Death of Appellant Halves Conviction; Heir Liable for Civil Damages, Co-Defendant’s Conviction Upheld

Asupra recursurilor de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 1 din 05 ianuarie 2006, Tribunalul Vrancea a respins, ca neîntemeiată, cererea privind schimbarea încadrării juridice din art. 2481 C. pen. în art. 272 din Legea nr. 31/1990 pentru inculpatul P.D.M.

A fost condamnat inculpatul P.D.M. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. la 4 ani închisoare

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 19 august 2002 până la 01 iulie 2003.

În temeiul art. 71 C. pen. a fost interzisă inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe un interval de 1 an în condițiile art. 66 C. pen.

A fost condamnat inculpatul B.L. pentru comiterea infracțiunilor:

- prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 pct. 2 C. pen. la 4 ani închisoare;

- prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 pct. 2 C. pen. la 4 ani închisoare;

- prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., la 4 ani închisoare;

- prev. de art. 12 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 2 ani închisoare;

- prev. de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a 6 luni închisoare.

A fost achitat inculpatul pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În temeiul art. 33, art. 34 C. pen., inculpatul B.L. urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării și reținerii preventive, de la 25 ianuarie 2002 la 08 februarie 2002.

A fost admisă în parte acțiunea civilă promovată de S.N.P.P. SA București.

A fost obligat inculpatul P.D.M. la 8.781.807.535 lei despăgubiri civile pentru partea civilă.

A fost obligat inculpatul B.L. la 2.024.555.761 lei cu dobânzi legale aferente, despăgubiri către S.N.P.P. SA București și la 366.977.000 lei despăgubiri către SC A. SA Râmnicu Sărat.

A fost obligat inculpatul B.L. la 758 lei RON impozit pe profit cu dobânzile și taxele aferente către M.F.P.D.G.F.P Vrancea, potrivit deciziei de impuneri nr. 2554/S1 din 5 iulie 2005.

Au fost obligați inculpații la câte 3000 lei RON cheltuieli judiciare pentru fiecare dintre inculpați.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond, Tribunalul Vrancea, a avut în vedere următoarele:

1. Prin rechizitoriul nr. 41/P din 30 septembrie 2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a dispus trimiterea în judecată penală a inculpatului B.L., pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. și art. 9, art. 12, art. 13 din Legea nr. 87/1993, cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că, prin derularea unor tranzacții comerciale cu SC A. SA Râmnicu Sărat, inculpatul, ca administrator al SC S.H.S. C. SRL Focșani, a prejudiciat această societate cu suma de 366.977.000 lei, reprezentând contravaloarea diferență a combustibilului rezidual vândut ca fiind combustibil lichid ușor, iar în luna iulie 2001 și luna august 2001 nu a înregistrat pentru SC S.H.S. C. SRL, nu a raportat și nu a plătit TVA aferente vânzărilor de produse petroliere.

Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Focșani sub nr. 7682/2002.

2. Prin rechizitoriul nr. 119/P din 6 noiembrie 2002 Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a dispus trimiterea în judecată penală a inculpaților:

- P.D.M. pentru comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- B.L. pentru comiterea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu și înșelăciune, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A fost acuzat inculpatul P.D.M. că, în calitate de director general al sucursalei P. Vrancea, a livrat produse petroliere către cinci societăți comerciale, administrate sau reprezentate de inculpatul B.L., fără a respecta dispozițiile S.N.P.P. SA, achiziționând mijloace de transport supraevaluate și încălcând regulile privind condițiile de achiziție, a dispus plata cantității de ulei L 150 fără recepție și fără să fie necesară sucursalei; a dispus livrarea de produse petroliere fără plata acestora și achiziția de mijloace de transport fără evaluare, fără licitație sau negociere a prețului, fără avizul S.N.P.P. SA, fapte ce au cauzat S.N.P.P. SA un prejudiciu în valoare totală de 12.999.621.899 lei.

Pentru inculpatul B.L. s-a reținut că acesta l-a determinat pe inculpatul P.D.M. să achiziționeze mijloacele de transport, să-i livreze produse petroliere fără plata acestora, contrar dispozițiilor S.N.P.P. SA, fapt ce a cauzat un prejudiciu de 12.999.621.899 lei în dauna sucursalei P. Vrancea; a indus în eroare conducerea sucursalei P. Vrancea, vânzând acesteia un autotractor Renault și o cisternă inox în valoare de 2.304.952.452 lei, deși acestea nu se aflau în proprietatea sa.

3. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 1523/P/2002.

Deoarece între cele două cauze există o strânsă legătură, pentru o mai bună administrare a probelor și în aplicarea principiului aflării adevărului, prevăzut de art. 3 C. pen., s-a dispus conexarea celor două cauze într-un singur dosar, potrivit dispozițiilor art. 34 C. proc. pen., sub nr. 1523/2002 al Tribunalului Vrancea.

La dosarul nr.7682/2002 s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 41/P/2002 al IPJ Vrancea, Serviciul de Cercetări penale.

La dosarul nr. 1523/2002 al Tribunalului Vrancea s-au atașat dosarele de urmărire penală vol. I - IV.

La cercetarea judecătorească a cauzei au fost audiați inculpații, martorii F.N., P.P.N., A.C., P.C., R.O., P.M.G., G.I., s-au depus acte în apărare și circumstanțiere, s-a efectuat o expertiză tehnică auto (în acest sens s-a depus Raportul de expertiză tehnică D.G.), s-au efectuat expertize contabile și s-au depus raportul de expertiză tehnică V.G., raportul de expertiză tehnică B.C. și C.E.; s-au depus acte normative privind activitatea S.N.P.P. SA, privind evaluarea activității contabile respectiv Raportul Auditorilor Independenți, acte financiar contabile, relații scrise depuse de D.G.F.P. Vrancea și de către S.N.P.P. SA privind prejudiciile; acte medicale privind starea sănătății inculpatului P.D.M.

În ședința publică din 29. noiembrie 2002 inculpatul P.D.M., prin apărător, a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 159 C. proc. pen. privind măsurile preventive care i-au fost aplicate și a solicitat trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate. Având în vedere că soluționarea cererii inculpatului prin apărător nu are legătură cu fondul cauzei, privește doar o măsură preventivă, s-a dispus respingerea acesteia ca inadmisibilă, potrivit disp. art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 cu referire la art. 300 C. proc. pen.

Inculpatul P.D.M. pe parcursul cercetării judecătorești a depus acte medicale privind starea sănătății sale deosebit de precare și, întrucât prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L Mina Minovici, atașat la dosar, s-a concluzionat că acesta este în imposibilitate să participe la judecată suferind de boli grave, s-a dispus în baza art. 303 C. proc. pen. suspendarea judecății pe un interval de timp consemnat în raport și apreciat ca suficient pentru ameliorarea sănătății inculpatului.

După reluarea cercetării judecătorești, inculpatul P.D.M. a depus și alte acte medicale privind imposibilitatea deplasării la instanță. în acest sens s-au acordat mai multe termene însă nu a mai solicitat suspendarea judecării cauzei și, prin apărător, a arătat că efectuarea unei alte expertize medico-legale ar fi stresantă pentru sănătatea sa.

4. Din lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

a) La 12 decembrie 2001, prin intermediul lui D.D.S., B.L., ca administrator la SC S.H.S. C. SRL, a achiziționat de la SC A.S.E. SRL Mangalia o cantitate de 40 tone produs petrolier recuperat în valoare de 42.480.000 lei, în preț fiind inclus și TVA-ul.

Pentru transportul produsului petrolier au fost închiriate 2 cisterne de către același intermediar, D.D.S., cu acordul inculpatului B.L., de la SC T.O.S. SA Agigea, iar de la furnizor s-au înmânat intermediarului avizele de însoțire a mărfii și buletinul de analiză nr. 1022 din 29 noiembrie 2001, acesta atestând tipul și caracteristicile produsului petrolier transportat.

Ambele cisterne cu produs petrolier recuperat au fost oferite spre vânzare SC A. SA Râmnicu-Sărat ca fiind combustibil lichid ușor-C.L.U. tip 3 și nu produs petrolier recuperat, așa cum era în realitate. La descărcarea mărfii, buletinul de analiză nr. 1022 din 29 noiembrie 2001 nu a mai fost găsit și a fost înlocuit cu un alt document având nr. 2083 (fila 58 vol. l).

