în baza art. 332 C. proc. pen. coroborat cu art. 264 C. proc. pen. și art. 197 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul B.L.S. (fost B.F.L.S.), prin apărătorul său ales, pentru restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș pentru refacerea urmăririi penale.

Expertiza contabilă efectuată în cauză de expertul Bogdan Alexandru a fost dispusă din oficiu de instanță, nefiind realizată la cerere uneia din părți, astfel că instanța urmează a reține concluziile acesteia care se coroborează și cu alte probe administrate în cauză.

Inculpatul B.L.S. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. dar conform expertizei contabile nu s-a confirmat întregul prejudiciu reținut de parchet la momentul sesizării instanței, aceasta producând efecte sub aspectul încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpatului.

Astfel cum s-a reținut deja SC V.C. SRL nu s-a constituit parte vătămată în cauză în condițiile prevăzute de art. 24 C. proc. pen., deoarece nu a făcut nici o declarație în cauză din care să rezulte că a fost vătămată material și că înțelege să participe la procesul penal, nu s-a prezentat în timpul cercetării penale sau al cercetării judecătorești pentru a formula o poziție sau pentru a-și manifesta voința și nici nu a formulat un punct de vedere în scris, astfel că, din actele aflate la dosar, rezultă că aceasta este doar o persoană juridică vătămată prin activitatea desfășurată de inculpat.

Din actul de control întocmit de D.G.F.P. Argeș la data de 13 mai 2005, la cererea I.P.J. Timiș – S.I.F. s-a stabilit că SC V.C. SRL a cumpărat motorină de la SC C. SRL conform facturii nr. 3338360 din 25 februarie 2005 în valoare de 849.614.400 lei, iar SC V.C. SRL a livrat motorină la SC C. SRL, conform facturii nr. 6514321 din 25 noiembrie 2004 în valoare de 851.430.004. lei și că la data controlului nici una din facturi nu a fost achitată și nici nu există un proces verbal de compensare a creanțelor, deci aveau aceste obligații reciproce.

Pentru plata sumei de 851.430.004 lei SC C. SRL a emis fila cec BF 32600029385 în favoarea SC V.C. SRL la data de 20 decembrie 2004, iar aceasta a girat-o la firma L., și a fost introdusă la plată la data de 24 decembrie 2004, însă a fost refuzată plata pentru lipsă de disponibil în cont. Neavând posibilitatea de a achita suma, SC C. SRL a livrat motorină în valoare apropiată debitului.

Aceste aspecte sunt reținute și de expertul B.A. în raportul de expertiză contabilă aflat la filele 192- 229 voi. II dosar instanță și necontestate de părți, acesta stabilind că diferența dintre cele două sume este de 1.915.604 lei (ROL), dar nu s-a putut lua legătura cu un reprezentant al SC V.C. SRL.

Din cele reținute nu rezultă intenția inculpatului B.L.S. în calitate de reprezentant al SC C. SRL de a înșela persoana vătămată, și nici existența unui prejudiciu pentru care aceasta să fi depus plângere și să se fi constituit parte civilă, astfel încât pentru această faptă nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin (2) – (5) C. proc. pen. lipsind atât latura obiectivă cât și cea subiectivă, dar prin emiterea unei file cec fără a avea disponibil la data emiterii și a asigura existența acestuia la data scadenței, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, de emitere de cec-uri, fără a avea disponibil în cont.

Având în vedere cele reținute și constatând întemeiată cererea inculpatului pentru schimbarea încadrării juridice a acestei fapte, a fost admisă, apreciindu-se că infracțiunea săvârșită este cea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea 59/1934.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 4 din rechizitoriu s-a constatat că s-au derulat relații comerciale între SC P. SA Brăila și SC R. SA Baia Mare iar aceste părți au stabilit ca modalitate de stingere a obligaților existente între ele, compensarea prin introducerea în circuitul de compensare a SC C. SRL Timișoara Pentru aceasta au fost întocmite două ordine de compensare în data de 15 decembrie 2004 primul între SC P. SA și SC C. SRL, iar al doilea între SC R. SA și SC P. SA, ambele pentru suma de 2.007.897.753 lei.

La data emiterii ordinelor SC C. SRL nu a avut nici o relație comercială cu SC P. SA, dar pentru cele ce ar fi urmat să se deruleze a emis două file cec care acopereau suma de 2.007.897.753 lei și aveau scadența la 07 ianuarie 2005, fără a avea disponibil în cont, astfel că la data introducerii cecurilor în bancă pentru executare, plata lor a fost refuzată pentru lipsă de disponibil.

SC P. SA a comunicat instanței și expertului contabil că nu se poate constitui parte civilă în cauză, deoarece debitorul său este SC R. SA Baia Mare, astfel că în lipsa unor raporturi comerciale și a inexistenței unui prejudiciu nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen.

Este necontestată de inculpat emiterea celor două file cec fără ca la data emiterii lor să existe disponibil în cont pentru plata sumei de 2.007.897.753 lei și nici la data scadenței suma nu era în cont, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de emitere de cec-uri, fără a avea disponibil în cont, în formă continuată. În aceste condiții cererea pentru schimbarea încadrării juridice formulată de inculpatul B.L.S. a fost admisă.

Între SC C. SRL și SC P. SA - Sucursala A. Pitești s-au derulat relații comerciale, prima societate cumpărând de la cea de-a doua păcură, pentru care au fost emise două facturi în valoare totală de 1.255.251.032 lei și două facturi pentru taxe de manipulare și transport în valoare de 40.129.172 lei,astfel încât valoarea totală a debitului este de 1.295.380.204 lei. Pentru plata acestei sume, inculpatul B.L.S., în calitate de administrator al SC C. SRL, a emis două file cec: BF 32600029388 din 22 ianuarie 2005 și BF 32600029389 din 15 ianuarie 2005, fără a avea disponibil în cont la data emiterii și nici la data scadenței. Din fișa clientului SC C. SRL aflată la fila 36 din vol. II dosar u.p. rezultă că SC A. SA Pitești nu a avut cunoștință despre situația financiară a societății reprezentată de inculpat, deoarece s-a consemnat plata la 30 zile și garanție cec. Cele două cecuri au fost introduse la plată dar B.S.P. Bank a refuzat plata pentru lipsă totală de disponibil în cont - trăgător aflat în interdicție bancară și cecuri aparținând unui set de instrumente retrase din circulație, inculpatul justificând această situație prin aceea că SC E.B. SRL nu a achitat contravaloarea păcurei vândute.

Din raportul de expertiză contabilă respectiv suplimentul la acesta aflat la filele 181-182 din vol. III dosar instanță, rezultă că din analiza actelor comunicate expertului și instanței, rezultă că soldul facturilor neachitate de către SC C. SRL către A. Pitești este de 129.528 lei (RON )conform evidenței contabile a creditorului și dacă nu este contestat prin probe de inculpat, aceasta este valoarea prejudiciului. Inculpatul nu a depus probe contrare cu privire la valoarea și existența prejudiciului.

Din declarațiile martorei U.E. și a inculpatului B.L.S. rezultă că la data completării cecurilor și predării lor către martoră, nu era cunoscută situația financiară a SC C. SRL, iar acestea au fost transmise ca mijloc de plată și nu ca garanție a plății într-o altă modalitate.

Intenția inculpatului B.L.S. de a înșela partea civilă rezultă și din împrejurarea că după ce a cumpărat păcura a revândut-o imediat, cu același preț către SC E.B. SRL Stâlpeni, iar de la această societate a fost vândută mai departe la SC C.M.B.G. SRL cu același preț, apoi la SC S.G. SA și SC R.R. SA, aspecte dovedite cu facturile fiscale aflate în vol. II al dosarului de urmărire penală.

