Revisie civilă inadmisibilă: interdicția reducerii cuantumului pedepsei prin prelungirea probațiunii

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 173 din 14 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 394 alin. (1) C. proc. pen. s-a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr. 815 din 12 decembrie 2000 a Tribunalului București, secția l-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3021 din 12 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, formulată de revizuientul B.I., obligându-l totodată, la plata sumei de 60 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că revizuientul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 22 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (3) C. pen. și art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., prin sentința penală nr. 815 din 12 decembrie 2000 a Tribunalului București, secția l-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3021 din 12 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.

Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul București sub nr. 3142/111-6/2007 la 28 decembrie 2007 condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 815 din 12 decembrie 2000 a Tribunalului București, secția l-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3021 din 12 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția penală, susținând că pedeapsa aplicată este exagerată în raport cu fapta săvârșită și că instanțele nu au cunoscut în suficientă măsură reala situație de fapt.

Prin referatul întocmit la 21 ianuarie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, constatând că același revizuient a mai formulat o serie de cereri de revizuire, invocând motive asemănătoare la datele de 25 august 2005, 2 septembrie 2005, 29 septembrie 2005 și 15 iunie 2006 și că în cauză nu este incidență niciuna din situațiile prevăzute de dispozițiile art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen.

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 173 din 14 februarie 2008, apreciind că motivele invocate de condamnat nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și nici în celelalte cazuri de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., a constatat nefondată cererea de revizuire formulată și a respins-o ca atare.

Curtea de Apel București, secția l-a penală, prin decizia nr. 85 din 20 martie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul condamnat, obligându-l la plata sumei de 80 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de prim control judiciar, analizând punctual cele susținute de condamnat a constatat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și, totodată, a apreciat că pe calea revizuirii nu este posibilă o prelungire a probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanță și nici o readministrare sau o reinterpretare a probatoriului administrat, după cum nu poate fi redus cuantumul pedepsei aplicate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs revizuientul condamnat B.I., care prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu a reiterat, motivele invocate în cererea inițială.

Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din economia dispozițiilor art. 393 și art. 394 C. proc. pen. rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea și cu prevederile legale.

Din aceleași dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita judecătorește pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminarea în fapt a cauzei penale.

Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii.

În cauză revizuientul B.I. a formulat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri pronunțate și pe fond admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și motivată.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte constată că atât prima instanță cât și cea de prim control judiciar au procedat corect atunci când au apreciat că motivele invocate de revizuient nu se încadrează în niciunul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 lit. a)-e) C. proc. pen., întrucât condamnatul deși a recunoscut constant săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și mai apoi condamnat, a tins să obțină reducerea cuantumului pedepsei, prin prelungirea probațiunii, situație ce nu poate face obiectul unei cereri de revizuire.

Așadar, instanțele anterioare au pronunțat hotărâri legale, ce vor fi menținute, Înalta Curte urmând ca, în baza prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat B.I. împotriva deciziei penale nr. 566 din 2 august 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient condamnat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat B.I. împotriva deciziei penale nr. 85 din 20 martie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 140 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2008.