Din declarațiile martorilor angajați la SC A. SA Râmnicu-Sărat: P.N., G.G., C.G., D.D.S. a rezultat că, la acel moment, SC A. SA Râmnicu-Sărat se afla în criză de combustibil, nu aveau laboratoare necesare pentru recepție calitativă a combustibililor livrați, astfel încât verificarea combustibilului adus spre vânzare de D.D.S., în numele lui B.L., s-a efectuat empiric prin aruncarea unei cantități mici în cazanele termice și, cum acesta ardea, au acceptat să-l cumpere.

După descărcarea celor 2 cisterne în bazinele SC A. SA Râmnicu-Sărat, inculpatul B.L. a facturat către această societate cantitatea de 41844 kg C.L.U. la prețul de 8.403 lei/kg fără TVA, în total rezultând suma de 418.422.007 lei, conform facturii fiscale VN AKA 5714923 din 18 decembrie 2001 (fila 57 vol. l.).

La data de 19 decembrie 2001, SC A. SA Râmnicu-Sărat a întocmit nota de recepție și constatare de diferențe nr. 111 pentru cantitatea de C.L.U. tip 3, avizată cu buletinul de analiză nr. 2083 (fila 56 vol. l.).

Martorul D.D.S. a recunoscut că a prezentat directorului SC A. SRL Râmnicu-Sărat, P.N., documentele de livrare a mărfii, așa cum au fost reținute anterior, ca fiind C.L.U. tip 3, cum îi spusese inculpatul B.L. iar acesta, la rândul lui, a recunoscut că a trecut pe factură mențiunea „combustibil lichid ușor" pentru că așa îi sugerase o altă persoană iar el, personal, nu a cunoscut faptul că erau două produse total diferite, cu prețuri de achiziții diferite.

Susținerile inculpatului au fost infirmate prin toate probele administrate în cauză iar apărarea acestuia că în fond nu a creat nici un prejudiciu societății, nu este conformă cu probele administrate și situația de fapt.

Chiar dacă SC A. SRL Râmnicu-Sărat a folosit substanța achiziționată și aceasta nu a produs utilajelor, respectiv cazanelor termice, deficiențe în funcționare, diferența de preț dintre produse motivează prejudiciul cauzat societății.

Fapta inculpatului B.L. de a prezenta ca adevărată o situație mincinoasă și de a induce pe această cale în eroare SC A. SA Râmnicu-Sărat cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fapt ce a avut ca urmare prejudicierea acestei societăți, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

b) La data de 14 noiembrie 2001, Garda Financiară, secția Vrancea, a sesizat organele de urmărire penală cu privire la faptul că, deși în mod repetat, respectiv la 21 septembrie 2001 și 22 octombrie 2001, i-a comunicat inculpatului să prezinte documentele pentru SC S.H.S. C. SRL Focșani, acesta a refuzat. De asemenea, s-a stabilit că la datele de 30 august 2001, 04 septembrie 2001 și 07 septembrie 2001, inculpatul B.L. a fost invitat și la sediul Poliției Economico-Financiare din cadrul I.P.J Vrancea, pentru a prezenta documentele societății S.H.S. C. SRL, întocmindu-se în acest sens procesul-verbal de contravenție, seria C nr. 120967 din 16 octombrie 2001 pentru neprezentarea documentelor.

În urma neregulilor sesizate în activitatea SC S.H.S. C. SRL, Garda Financiară a procedat la verificarea financiar-contabilă a activității acestei societăți. Ca partener în afacerile firmei figura S.N.P.P., sucursala P. Vrancea, astfel că, pentru clarificarea tuturor aspectelor privind operațiunile comerciale derulate, comisarii gărzii financiare s-au deplasat la această societate și au procedat la verificarea relațiilor comerciale dintre firme.