Având în vedere cele reținute, fapta inculpatului B.L.S. de a emite 2 cecuri fără a avea disponibil în cont aflându-se în interdicție bancară, pe care le-a predat părții civile SC A. SA Pitești pentru a induce și menține în eroare cu privire la executarea contractului de livrare de păcură, știind că nu are asigurate disponibilități financiare pentru această plată, fiind săvârșită cu intenție directă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. proc. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

Din probele administrate în cauză inculpatul B.L.S. nu a făcut dovada că partea civilă avea cunoștință de situația financiară precară a părții responsabile civilmente SC C. SRL pe care o reprezenta, nu existe o convenție scrisă din care să rezulte că nu cec-ul este instrumentul de plată pentru produsele achiziționate și nici a împrejurării că s-ar fi achitat prejudiciul creat, astfel că cererea pentru schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de înșelăciune în aceea de emitere de cecuri fără a avea disponibil în cont a fost respinsă ca neîntemeiată.

Între SC S. SRL societate reprezentată de inculpatul B.L.S. și SC V.T. SRL Oradea s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare de produse petroliere nr. 3 din 01 august 2004, care le art. 6 prevede modalitatea de plată a prețului produselor livrate, respectiv că plata se face cu file cec la o scadență de 10-15 zile.

După perfectarea contratului au început livrările, iar inculpatul B.L.S., a predat reprezentantului părții civile A.D.D. file cec în alb, dar înainte de scadența prevăzută în contract a achitat contravaloarea mărfii cu ordin de plată, astfel că cecurile au fost restituite acestuia. La ultimele 4 livrări au apărut disfuncționalități în ceea ce privește plata următoarelor cecuri: BM 300996404136; BM 30001092843; BM 30001092846 și BM 30001092847.

Din declarațiile martorilor A.D.D., și T.L. rezultă că cec-urile emise în alb de inculpatul B.L.S. au fost semnate și ștampilate de el jar o parte dintre acestea transmise prin martorul T.L. - merceolog la SC V.T. SRL Oradea și constituiau instrumente de plată și nu garanție pentru plata cu alte mijloace.

La data emiterii acestor cecuri este evident că SC S. SRL nu avea disponibil în cont, suma care trebuia plătită drept preț pentru motorina achiziționată, aspect pe care martorul A.D.D. nu l-a cunoscut, dar a aflat despre aceasta la ultimele 4 facturi când plata nu a mai fost făcută la termen, iar situația financiară a SC V.T. SRL devenise precară și s-a impus deschiderea unei linii de credit și folosirea cec-urilor drept garanție.

Inculpatul B.L.S. a continuat să emită cec-uri în alb, deși avea cunoștință despre situația financiară a societății și despre împrejurarea că motorina achiziționată de la partea civilă SC V.T. SRL era vândută imediat la același preț sau sub preț societății situație în care era imposibil de realizat un câștig, sau să poată fi acoperite cheltuielile SC S. SRL și achitarea facturilor restante.

Din declarațiile martorilor S.E. și S.D., O.O.A., A.F.G., M.V., V.G., B.I., D.D.M., K.G. declarația inculpatului, precum și din facturile fiscale aflate în vol. I al dosarului de urmărire penală, rezultă că motorina achiziționată de la SC V. SRL era vândută imediat de SC S. SRL către alte firme din Timișoara: SC I.M. SRL, SC A.P. SRL, SC B.J. SRL, SC F.S. SRL, cu prețul de cumpărare sau chiar mai mic, dar oricum sub prețul pieții. Aceeași practică a fost folosită de inculpatul B. și în relațiile comerciale derulate cu SC A. SA Pitești.

Pentru a stabili intenția inculpatului de a menține în eroare cu privire ia derularea contractului, prin emiterea de cec-uri fără acoperire nu are relevanță dacă inculpatul avea bani disponibili în alte conturi deschise la alte bănci, decât cel cu privire la care acesta emisese cec-uri în alb, deoarece partea civilă nu putea avea acces decât la cel indicat în cec, astfel că această apărare nu prezintă relevanță în cauză.

În declarația martorului A.D.D. din 18 iunie 2008 dată în instanță acesta precizează că inculpatul B.L.S. avea cunoștință că 2 din filele cec urmau să fie scontate la bancă, fiind de acord, iar la data introducerii la plată a ultimelor 2 file cec în bancă 09 septembrie 2004 avea cunoștință că inculpatul este în interdicție bancară, dar aceste aspecte nu au relevanță pentru stabilirea existenței laturii obiective a infracțiunii de înșelăciune, determinant fiind momentul semnării și înmânării filelor cec, deoarece acela determină menținerea în eroare a reprezentantului părții civile, cu privire la executarea contractului, care așa cum susține și martorul l-a recomandat pe inculpatul B.L.S. ca bun platnic.

Din raportul de expertiză contabilă întocmită de expert B.A., rezultă că nu se poate susține existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, dar susține totodată că totalul filelor cec depuse la datele de 13 septembrie 2004 și 15 septembrie 2004 este de 1.971.828.643 lei depășind totalul datoriei pe care SC S. SRL o avea la aceea dată față de SC V.T. SRL, respectiv suma de 1.669.041057 lei.

În cauză s-a făcut dovada că la data introducerii celor 2 cec-uri în bancă SC S. avea o datorie de 1.669.041.057 lei, iar refuzul de plată pentru lipsă de disponibil în cont a determinat partea civilă SC V.T. SRL să depună plângere penală.

Din declarația lui P.V.F. persoana care conducea contabilitatea SC S. SRL, dată la data de 25 octombrie 2004 și aflată la filele 411-418 din vol. I al dosarului de urmărire penală, rezultă că la data la care a dat declarația datoria SC S. SRL față de SC V.T. SRL era în valoare de 2.180.725.689 lei. Diferența între această sumă și cea indicată în rechizitoriu este explicată prin plățile efectuate între momentul declarației și data sesizării instanței.

Instanța a reținut că prin activitatea infracțională desfășurată de inculpatul B.L.S. a fost cauzat un prejudiciu cert părții vătămate, cel puțin cel constatat de expert ca fiind suma de 1.669.041.057 lei, stabilită ca neachitată la data introducerii în bancă a filelor cec.

Inculpatul susține și expertul B.A. constată și reține în expertiză că au mai fost efectuate plăți de către inculpat prin ordine de plată din conturile deschise la alte bănci și suma pentru care s-a făcut plângere penală s-a diminuat prin plată, aspect ce are relevanță pentru soluționarea laturii civile a cauzei.

Fapta inculpatului B.L.S. de a preda 4 file cec semnate și ștampilate fără a fi completate, pentru a menține în eroare pe reprezentantul SC V.T. SRL cu privire la executare contractului încheiat de părți pentru livrarea de produse petroliere, iar prin aceasta a cauzat prejudicii societății, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2) – (59 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen.

Susținerile inculpatului, că se face vinovat doar pentru emiterea de cec-uri fără a avea disponibil în cont, nu și de săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, deoarece A.D.D. cunoștea situația sa financiară și cec-urile au avut doar scopul unor garanții și nu au constituit instrumente de plată, nu sunt dovedite în cauză pentru considerentele deja susținute mai sus, astfel că cererea acestuia de a se schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în aceea de emitere de cec-uri fără a avea disponibil în cont prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, a fost respinsă ca neîntemeiată.

În perioada septembrie - decembrie 2004 a indus și menținut în eroare cu prilejul încheierii și derulării unor contracte comerciale cu SC V.T. SRL Oradea și SC P. SA București - Sucursala A. Pitești, prin predarea unor file cec pentru care nu exista provizia necesară în cont, săvârșind infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2) – (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2). C. pen., având în vedere că prejudiciul cauzat prin infracțiune depășește 200.000 lei, și este compus din suma de 1.669.041.057 lei și suma de 1.345.380.000 lei.

