Criminal prosecution for abuse of function: appeal in annulment declared inadmissible

Asupra contestației în anulare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanței la data de 08 aprilie 2009, contestatorul V.A. a contestat decizia penală nr. 943 din 9 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3751/2004.

În motivarea contestației în anulare, petentul a susținut că decizia atacata este nelegală și netemeinică și își pledează nevinovăția.

Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei se constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49/ F din 8 iunie 2004, Curtea de Apel Pitești a respins plângerea formulată de petiționarul V.A. și a menținut rezoluția nr. 265/P/2003 din 14 ianuarie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în cauza privind pe judecătoarea I.C. de la Judecătoria Pitești, cercetată pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul și prin decizia penală nr. 943 din 9 februarie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul V.N.A. împotriva sentinței penale nr. 49/ F din 8 iunie 2004 a Curții de Apel Pitești, apreciind că în mod judicios s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât nu există motive.

Împotriva acestei decizii penale definitive, contestatorul V.A. a formulat contestație în anulare, cu motivarea că decizia atacata este nelegală și netemeinică și își pledează nevinovăția.

În conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a examinat admisibilitatea cererii de contestație, fără citarea părților.

Față de motivele invocate de contestator și față de dispozițiile art. 386 C. proc. pen., care prevăd expres și limitativ cazurile în care se poate face contestație în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Astfel, dispozițiile art. 386 C. proc. pen., prevăd că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare;

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f - i1, cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași fapta.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (l) în consecință, motivele invocate de către contestator, nu se încadrează în niciunul din cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Ca atare, contestația în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă în conformitate cu dispozițiile art. 391 C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul V.N.A. împotriva deciziei penale nr. 943 din 9 februarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3751/2004 (15223/1/2004).

Obligă contestatorul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 mai 2009.