Procesul verbal încheiat de comisarii Gărzii Financiare la data de 25 ianuarie 2002 (fila 31 vol. I dosar nr. 00095/2002), alături de alte acte întocmite de Garda Financiară Vrancea (filele 40-42 D 00095/2002, fila 108, 113 dosar 41/P/2002), au stat la baza declanșării urmăririi penale împotriva inculpatului P.D.M., director general la SNP P. SA, sucursala Vrancea, și a inculpatului B.L.

c) Fapta de comerț intervenită între S.N.P.P. SA, sucursala P. Vrancea, și SC S.H.S. C. SRL, care a convins organele de urmărire penală privind caracterul ilicit al tranzacțiilor intervenite între cele 2 firme, a rezultat din factura fiscală VN-AKA-5714863, emisă de SC S.H.S.C. SRL la 31 august 2001, potrivit căreia S.N.P.P. SA, sucursala P. Vrancea, a achiziționat la 02 iulie 2001 un cap tractor marca Renault în valoare de 2.023.000.000 lei, obiect care, în realitatea fizică, nu exista la niciuna dintre firme. Aceasta, deoarece la data când figura în scripte ca fiind proprietatea sucursalei P. Vrancea, capul tractor aparținea SC E. SRL și care l-a vândut la 20 iulie 2001 către SC H. SRL La aceeași dată, în scriptele sucursalei P. Vrancea figura ca achiziționată de la SC S.H.S. C. SRL și o remorcă pentru prețul de 714.000.000 lei însă și aceasta, la data tranzacției, se afla tot în proprietatea SC E. SRL.

Abia la 23 noiembrie 2001 B.L. a cumpărat cele 2 mijloace de transport, la prețul de 150.000.000 lei și, respectiv, 50.000.000 lei și Ie-a predat cumpărătorului sucursala P. Vrancea.

Din evidențele contabile ale acestei societăți a rezultat că plata achiziționării celor 2 mijloace de transport s-a realizat într-un mod neobișnuit în relațiile economice legale ale S.N.P.P. SA, respectiv prin „compensare" cu produse petroliere, împrejurare care, alături de alte carențe ale acestor tranzacții, au determinat verificarea întregii activități economice desfășurate de sucursala P. Vrancea, nu numai față de SC S.H.S. C. SRL ci și față de celelalte firme administrate de soții B.L. și B.D., reprezentate numai de B.L.: SC M. SRL, SC C & OIL SRL, SC D & D E. SRL.

Sucursala P. Vrancea nu avea personalitate juridică, își desfășura întreaga activitate ca sucursală sub tutela S.N.P.P. SA București, motiv pentru care organele de urmărire penală au solicitat probatorii și colaborarea acesteia nu numai pentru a delimita cadrul legal al activității sucursalei P. Vrancea de încrengătura afacerilor firmelor administrate sau reprezentate de inculpatul B.L., cât și pentru verificarea apărărilor inculpatului P.D.M., director general, și învinuita F.N., director economic al sucursalei, aceștia susținând constant că au respectat întocmai dispozițiile privind activitatea comercială a sucursalei.

Din relațiile scrise comunicate la dosar, respectiv „Statutul" S.N.P.P. și Regulamentul de Organizare și Funcționare P. Vrancea, a rezultat că aceasta era condusă de un comitet director format din directorul de sucursală, director comercial, director economic și inginer șef.

Directorul de sucursală, inculpatul P.D.M., avea ca atribuții:

- asigura aducerea la îndeplinire a hotărârilor transmise de conducerea S.N.P.P. SA;

- coordona activitățile de control financiar general, de planificare și de contractare;

- angaja împreună cu directorul economic, prin semnătură, răspunderea sucursalei în relațiile cu clienții;

emitea decizii de recuperare a pagubelor pe baza celor stabilite de consiliul director.

Directorul economic (învinuita F.N.) avea ca atribuții:

- coordona și răspundea de organizarea și desfășurarea activității economico-financiare a sucursalei;

- efectua analize periodice sub aspectul rentabilității și eficienței în adoptarea de măsuri pentru ridicarea eficienței economice a întregii activități;

- se ocupa de inițierea și aplicarea masurilor corespunzătoare pentru reducerea cheltuielilor neeconomice, depistarea și recuperarea operativă a pagubelor pricinuite.

Pentru evitarea blocajelor financiare și indisponibilizării de fonduri, a eliminării pierderilor și evidențierea în vederea asigurării rentabilității și eficienței a activității desfășurate, S.N.P.P. SA a emis dispoziții cu reguli obligatorii în desfășurarea activității subunităților teritoriale, care au fost comunicate ulterior tuturor subunităților teritoriale și se refereau la:

- interzicerea livrării în regim de compensare a produselor petroliere, purtătoare de accize și alte taxe începând cu 17 mai 2001;

- desfășurarea oricărui act de comerț numai în baza unor contracte ferme, prin care să fie angajată răspunderea părților contractante, contracte care să cuprindă și clauze asigurătorii față de riscurile previzibile, inclusiv acela al neîncasării contravalorii producției livrate (1999);

- pentru livrarea de produse petroliere plata să se realizeze în momentul livrării cu garanție bancară, nu se livrează produse petroliere peste nivelul garanției sau dacă ultima livrare nu a fost decontată (1999).