Având în vedere cele reținute în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul B.L.S., din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen., săvârșită față de părțile civile SC V.T. SRL Oradea, SC A. SA Pitești, SC P. SA. Brăila și partea vătămată SC V.C. SRL Ștefănești, într-o infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită față de părțile civile SC A. SA Pitești și SC V.T. SRL Oradea, și într-o infracțiune de emitere a unei file cec fără a avea disponibil în cont, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., săvârșită față de părțile vătămate SC P. SA Brăila și persoana juridică vătămată SC V.C. SRL Ștefănești.

Având în vedere probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală pentru care inculpatul B.L.S. a fost trimis în judecată, acesta având calitatea de administrator al SC K.G. SRL, instanța și-a însușit starea de fapt descrisă pe larg în rechizitoriu precum și încadrarea acesteia în drept.

În ceea ce privește însă suma ce constituie obiectul infracțiunii au existat discuții, suma fiind contestată de inculpat, și a fost efectuată în cauză o expertiză contabilă.

Prin actul de control s-a reținut că suma datorată este de 2.842.085.068 lei (ROL), iar D.G.F.P. Timiș s-a constituit parte civilă pentru suma de 1.990.148.016 lei (ROL).

În primul ciclu procesual s-a depus la dosar raportul de expertiză contabilă, întocmit de expertul Ivan Teodosie, (filele 58-82 Dosar 5670/P/2005) din care rezultă că suma totală datorată de inculpatul B.L.S. în solidar cu partea responsabilă civilmente, SC K.G. SRL Timișoara pentru perioada 2001 -2002 este de 28.166.055 lei (ROL), din care suma de 9.002.600 lei (ROL) - impozit, suma de 3.423.243 lei (ROL) - dobânzi și suma de 859.588 lei (ROL) - penalități, dar aceasta a fost contestată de partea civilă prin obiecțiunile formulate .

Partea civilă a reiterat obiecțiunile formulate și în cursul rejudecării cauzei astfel încât expertul Bogdan Alexandru a analizat și aceste obiecțiuni, iar în suplimentul depus la filele 181-182 vol. III din dosarul instanței, se precizează că își însușește concluziile expertizei efectuate de expertul I.T., suma datorată și calculată până la data de 30 aprilie 2004, este de 2.826 lei (RON) urmând ca majorările de întârziere să se calculeze până la data insolvenței societății, lucrare ce se efectuează de D.G.F.P. Timiș, în calitate de creditor în cadrul procesului de insolvență.

La termenul de judecată din 14 ianuarie 2008 expertul B.A. a fost citat în instanță și audiat, precizând expres că a avut în vedere obiecțiunile formulate în cauză și susține că atunci când a fost întocmit procesul - verbal de control, nu au fost respectate dispozițiile Ordonanței nr. 70/1997 modificată și republicată, în sensul că nu efectuat controale încrucișate la furnizori sau clienți și nu s-a dispus măsura întocmirii contabilității și s-a precizat că în speță nu erau aplicabile în întregime dispozițiile Legii nr. 87/1994 privind evaziunea fiscală.

Conform art. 13 din Legea nr. 87 /1994, în varianta în vigoare la data săvârșirii faptei, „fapta de a nu evidenția prin acte contabile sau alte documente legale, în întregime sau în parte, veniturile realizate ori de a înregistra cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei și a contribuției, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amendă de la 1.000.000 la 10.000.000 lei".

De la data săvârșirii faptei și până la data trimiterii în judecată a inculpatului și respectiv până la data judecării cauzei în fond, Legea nr. 87/1994 a suferit mai multe modificări, iar variantele noi sunt mai puțin favorabile inculpatului, astfel că se impune aplicarea art. 13 C. pen., deoarece este necesară raportarea la textele în vigoare la dat soluționării fondului cauzei.

Fapta inculpatului B.L.S. care în calitate de administrator al SC K.G. SRL în perioada iulie 2001 - iulie 2002 s-a aprovizionat cu produse de la diferite societăți și a efectuat vânzări, desfășurând în acest sens activități impozabile, fără a evidenția în contabilitate activitatea desfășurată și veniturile obținute și fără a întocmi și conduce evidența financiar contabilă a societății, prin care s-a cauzat un prejudiciu de 9.002.600 lei impozit neachitat, faptă săvârșită cu intenție directă și care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen., raportat la art. 11 lit. a) din Legea nr. 87/1994 și art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005, l-a condamnat pe inculpatul B.L.S., la o pedeapsă de:1 (un) an închisoare.

Analizând necesitatea schimbării încadrării juridice date faptelor s-a analizat deja amănunțit starea de fapt, probele administrate și existența și natura infracțiunilor.

Conform art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 58/1934, „se va pedepsi cu amendă de la 5.000 - 100.000 lei și închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancționat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă: …2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cec-ul și mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte de disponibilul avut".

Fapta inculpatului B.L.S. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al SC C. SRL, a emis o filă cec pe care a predat-o la SC V.C. 2001 SRL Ștefănești, fiind datată 20 decembrie 2004 și două file cec către SC P. SA Brăila, la data de 07 ianuarie 1005, fără a avea disponibil în cont faptă săvârșită cu intenție directă, cunoscând dispozițiile legale care interzic emiterea cec-urilor fără acoperire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de emitere de cec-uri, fără a avea disponibil în cont și în baza art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., îl l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de : 1 an închisoare.

Conform art. 215 alin (2), (3), (4) și (5) C. pen, „înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni".

Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate.

Emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere, provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arătat în alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cec-ului, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alin. (2).

Înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani interzicerea unor drepturi.

Fapta inculpatului B.L.S. care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al SC S. SRL, a emis 4 file cec în alb, doar semnate și ștampilate și le-a predat d-lui A.D.D., administrator al SC V.T. SRL Oradea, pentru achitarea produselor livrate și facturate la datele de 27 august 2004, 01 septembrie 2004, 02 septembrie 2004 și 16 septembrie 2004 și în calitate de administrator al SC C. SRL, a emis 2 file cec la datele de 13 decembrie 2004 și 15 decembrie 2004, care au fost completate în întregime de acesta, și le-a predat la SC P. Sa București - sucursala A. Pitești, fără a avea disponibil în cont, pentru a induce în eroare pe reprezentanții acestor societăți la încheierea și executarea unor contracte comerciale pentru cumpărarea de produse petroliere, activitate infracțională care a cauzat acestor părți civile prejudicii care însumate depășesc suma de 200.000 lei, fapte săvârșite cu intenție directă și în scopul realizării unor avantaje materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și, în baza art. 215 alin. (2), (3), (4), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de: 10 ani închisoare - pedeapsă principală și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen. pedeapsă complementară.

Văzând că faptele săvârșite de inculpatul B.L.S. sunt concurente, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, acesta urmând ca acesta să execute pedeapsa totală de: 10 ani închisoare, pedeapsa principală, și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen., pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

S-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) din C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen., ca pedeapsă accesorie, instanța având în vedere natura infracțiunilor săvârșite de inculpat și perseverența sa infracțională, precum și împrejurarea că inculpatul s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunilor de calitatea sa de administrator al mai multor societăți comerciale care în cauză au calitatea de părți responsabile civilmente.

