Timeliness of administrative litigation challenge to labor indemnity decision under Law No. 29/1990
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the appellate court's judgment that rejected the administrative suit as time-barred. The dispute concerned a challenge to an individual administrative decision issued by a labor and social solidarity authority regarding the calculation and establishment of an indemnity under Law-Decree no. 118/1990. The court found the action procedurally defective because the initial lawsuit was registered on May 24, 2001, significantly exceeding the statutory deadline, given that the contested administrative act was communicated to the plaintiff on January 17, 2000. The decision rests on the strict application of Article 5 of Law no. 29/1990, which governs the prescription periods and procedural requirements for initiating administrative litigation, thereby establishing that the action was filed tardily.
Legislator headnote
AI generatedart. 5 din Legea nr. 29/1990; Timeliness of administrative litigation challenge to labor indemnity decision under Law No. 29/1990: În raport cu împrejurarea că acest act administrativ i-a fost comunicat la data de 17 ianuarie 2000, iar acțiunea inițială fusese înregistrată la instanța de judecată la data 24 mai 2001, soluția Curții de apel este legală și temeinică, termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ nefiind respectate, acțiunea fiind formulată tardiv.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința recurată, sentința civilă nr. 946 pronunțată la data de 18 iunie 2003 în dosarul nr. 1739/2002 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ a respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantului N.G.I. în contradictoriu cu Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială a Municipiului București.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că prin acțiunea înregistrată inițial la judecătoria Sectorului 1 București la data de 24 mai 2001, reclamantul a contestat legalitatea deciziei nr. 5008/11 ianuarie 2000 emisă de autoritatea pârâtă în temeiul prevederilor Decretului Lege nr. 118/1990 ce îi fusese comunicată la data de 17 ianuarie 2000, fiind astfel încălcate termenele și procedura reglementate prin art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamantul care a susținut că hotărârea este greșită, reluând susținerile făcute în acțiune și în precizarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că prin acțiunea formulată, precizată la 10 aprilie 2002 în fața Tribunalului București, care și-a declinat la rândul său competența în favoarea Curții de Apel București, recurentul–reclamant a cerut ca autoritatea pârâtă să fie obligată să modifice decizia nr. 5008/2000 prin care i se stabilise indemnizația prevăzută de Decretul Lege nr. 118/1990, care să-i fie recalculată.
În raport cu împrejurarea că acest act administrativ i-a fost comunicat la data de 17 ianuarie 2000, iar acțiunea inițială fusese înregistrată la instanța de judecată la data 24 mai 2001, soluția Curții de apel este legală și temeinică, termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ nefiind respectate, acțiunea fiind formulată tardiv.
Astfel fiind, rezultă că recursul de față este nefondat urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de N.I. împotriva sentinței civile nr. 946 din 18 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2004.