- începând cu data de 17 ianuarie 2000, vânzarea produselor petroliere de depozite, să se efectueze numai pe bază de comandă fermă, cu plata la livrarea pe baza de contract comercial, cu plata la livrare sau la termen, acesta neputând depăși 15 zile calendaristice, iar beneficiarii să prezinte garanții bancare;

- din data de 31 iulie 2000, toate operațiunile vânzări produse vor fi efectuate cu plata la livrare; pentru instrumentele de plată tip CEC, livrarea produselor se va face numai după încasarea în contul sucursalei a filelor CEC utilizate de beneficiari;

- se vor lua urgent măsuri de recuperare și strângere a creanțelor în sistem de distribuție; în acest sens, comisiile pentru recuperarea creanțelor să urmărească debitorii și încasările, să someze clienții ce nu au achitat contravaloarea produselor, să fie stinse de urgență datoriile clienților prin compensări acolo unde este posibil.

Deși întreaga conducere a sucursalei P. Vrancea avea cunoștință de aceste reguli obligatorii în activitatea financiar-bancară a sucursalei, Garda Financiară și organele de urmărire penală au constatat grave abateri de la aceste reguli, încălcări ale legislației privind comercializarea produselor petroliere.

În acest sens, apărarea inculpatului P.D.M. privind necomunicarea acestor reguli de către S.N.P.P. SA a fost infirmată prin întreg ansamblul probatoriilor administrate: adrese și relații scrise depuse de S.N.P.P. SA, procese-verbale de control încheiate la sucursala P. Vrancea, declarațiile martorilor, membrii în conducerea sucursalei P. Vrancea: P.P., F.N., consilier juridic A.G.

Din actele contabile verificate la cele 2 societăți: sucursala P. Vrancea, și SC M.I. SRL, a rezultat că relațiile comerciale dintre acestea s-au derulat cu încălcări ale dispozițiilor comunicate de S.N.P.P. SA.

d) în perioada 24 februarie 2000 - 20 aprilie 2001, SC M.I. SRL a achiziționat de la P. Vrancea, diferite produse petroliere pentru care nu a achitat prețul cumpărării ci l-a compensat prin vânzarea către P. Vrancea a altor produse; la rândul său, P. Vrancea, pentru a achita diferitele produse achiziționate de la firmele reprezentate de inculpatul B.L., a livrat acestora produse petroliere, creându-se între sucursala P. Vrancea și firmele reprezentate de inculpatul B.L. un „hățiș" de relații pseudo-comerciale finalizate cu prejudicierea sucursalei P. Vrancea.

Astfel, SC M.I. SRL a achiziționat de la sucursală produse petroliere și servicii în valoare de 2.143.179.876 lei pentru care nu a achitat prețul de cumpărare ci, în contul acestuia, a livrat către sucursală produse petroliere, mijloace fixe (autotractor Roman și cisternă automecanică) și servicii în valoare de 4.422.950.363 lei.

A rezultat din evidentele contabile că aceste creanțe, debite reciproce au fost achitate prin: procese-verbale de compensare, ordine de plată, plăți directe și procese-verbale de cesionare de debite.

În acest sens, în factura nr. 2774255 din 30 ianuarie 2001, emisă de SC M.I. SRL s-a consemnat că această societate a livrat către sucursala P. Vrancea un autotractor Roman și o cisternă automecanică, fiecare în valoare de 1.0 noiembrie 500.000 lei, care a fost achitată de sucursală în compensare cu produse petroliere.

Raportul de expertiză contabilă întocmit la urmărirea penală a evidențiat că, la data facturării acestor mijloace de transport, SC M.I. SRL nu avea nici o datorie către sucursală, deci mijloacele de transport în cauză nu au fost achiziționate în contul unei datorii a SC M.I. SRL, ci a fost o tranzacție de sine stătătoare.