Inculpatul B.L.S. a fost cercetat penal și judecat în stare de arest preventiv, începând cu data de 13 aprilie 2004, dar a fost pus în libertate prin decizia penală nr. 705 din 27 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, astfel că în baza art. 88 C. pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv din perioada de la 13 aprilie 2004 - la 27 iunie 2007.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite de acesta, valorile ocrotite de legea penală, patrimoniul persoanei fizice și juridice, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, perseverența infracțională a inculpatului, care a folosit aceeași metodă de comitere a faptelor, acestea fiind realizate sub forma infracțiunilor continuate, dar și comportamentul procesual al inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor, nu este cunoscut cu antecedente penale, vârsta inculpatului, împrejurarea că acesta are un copil minor, apreciind că, atât cuantumul pedepselor, mai ales cea mai grea care este chiar minimul special al acesteia, precum și modalitatea de executare, sunt de natură să realizeze scopul punitiv, educativ și preventiv al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru săvârșirea infracțiunilor, inculpatul s-a folosit de emiterea unor cec-uri, astfel că în baza art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor acte:

- 4 file cec-uri emise de inculpat prin SC S. S.R.L. pentru beneficiarul parte civilă SC V.C. S.R.L. Oradea, având următoarele serii: BM - 300 010 92 842 din 27 august 2004, BM - 300 010 92 843 din 01 septembrie 2004, BM - 300 010 92 846 din 02 septembrie 2004 și BM - 300 010 92 847 din 16 septembrie 2004.

- 2 file cec-uri emise de inculpat prin SC C. S.R.L. Timișoara, pentru beneficiarul parte civilă SC A. S.A. Pitești, având următoarele serii: BF - 326-000 29 389 din 15 decembrie 2004, BF - 326-000 29 388 din 13 decembrie 2005.

- 1 filă cec, seria BF - 326 000 29 382 din 20 decembrie 2004, emisă de inculpat prin SC C. S.R.L. Timișoara pentru beneficiarul SC V.C. 2001 S.R.L., pentru suma de 851 430 004 lei.

- 2 file cec-uri emise de inculpat prin SC C. S.R.L. Timișoara, către SC P. S.A. Brăila, având seriile: BF - 326 000 29 386 din 07 ianuarie 2005 și BF - 326 000 29 385 din 07 ianuarie 2005 14682 inclusiv, și respectiv BD - 312-00457154 și BD - 313-00457155.

S-a constatat că SC V.C. 2001 SRL nu s-a constituit parte vătămată sau parte civilă în această cauză, în condițiile art. 24 alin (1) și (2) din C. proc. pen.

Având în vedere că SC V.C. 2001 SRL are calitatea de persoană vătămată, iar din expertiza efectuată în cauză, rezultă că SC C. SRL a livrat aceeași cantitate de combustibil, după introducerea în bancă a filei cec cu intenția evidentă de a lichida prejudiciul, iar in cauză nu s-a făcut dovada că aceasta ar avea un prejudiciu, suma cu care s-a îmbogățit inculpatul și partea responsabilă civilmente fiind diferența între combustibilul cumpărat de la persoana vătămată și cel livrat acesteia și care a fost stabilit prin expertiza contabilă ca fiind suma de 191 lei, motiv pentru care în baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat și de la partea responsabilă civilmente SC C. S.R.L. Timișoara, a sumei de 191 lei (1.915.604 ROL), suma reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat persoanei juridice vătămate SC V.C. 2001 S.R.L. Ștefănești, județul Argeș, care nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Văzând punctul de vedere comunicat atât instanței cât și expertului de SC P. SA Brăila, în sensul că nu a avut relații comerciale cu inculpatul sau una din societățile comerciale reprezentate de acesta nu se poate constitui parte civilă și renunță la constituirea de parte civilă, a luat act că partea civilă SC P. S.A. Brăila a renunțat la constituirea sa de parte civilă în această cauză față de inculpatul B.L.S. și față de partea responsabilă civilmente SC C. S.R.L. Timișoara.

Față de comunicarea de la oficiul Registrului Comerțului Timiș se va constata că partea responsabilă civilmente SC S. S.R.L. Timișoara a fost radiată din Registrul Comerțului Timiș, prin încheierea din data de 14 martie 2007.

Din timpul urmăririi penale D.G.F.P. Timiș ca reprezentant legal al A.N.A.F, s-a constituit parte civilă iar după desființarea primei hotărâri la data de 26 septembrie 2006 aceasta precizează acțiunea civilă în sensul că solicită obligarea inculpatului B.L.S. în solidar cu Partea responsabilă civilmente SC K.G. SRL la plata sumei de 1.990.148.016 lei (ROL), suma reprezentând contravaloarea impozitului pe profit, și TVA datorat bugetului statului conform procesului verbal din 18 aprilie 2003 și suma de 851.437.000 lei (ROL) reprezentând accesoriile (dobânzi penalizatoare și penalități de 0,5%) la impozitul pe profit și TVA calculate până la data procesului verbal, dar solicită și plata în continuare a accesoriilor conform codului de procedură fiscală până la plata efectivă a debitului.

Din expertizele efectuate în cauză în mod corect experții fac referire la activitățile comerciale pe care inculpatul B.L.S. și partea responsabilă civilmente SC K.G. SRL le-au desfășurat împreună cu SC S. SRL, deoarece doar acestea sunt reținute în rechizitoriu și deci formează obiectul dosarului, numele altor societăți nu figurează în rechizitoriu, la punctul 1 unde se analizează infracțiunea de evaziune fiscală. Experții susțin de asemenea că între cele două societăți SC K.G. SRL și SC S. SRL nu s-au desfășurat activități comerciale, ci doar s-au întocmit facturi car să ateste astfel de relații pentru a putea participa la ședințe de compensare, iar după efectuarea compensării, factura astfel emisă urma a fi stornată, susținere ce aparține și inculpatului B.L.S. formulată în apărarea sa, iar în această situație nu se impune achitarea unui impozit pe profit și nici plata TVA.

Având în vedere cele reținute și împrejurarea că și SC S. SRL confirmă prin adresa scrisă această stare de fapt, instanța a apreciat că numai procesul verbal nu este suficient pentru a face dovada derulării unor raporturi comerciale efective, deoarece acestea nu sunt înregistrate în contabilitate, iar organele de control financiar nu au dispus refacerea evidențelor contabile.

Față de cele reținute și văzând concluziile celor doi experți contabili, care coincid, și care au stabilit o altă valoare a prejudiciului, instanța a avut în vedere acest prejudiciu care a fost reținut și pentru stabilirea răspunderii penale, și, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 114 și urm. C. proc. fisc., a obligat pe inculpatul B.L.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC K.G. S.R.L. Timișoara să plătească părții civile A.N.A.F., reprezentată legal prin D.G.F.P. Timiș, suma de 2.816 lei (28.166.055 ROL), reprezentând contravaloarea impozitului pe profit și T.V.A. pentru care s-au calculat dobânzi și penalități, conform raportului de expertiză contabilă, și la plata în continuare a penalităților și majorărilor prevăzute de C. proc. fisc., până la plata efectivă a debitului, respingându-se în rest pretențiile civile formulate de această parte civilă, ca fiind neîntemeiate.

Din expertiza contabilă efectuată în cauză, de expertul B.A., rezultă că după ce au fost depuse de partea civilă SC P. S.A. București - sucursala A. Pitești (fostă SC A. S.A. Pitești) actele solicitate, rezultă existența prejudiciului cauzat acestei părți, iar inculpatul B.L.S. și partea responsabilă civilmente SC C. SRL nu a făcut dovada achitării ulterioare a acestui prejudiciu, astfel că a apreciat întemeiată acțiunea civilă precizată de partea civilă și în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm C. civ., l-a obligat pe inculpatul B.L.S., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C. S.R.L. Timișoara, să plătească părții civile SC P. S.A. București - sucursala A. Pitești (fostă SC A. S.A. Pitești) suma de 134.538 lei ( 1.345.380.204 ROL) despăgubiri civile reprezentând contravaloarea produselor petroliere ce nu au fost achitate la scadență și suma de 6.595 lei (65.957.201 ROL) cu titlu de dobânzi aferente neplății la termen a creanței, calculul acestora fiind făcut de parte și necontestat de inculpat și partea responsabilă civilmente.

Apreciind că sunt întemeiate susținerile SC V.C. SRL Oradea, că nu s-au produs modificări ale clauzelor contractuale, astfel că inculpatul și SC S. SRL aveau obligația de a efectua plata conform contractului comercial din 01 martie 2004, și văzând constatarea expertului că la data la care s-au introdus filele cec în bancă valoarea produselor neachitate de inculpat și partea responsabilă civilmente era de 166.904 lei (1.669.041.057 ROL), acesta fiind și prejudiciu cauzat acestei părți. Nu poate fi reținută susținerea expertului că nu există un prejudiciu cert lichid și exigibil, când a stabilit valoarea creanței la data încercării de a o încasa, iar inculpatul nu a făcut dovada susținerilor sale că această sumă a fost achitată, deoarece se impunea a depune dovezi de plată a facturilor pentru care se plătea suma. În cursul relațiilor dintre părți inculpatul a efectuat plăți parțiale ale facturilor, în mai multe tranșe și fără a se face referire expresă la numărul facturii din care se achită parțial.

Împrejurarea că inculpatul, după declararea interdicției bancare, a efectuat plăți din alte conturi deschise la alte bănci nu face dovada achitării sumelor pentru care s-au emis cec-urile în alb, astfel că, apreciind că nu a fost dovedită plata prejudiciului reținut, există obligația de plată a debitorului, acesta fiind obligat să repare prejudiciul cauzat prin infracțiune și în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpatul B.L.S. să plătească părții civile SC V.C. SRL Oradea suma de 1.669.041.057 lei, despăgubiri civile, singur, deoarece SC S. SRL nu mai există.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea dispozitivului prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive, către Oficiul Național al Registrului Comerțului - București, pentru a se face cuvenitele mențiuni privind pe inculpat și societățile la care acesta a avut calitatea de asociat și administrator.

Împotriva sentinței penale au declarat apel inculpatul și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.

Inculpatul a criticat sentința apelată pentru netemeinicie întrucât în cauză se impune achitarea inculpatului în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât prejudiciul cauzat nu este cert, lichid și exigibil, simpla emitere a filei cec nefiind suficientă pentru condamnarea inculpatului.

În subsidiar a solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Timiș.

Partea civilă D.G.F.P. Timiș a criticat sentința penală apelată tot pentru netemeinicie în ceea ce privește neobligarea inculpatului la plata întregii sume pretinse cu titlu de prejudiciu nerecuperat.

Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin sentința penală nr. 21/ A din 26 februarie 2009, în temeiul prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul B.L.S. și partea civilă D.G.F.P. Timiș împotriva sentinței penale nr. 352/ PI din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 2921/30/2006.

În temeiul prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul apelant și partea civilă apelantă la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea acestei hotărâri s-au reținut următoarele :

Probele administrate în cauză dovedesc săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor de evaziune fiscală și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave constând în aceea că în calitate de administrator al SC K.G. SRL Timișoara nu a evidențiat în contabilitate în perioada iunie 2001 – iulie 2002 activitatea desfășurată de firmă sustrăgându-se de la plata impozitului și a taxelor către stat.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave s-a reținut că activitatea inculpatului a constat în achiziționarea de mărfuri de la diferite societăți comerciale, în special motorină, pentru care a emis file cec, acestea fiind refuzate la plată datorită lipsei de disponibil în cont. Inculpatul achiziționând marfa și emițând filele cec în calitate de administrator al SC S. SRL Timișoara.

Astfel, în baza contractului de vânzare - cumpărare produse petroliere semnat de partea vătămată A.D.D. în calitate de administrator al SC S. SRL Timișoara ca beneficiar s-au făcut următoarele livrări: la data de 27 august 2004, cantitatea de 36.670 litri motorină, în valoare de 975.404.136 lei pentru plata căreia inculpatul a emis fila cec BM - 30001092842; la data de 01 septembrie 2004 aceeași societate comercială a livrat cantitatea de 37.600 litri motorină în valoare de 996.404.136 lei pentru plata căreia inculpatul a emis fila cec BM - 3000109283; la data de 21 septembrie 2004 aceeași societate comercială a livrat cantitatea de 29.340 litri motorină în valoare de 777.513.227 lei pentru plata căreia inculpatul a emis fila cec BM - 3000109284; la data de 16 septembrie 2004 s-a livrat cantitatea de 35.917 litri motorină în valoare de 838.546.707 lei pentru plata căreia inculpatul a emis fila cec BM - 30001092847. Fiind introduse în bancă pentru efectuarea plății toate cele patru file cec au fost refuzate la plată pe motiv „de lipsă disponibil” trăgătorul aflat în interdicție bancară; prejudiciul total rămas nerecuperat pentru care partea vătămată A.D. s-a constituit parte civilă – fiind de 2.170.000.000 lei, diferența fiind recuperată.

S-a mai reținut de asemenea că la data de 13 decembrie 2004 și 15 decembrie 2004 inculpatul în calitate de asociat unic și administrator al SC C. SRL Timișoara a achiziționat de la SN. P. SA – sucursala A. Pitești, păcură în valoare de 1.345.380.204 lei pentru care a emis două file cec (BF - 3600029388 și BF - 32600029389) care de asemenea au fost refuzate la plată datorită lipsei disponibilului în cont. Cu toate acestea marfa a fost vândută în totalitate în zilele în care a fost achiziționată către alte societăți comerciale, instanța de apel apreciind că astfel s-a dovedit fără echivoc intenția inculpatului de a înșela.

S-a reținut că în aceeași modalitate inculpatul a mai înșelat și alte societăți comerciale inducându-le în eroare prin emiterea de file cec fără a avea disponibil în cont pentru plata sumelor înscrise în acestea și pentru operațiuni de plată a sumelor înscrise în filele cec, în seama societăților comerciale care trebuiau să efectueze plăți compensatorii.

Așa fiind, s-a reținut că starea de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite de prima instanță, apreciindu-se că nu sunt motive de desființare a sentinței penale apelată cu reținere pentru rejudecarea fondului și nici de desființare cu trimitere pentru rejudecare la prima instanță așa cum inculpatul apelant a solicitat în subsidiar în temeiul prevederilor art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

S-a mai arătat de asemenea că nici apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Timiș nu este fondat. În legătură cu apelul părții civile, în motivarea hotărârii s-a reținut că pentru stabilirea cuantumului prejudiciului produs prin faptele inculpatului prima instanță a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară, probă științifică pe care s-a fundamentat obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente.

S-a reținut că la această expertiză s-au formulat obiecțiuni care au fost clarificate de experți, partea civilă nesolicitând efectuarea unei noi expertize tehnice în domeniul financiar-contabil.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recursuri atât inculpatul B.L.S. cât și partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiș.

Inculpatul reiterând motivele formulate în fața instanței de apel a solicitat admiterea recursului, să se constate că în cauză sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9, 10, 17 și 18 C. proc. pen., și în consecință, instanța să dispună în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar să se dispună achitarea inculpatului pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată, cu schimbarea încadrării juridice din înșelăciune în fals la Legea Cec-ului pentru faptele care au ca părți vătămate SC V. SRL și SC A. SA.