Or, achiziția unor mijloace de transport trebuia prevăzută în planul de investiții în anul 2001, cu motivația că acestea sunt necesare sucursalei, potrivit dispozițiilor comunicate de S.N.P.P. SA, însă achiziția aceasta nu era prevăzută și nu s-a respectat procedura obișnuită în cazul achiziționării acestui tip de mijloace fixe.

Din declarațiile inculpaților rezultă că „oferta", „ negocierile", „prețul" și alte elemente ce fac parte din procedura legală, obișnuită pentru achiziționarea unor astfel de bunuri, s-au realizat doar prin discuții între cei doi inculpați, fără avizul S.N.P.P. SA, fără o evaluare tehnică din partea persoanelor acreditate (comisie) din colectivul sucursalei P. Vrancea.

La solicitarea inculpatului P.D.M., SC M.V. SRL Focșani (martorul R.O.) a întocmit un raport de expertizare teoretică a mijlocului de transport, fără a fi, în realitate, expertizate cu scopul de a declara, de a se stabili valoarea de piață pentru valorificarea prin vânzare conform legii, alegându-se ca metodă de evaluare a costului de înlocuire net, rezultatul trebuind a fi condiționat de profitabilitatea potențială adecvată.

Din actele contabile și declarațiile inculpaților a rezultat că, la data achiziționării, autotractorul avea o vechime de 16 ani și a fost transferat la Ciorăști întrucât nu putea funcționa normal fiind necesare reparații capitale; cisterna automatică a fost fabricată în România în anul 1978, avea o vechime de 23 ani la data facturării și a fost necesară transferarea sa pentru reparații generale; din procesul-verbal de predare-primire a acestui mijloc de transport, autotractorul și cisterna nu aveau nici un fel de dotări.

Martora F.N., director economic la sucursala P. Vrancea, a arătat că, într-adevăr, a semnat procesul-verbal de compensare prin care s-a achitat contravaloarea mijloacelor de transport, însă nu a participat la organizarea licitațiilor, la negocieri, nu i s-a cerut părerea în legătură cu aceste achiziții sau prețul stabilit.

În raportul de expertiză contabilă, s-a menționat că:

- la 06 iunie 2000, SC M.I. SRL a emis în favoarea sucursalei un CEC în valoare de 750.000.000 lei, care a fost depus la B.R.D Vrancea la 7 iunie 2000;

- la 07 iunie 2000, SC M.I. SRL a emis în favoarea sucursalei un CEC în valoare de 250.000.000 lei, care a fost depus la B.R.D Vrancea;

- la 7 iunie 2000, sucursala P. Vrancea a emis în favoarea SC M.I. SRL, 3 ordine de plată în valoare de 1.000.000.000 lei, sumă egală cu cea menționată în cele 2 cecuri emise de SC M.I. SRL;

- la 8 iunie 2000, SC M.I. SRL a emis în favoarea sucursalei P. Vrancea un CEC în valoare de 495.000.000 lei, depus în bancă iar în aceeași zi sucursala a emis în favoarea SC M.I. SRL, 2 ordine de plată, în valoare totală de 500.000.000 lei.

Referitor la acest transfer de bani, P.D.M., care a semnat ordinele de plată, a declarat că suma virată în contul SC M.I. SRL de 1.500.000.000 lei a reprezentat avans marfă către SC M.I. SRL și, datorită faptului că marfa nu a mai fost livrată, s-a restituit avansul.

De precizat că primul instrument de plată a fost emis de SC M.I. SRL pentru suma de 750.000.000 lei, deși societatea nu avea această sumă în cont și nu avea acoperire pentru a garanta plata sumei.

e) Din actele contabile verificate la sucursala P. Vrancea a rezultat că aceasta a derulat relații comerciale cu încă o firmă administrată și reprezentată de inculpatul B.L., SC S.H.S. C. SRL, în perioada 6. noiembrie 2000 -5 februarie 2002 constând în parte scriptic, în parte real, în achiziționarea de la sucursala de produse petroliere și alte produse în valoare de 2.208.838.789 lei și livrate acesteia, produse petroliere și mijloace fixe în valoare de 5.111050.000 lei.

Creanțele și debitele se regăsesc evidențiate și au fost stinse prin ordinul de plată, plăți directe, procese-verbale de compensare cu livrări produse petroliere către sucursală și cesiune de debite.