În dezvoltarea motivelor de recurs (filele 83 – 89 dosar) s-a arătat că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra a trei motive de nelegalitate, motivele pentru care instanța a respins apelul limitându-se doar la considerentele de netemeinicie. În esență s-a arătat că a fost încălcată regula obligatorie a dispozițiilor art. 378 C. proc. pen. potrivit cărora „instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate” iar nerespectarea acesteia atrage nulitatea hotărârii în condițiile art. 197 C. proc. pen.

Partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiș în motivele de casare formulate în scris în memoriul depus la dosar (filele 39 – 43) a solicitat, în esență, admiterea recursului și casarea celor două hotărâri judecătorești pronunțate în cauză pentru nelegalitate întrucât au fost diminuate pretențiile civile solicitate.

Astfel s-a susținut în motivarea recursului că la solicitarea Inspectoratului de Poliție Județean Timiș, organele de control au efectuat o verificare tematică la SC K.G. SRL Timișoara, ocazie cu care a fost încheiat procesul verbal din 18 septembrie 2003.

În baza acestui act, D.G.F.P. Timiș s-a constituit parte civilă în Dosarul penal nr. 5670/P/2005 cu suma de 1.990.148.016 lei reprezentând impozit pe profit plus T.V.A. la care a solicitat obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la plata accesoriilor corespunzătoare până la plata efectivă a acestei sume. În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare la care D.G.F.P. Timiș a formulat în termen obiecțiuni.

Se mai arată de asemenea că împotriva sentinței penale nr. 352/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosarul nr. 2921/30/2006 partea civilă a formulat apel ce a format obiectul Dosarului nr. 2921.7/30/2006 al Curții de Apel Timișoara pronunțându-se sentința penală nr. 21/ A din 26 februarie 2009.

Partea civilă reiterând motivele formulate în fața instanței de apel a criticat ambele hotărâri penale prin care a fost diminuată suma solicitată, în sensul că inculpatul a fost obligat în baza sentinței penale nr. 352/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș la suma de 2.816 lei, sumă mult diminuată față de prejudiciul stabilit prin actul de control. De asemenea, se mai susține că aspectul relațiilor încheiate între SC K.G. SRL și SC S. SRL nu a fost analizat corespunzător de către cele două instanțe care nu au avut în vedere faptul că între cele două societăți au fost încheiate contracte de cesiuni de creanțe prin care SC S. SRL cedează creanța pe care aceasta o deține la SN - CFR în favoarea SC K.G. SRL.

Cum această cesiune nu s-a efectuat gratuit, în compensare SC K.G. SRL a emis facturi ca urmare a livrării anumitor mărfuri reprezentând contravaloarea creanței cedate de SC S. SRL, caz în care obligațiile fiscale erau obligatoriu de calculat și achitat.

Recurenta critică ambele hotărâri atacate întrucât nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au lămurit în ce temei a încasat SC K.G. SRL, creanța de la SN - CFR, fără a datora nimic SC S. SRL, societate care a cedat creanța ei de la SN - CFR. Se arată că în cuprinsul actului de control, reiese faptul că, prejudiciul stabilit reprezentând T.V.A. datorat în sumă de 1.056.503.961 lei – debit, cuprinde pe lângă TVA datorat facturilor emise de către SC S. SRL și T.V.A. colectat și o sumă stabilită ca TVA nedeductibilă de 344.652.827 ROL, sumă la care instanța de fond și cea de apel nu face referire, deși această sumă este tratată separat de organele de control dar și de expert.

Această sumă a fost stabilită ca nedeductibilă fiscal (caz în care s-a calculat ca TVA datorat) ca urmare a faptului că, SC K.G. SRL a acceptat facturi fiscale eliberate de furnizorii de bunuri sau servicii fără a li se solicita dovada calității de plătitori de T.V.A. a acestora, document ce se elibera de organul fiscal din raza domiciliului furnizorului.

S-a arătat că pentru facturile mai mari de 2.000 RON (până la 31 mai 2002) și respectiv mai mari de 5.000 RON (după 1 iunie 2002), lipsa acestor documente ducea, în conformitate cu prevederile legale la a considera T.V.A. ca nedeductibil.

În final se critică împrejurarea că instanțele, prin cele două hotărâri pronunțate nu au analizat în nici un fel acest aspect, singurul aspect analizat fiind cel al relațiilor comerciale între SC K.G. SRL și SC S. SRL deși obligațiile fiscale au fost determinate și de alte încălcări ale prevederilor legale ce au determinat calculul impozitului pe profit și T.V.A. în cuantumul stabilit prin actul de control.

Recursurile declare de inculpatul B.L.S. și de partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiș, sunt fondate urmând a fi admise pentru următoarele considerente:

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, fiind incident în cauză cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul B.L.S.:

Se constată că în fața instanței de apel acesta a criticat sentința penală nr. 352/ PI din 24 aprilie 2008 întrucât a apreciat că în cauză se impunea, în principal, achitarea sa pentru două infracțiuni prevăzute de art. 215 alin. (5) C. proc. pen. prin aplicarea art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar pentru faptele descrise la punctele 4 și 5 din rechizitoriu, achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există.

În subsidiar a solicitat instanței de apel să constate că faptele descrise la punctele 2-5 din rechizitoriu li se aplică același regim al calificării și în consecință să fie aplicată o singură sancțiune penală pentru infracțiunea de fals la Legea CEC-ului.

În motivele de apel pe larg detaliate în scris inculpatul a arătat că soluția primei instanțe este nelegală deoarece califică în mod diferit natura juridică a faptelor la pct. 2 și 3 din actul de inculpare față de cele descrise la pct. 4 și 5 din rechizitoriu. Cel puțin în 3 cazuri inculpatul B. a lăsat furnizorilor cec-uri în alb (V., P. și V.), urmând ca aceștia ulterior să le completeze și în toate cazurile aceste file cec nu reprezentau o plată în sine ci o garanție a unei decontări viitoare, sau o promisiune de plată, tară a exista o inducere în eroare pentru că furnizorii au acceptat aceste file drept garanție. Expertiza subliniază că în perioada ultimilor 10 ani procedeul garanției cu file cec este foarte des uzitat de comercianți însă neplata produselor achiziționate poate cel mult să atragă o culpă contractuală. În plus furnizorii de produse au creat o practică comercială în primirea acestor garanții sub forma filelor cec, în caz contrar nu acceptă vânzarea produselor. În toate cele patru cazuri factorul generator al litigiului este neîndeplinirea unei obligații contractuale, ori asemenea situații există în toate relațiile comerciale, numai că ele nu sunt calificate drept înșelăciune.

S-a arătat că instanța de fond, deși a fost sesizată cu patru fapte similare, le-a calificat pe două drept înșelăciune, iar pe celelalte fals la legea cec-ului, creând în cuprinsul unei singure hotărâri o practică neunitară care înfrânge principiul siguranței juridice.

Un alt aspect important care rezultă din raportul de expertiză, fără echivoc, este acela că în nici unul dintre cazurile cu care a fost sesizată instanța nu există un prejudiciu cert, lichid și exigibil. Imposibilitatea determinării acestuia este descrisă tehnic în raport, dar urmarea inexistenței unui prejudiciu cert golește de conținut infracțiunea de înșelăciune și face imposibilă stabilirea consecințelor deosebit de grave și încadrarea faptelor în alin. (5) al articolului 215, C. pen. În toate cele 4 situații, subliniază expertiza, după analizarea extraselor de cont ale societăților comerciale ale inculpatului B., exista rulaj de marfă și sold creditor care permitea garantarea plății sub forma cec-urilor în alb.

Fapta de înșelăciune de la pct. 2 din rechizitoriu se referă la emiterea a 4 file cec completate ulterior de partea vătămată. În esență, SC S. SRL Timișoara, firma inculpatului, a încheiat în calitate de cumpărătoare la data de 1 august 2008 un contract pentru achiziționarea lunară a 400 tone motorină. Din balanța analitică a contului 401 „furnizori" rezultă că în luna august 2004 această societate a cumpărat produse în sumă de 4.239.920.638 ROL, din care a achitat 3.116.796.944 ROL, iar în luna septembrie 2004 livrările au fost de 2.657.464.070 ROL, din care s-au achitat 2.435.824.567 ROL. Din livrările și plățile efectuate în baza contractului din 1 august 2004 rezultă că datoria SC S. SRL către SC V.T. SRL ar fi de 1.398.763.197 ROL. Plățile efectuate s-au realizat cu ordine de plată și doar într-un singur caz prin filă cec, ceea ce confirmă susținerea că filele cec în alb reprezentau doar o garanție a plății și nu un instrument de plată în sine. La începutul lunii septembrie inculpatul B. i-a predat părții vătămate patru file cec în alb pe care le-a semnat și ștampilat. Partea vătămată a folosit două file cec pentru garantarea a două credite de trezorerie, fără a-l înștiința pe inculpatul B., cu toate că la data de 15 septembrie 2004, ca urmare a plăților efectuate cu O.P., totalul celor două file cec întrebuințate cu rea-credință de partea vătămată era de 1.971.828.648 ROL și depășea soldul datoriei clientului față de furnizor cu 302.787.586 ROL. Expertiza menționează că la data de 13 septembrie 2004 SC S. SRL - firma inculpatului B. avea un disponibil de 800.000.000 ROL la Banca Transilvania, iar la data de 14 septembrie 2004 avea în contul de la Banca Carpatica 640.000.000 ROL și a încasat în perioada incidenței bancare 4.049.244.525 ROL și a făcut o plată de 920.000.000 ROL către partea vătămată.

Pentru a stabili cu certitudine valoarea prejudiciului s-au solicitat lichidatorului SC V.T. SRL documente justificative contabile care să susțină pretențiile materiale cu care s-a constituit parte civilă. În aceste condiții conchide expertiza (fila 8), fără documentele contabile operate la zi prejudiciul invocat de SC V.T. SRL nu este cert, lichid și exigibil. Precizează în schimb expertul (fila 9) că firma S., a inculpatului B. avea resursele necesare care să-i permită să facă față la plățile către SC V.T. SRL. Împrejurarea că partea vătămată s-a folosit cu rea-credință de două file cec pentru garantarea a folosit cu rea-credință de două file cec pentru garantarea a 2 credite personale rezultă din considerentele sentinței penale nr. 245/ PI din 28 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, unde în considerente instanța constată că aceste file au fost întrebuințate fraudulos de partea vătămată.

În ceea ce privește fapta de la punctul 3, privind emiterea de file cec către SC A. SA Pitești, expertiza contabilă subliniază că această societate comercială constituită parte civilă cu suma de 1.345.380.204 ROL, nu face dovada pretențiilor civile, respectiv refuză să transmită documentele justificative și înregistrările în contabilitate referitoare la operațiunile comerciale în cauză, registrul jurnal, fișa de cont analitică pentru SC C. SRL - firma inculpatului, precum și contul în care este evidențiată la data de 31 decembrie 2006 sau în prezent, creanța față de SC C. SRL.

Față de această situație, expertiza constată că la data prezentului raport prejudiciul în sumă de 1.345.380.204 ROL cu care A. Pitești s-a constituit parte civilă, nu este cert, lichid și exigibil.

Concluziile certe ale expertizei în cele două situații în sensul că prejudiciul nu este cert, lichid și exigibil, pornește de la faptul că în raționamentul contabilității nu este suficientă emiterea facturii fiscale dacă nu se face dovada înregistrării în contabilitate a operațiunii comerciale identificată în factură.

În ceea ce privește fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 4, calificată de parchet ca înșelăciune și recalificată prin schimbarea încadrării juridice în fals la legea cec-ului, se reține că inculpatul B.L. a emis două cec-uri în alb în favoarea SC P. SA Brăila, în actul de inculpare stabilindu-se că aceste file au fost date drept garanție pentru o datorie a SC R. SA Baia Mare. În realitate, materialul probator administrat în cauză evidențiază apărarea verosimilă a inculpatului, care a susținut că aceste file cec reprezentau o garanție pentru tranzacții comerciale viitoare. Nici o probă administrată în cauză nu contrazice teza apărării, iar pe de altă parte, nu există nici un raport comercial între SC C. SRL - firma inculpatului, și SC R. SA Baia Mare, care să fi determinat subrogația societății inculpatului. Inexistența unui raport comercial cu SC R. SA face imposibilă cel puțin teoretic, realizarea unui raport de cauzalitate între emiterea filelor cec și acoperirea unei datorii a unei terțe persoane juridice cu care firma inculpatului nu a avut nici o legătură. Filele cec emise în alb, chiar completate de SC P. SA Brăila nu puteau fi introduse pentru plată deoarece nu exista nici o creanță a acestei societăți care să justifice o plată nedatorată, în absența oricărui raport comercial. Din acest motiv chiar organele finanțelor publice au stabilit că nu există prejudiciu și nici consecințe juridice ale emiterii filelor cec. Expertiza contabilă efectuată în cauză stabilește fără dubiu că nu există prejudiciu, că emiterea filelor cec s-a făcut anticipat pentru o tranzacție viitoare. Realizând confuzia și împrejurarea că SC C. SRL nu este debitoarea SC P. SA Brăila, această parte vătămată precizează că nu se constituie parte civilă, debitorul ei fiind SC R. SA Baia Mare.

Raportat la aceste considerente s-a apreciat că se exclude orice formă a vinovăției penale, fapta nu a produs nici o consecință juridică sub aspect patrimonial, iar emiterea filelor cec în alb reprezentau o garanție pentru o tranzacție viitoare care în fapt nu s-a realizat, ca urmare nu reprezentau nici măcar o garanție a plății sub forma promisiunii plății ci constituia o condiție a preempțiunii tranzacției comerciale, cu alte cuvinte constituia o preferință într-o ofertă viitoare. În concluzie în această situație nu numai că fapta se exclude din quasidelict după regulile dreptului civil și comercial, neexistând nici o culpă întrucât raportul comercial nu a avut loc.

Referitor la fapta descrisă la punctul 5 din rechizitoriu, cu privire la săvârșirea faptei de înșelăciune față de partea vătămată SC V.C. SRL, prin emiterea unei file cec în valoare totală de 849.614.400 ROL s-a arătat că această fapta a fost calificată de parchet ca fiind înșelăciune, deși nu a existat o plângere în acest sens. Prin soluția instanței de fond fapta a fost recalificată ca fals la Legea CEC-ului în condițiile în care cele două societăți comerciale și-au rezolvat tranzacția comercială pe cale amiabilă înainte de începerea urmăririi penale. Prin actul de sesizare a instanței (rechizitoriu) se confirmă împrejurarea că între părți a intervenit o compensare, însă acest aspect în opinia parchetului rămâne în continuare „înșelăciune”.

Expertiza contabilă a stabilit conform raportului D.G.F.P. Argeș că cele două părți contractante au avut datorii reciproce, astfel SC V.C. SRL avea față de SC C. SRL (firma inculpatului B.) o datorie de 851.430.004 lei (ROL), iar firma inculpatului avea o datorie de 849.514.400 ROL. Pentru plata datoriei SC C. SRL a emis fila cec pentru BF - 32600029385 în favoarea SC V.C. 2001 SRL la data de 20 decembrie 2004, însă la scurt timp a livrat aceeași cantitate de motorină către SC V.C. 2001 SRL în vederea stingerii obligației ce nu a putut fi plătită prin cec.

Expertiza contabilă subliniază că nici în acest caz prejudiciul nu este cert, lichid și exigibil pe același considerent al inexistenței documentelor justificative care să ateste că operațiunea contabilă se regăsește în contabilitate, în contextul în care această parte vătămată nu a sesizat parchetul și nici nu s-a constituit parte civilă.

Chiar și pentru confiscarea sumei de 1.915.604 ROL instanța trebuia să aibă certitudinea existenței acestui prejudiciu, valoarea reală nefiind confirmată prin probele existente în dosar.

În concluzie s-a arătat că există o diferență de calificare a naturii faptelor similare printr-o singură hotărâre judecătorească, respectiv faptele de la pct. 2 și 3 rechizitoriu sunt înșelăciune, iar cele de la pct. 4, 5 sunt fals la Legea CEC-ului, în contextul în care în nici una dintre fapte nu s-a putut stabili cu certitudine întinderea prejudiciului. Cuantumul pagubei sau existența ei este legată de componența sau elementele infracțiunii. Imposibilitatea determinării întinderii prejudiciului face ineficientă calificarea faptei sau încadrarea juridică a acesteia.

Pe de altă parte, s-a arătat că aceasta golește de conținut infracțiunea de înșelăciune de esența căreia este existența unui prejudiciu cert. Documentele justificative solicitate de expert sunt pe deplin justificate pentru că o relație comercială licită trebuie să se regăsească în documentele contabile ale firmelor părți vătămate, respectiv jurnal de vânzări, registrul jurnal, fișe analitice. Aceste operațiuni pot confirma buna-credință a părții vătămate implicate în aceste litigii și pot justifica constituirea de parte civilă în condiții legale. Raportul de expertiză contabilă stabilește că în afara facturilor părțile civile nu au putut dovedi că relația comercială este licită si înregistrată în contabilitatea operativă, motiv pentru care nici prejudiciul nu este cert lichid și exigibil în opinia expertizei. Lipsa unei întinderi clare a pagubei este de natură să creeze dubii cu privire la vinovăția inculpatului, la existența faptei penale și ca urmare materialul probator administrat în cauză nu este în măsură să înfrângă prezumția de nevinovăție instituită prin dispozițiile art. 52 C. proc. pen., și art. 66, C. proc. pen.

S-a mai arătat că prin Decizia penală nr. 268/A din 9 august 2006 s-au stabilit limitele de casare între care reevaluarea competenței materiale. Din considerentele sentinței penale nr. 352/PI din 24 aprilie 2008 rezultă că instanța de fond și-a stabilit competența materială pe baza expertizei contabile efectuată de expertul B.A. și că „având în vedere concluziile acestei probe s-a stabilit că Tribunalul Timiș este competent material să soluționeze cauza, deoarece în situația în care prejudiciul estimat ar fi sub 2 miliarde de lei s-ar impune schimbarea unei încadrări juridice a faptelor cu care a fost investită instanța, sunt aplicabile dispozițiile art. 41, alin. (1), C. proc. pen.” concluziile expertizei sunt aceleași în toate cele 4 situații, respectiv că „prejudiciul nu este cert lichid și exigibil”, nici măcar nu este estimat. Ca urmare, s-a apreciat că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate absolută pentru că încalcă normele de competență materială, întemeind stabilirea acesteia dar și calificarea juridică a faptelor pe baza unui prejudiciu incert, ipotetic. În aceste condiții s-a apreciat că instanța fond nu a respectat decizia penală a Curții de Apel Timișoara referitoare la reevaluarea competenței.

Referitor la respingerea nulității absolute privind sesizarea instanței neconformă cu dispozițiile art. 264, C. proc. pen., pe motiv că instanța a fost investită prin rechizitoriu la data de 1 iunie 2005, când nu a intrat în vigoare Legea nr. 356/2006, s-a subliniat că în vechea reglementare conducătorul parchetului verifică legalitatea si temeinicia rechizitoriului. Or, adresa de înaintare nu este suficientă pentru a demonstra că legalitatea sesizării s-a verificat efectiv dacă această mențiune nu se regăsește cu semnătură pe colțul rechizitoriului.

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că prima instanță de control judiciar, fără a analiza criticile formulate de inculpat, în motivarea generică și lapidară a hotărârii pronunțate s-a rezumat a arăta numai că starea de fapt și încadrare juridică au fost corect reținute de instanța de fond astfel că nu se impune desființarea sentinței penale cu reținere spre rejudecarea fondului și nici de desființare cu trimitere spre rejudecare la prima instanță, așa cum inculpatul a solicitat în subsidiar.

Cu privire la recursul declarat de A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiș.

Se constată că în apelul formulat aceasta a criticat sentința penală nr. 352/ PI din 24 aprilie 2008 a Tribunalului Timiș întrucât prejudiciul a fost diminuat nejustificat.

S-a arătat în motivele de apel că nu are nici o justificare suma apreciată de expertul contabil ca fiind datorată respectiv 2816 lei în condițiile în care înlătură cu bună știință situațiile arătate în detaliu de organele de control prin procesul - verbal încheiat, act ce a avut la bază obligațiile fiscale reprezentând impozit pe profit și TVA.

Așa cum s-a precizat și în obiecțiunile formulate la Raportul de expertiză contabilă judiciară, obligațiile fiscale calculate s-au referit la toate facturile emise de SC K.G. SRL către mai multe societăți comerciale, ca atare raporturile contractuale existau și cu alte societăți, nu numai cu SC S. SRL.

Hotărârea instanței de fond a fost criticată întrucât aceasta în mod greșit a reținut că între SC K.G. SRL și SC S. SRL nu au existat relații comerciale ci doar s-au întocmit facturi care să ateste astfel de relații pentru a putea participa la ședința de compensare, apreciindu-se în mod eronat probele administrate în cauză.

Partea civilă apreciază că în conformitate cu prevederile legale în cauză, în mod corect, pe baza estimărilor făcute, organele de control au calculat un impozit pe profit de 934.144.055 ROL și un TVA de 1.056.503.961 ROL la care s-au calculat accesoriile prevăzute de lege.

Examinându-se actele și lucrările dosarului precum și hotărârea recurată se constată că și în cazul recursului declarat de partea civilă este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., instanța nepronunțându-se asupra tuturor motivelor de apel invocate de aceasta.

Se constată că motivarea primei instanțe de control judiciar este lapidară și în acest caz arătându-se numai că pentru stabilirea cuantumului prejudiciului produs prin faptele inculpatului, prima instanță a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară – probă științifică pe care s-a fundamentat obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente. La această expertiză s-au formulat obiecțiuni care au fost clarificate de experți, partea civilă nesolicitând efectuarea unei noi expertize tehnice în domeniul financiar-contabil.

Așa fiind se constată că instanța de apel a încălcat regula obligatorie a dispozițiilor art. 378 alin. (3) C. proc. pen. potrivit cărora „instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate”. Astfel în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3859 punctul 10 C. proc. pen. întrucât din categoria cererilor esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului fac parte și motivele de apel formulate de inculpatul B.L.S. și partea civilă A.N.A.F. – D.G.P.F. Timiș, asupra cărora prima instanță de control judiciar nu s-a pronunțat, încălcându-se astfel dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Pentru aceste considerente Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpatul B.L.S. și de partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiș și casând decizia penală nr. 21/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara secția penală, va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpatul B.L.S. și de partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Timiș împotriva Deciziei penale nr. 21/ A din 26 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Casează decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.