La data de 16 mai 2001, conform facturii 5714859, SC S.H.S. C. SRL a livrat sucursalei P. Vrancea cantitatea de 92 tone ulei L 150 la prețul de 15.900 lei/kg, exclusiv TVA, în total valoarea mărfii fiind de 1.740.732.000 lei.

Marfa nu a fost recepționată la sucursală însă, a fost înregistrată în contabilitatea acesteia în contul 371/3 (evidență greșită din punct de vedere contabil deoarece acest cont înregistrează mărfuri în curs de aprovizionare) iar prețul a fost achitat parțial (în sensul că 1.333.719.956 lei prin compensare - proces-verbal nr.2278/16 mai 2001 și cu Ordin de plată nr.771/5 iunie 2001 în valoare de 180.000.000 lei). Deși sucursala P. Vrancea a depus diligentele necesare, așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați, uleiul nu a mai fost livrat sucursalei și, din aceste motive, S.H.S. C. SRL a întocmit în roșu factura cu nr.5714865 prin care se storna factura de livrare ulei.

Inculpatul B.L. s-a apărat în ce privește livrarea cantității de ulei afirmând că discutase despre aceasta cu Rafinăria A.S. Ploiești, a primit asigurări privind posibilitatea achiziționării cantității de ulei și, în baza acestora, a încheiat cu sucursala P. Vrancea convenția verbală privind livrarea cantității de 92 tone ulei L 150. în același sens, și inculpatul P.D.M. a declarat că, apropiindu-se campania de toamnă, era necesar ca sucursala P. Vrancea să poată livra acest tip de combustibil.

Potrivit adreselor emise de Rafinăria A.S. ROMANĂ Ploiești, rezultă că, în perioada 01 mai 2001 - 02 iulie 2001, unitatea nu a avut relații comerciale cu S.H.S. C. SRL, avea în stoc ulei tip L 150, disponibil pentru livrare dacă s-ar fi solicitat aceasta și, de asemenea, avea în custodie pentru S.N.P.P. SA încă 428 tone.

Prețul de livrare, exclusiv TVA pentru terți era de 15.900 lei/kg iar pentru S.N.P.P. era de 14.335 lei /kg.

În această perioadă, toate livrările către sucursala P. SA s-au făcut din cantitățile păstrate în custodie, întreaga cantitate fiind plătită conform facturii întocmite la data realizării custodiei de către S.N.P.P. SA.

În cursul anului 2001, sucursala P. Vrancea a achiziționat de la Rafinărie doar 23 tone L 150 la data de 29 ianuarie 2001 și 25,150 tone ulei la data de 22 octombrie 2001, la prețul de 14.335 lei /kg și a vândut în anul 2001 doar 31,169 tone ulei, din care în luna august 3,438 tone, în luna septembrie 2,629 tone, în luna octombrie 4,125 tone, adică pe perioada „campaniei de toamnă" cantitatea de 10,192 tone.

Nu s-a confirmat astfel susținerea inculpatului P.D.M. privind necesitatea aprovizionării urgente cu combustibil pentru campania de toamnă care să justifice cumpărarea de la inculpatul B.L. a uleiului L 150 la un preț mai mare decât cel plătit de Rafinărie (cantitatea de 92 tone a fost cumpărată fără a fi recepționată la unitate iar următoarea achiziție de ulei L 150 s-a făcut în luna octombrie, la sfârșitul campaniei de toamnă). Instanța de fond a apreciat că inculpatul B.L. nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că a achiziționat de la Rafinărie vreo cantitate de ulei L150, că a făcut demersuri în acest sens pentru a justifica bunele sale intenții în derularea „afacerilor" cu sucursala P. Vrancea.

Inculpatul P.D.M. a dispus plata uleiului în condițiile în care S.N.P.P. SA avea ulei în custodie la Rafinărie iar, în cazul în care sucursala ar fi avut nevoie de ulei în derularea relațiilor sale comerciale, S.N.P.P. SA avea ulei în custodie la Rafinăria A.S. ROMÂNĂ SA, prețul nu ar fi fost plătit din fondurile sucursalei ci s-ar fi decontat la nivelul raporturilor comerciale dintre S.N.P.P. și Rafinăria A.S. .

f) La data de 02 iulie 2001, când s-a stornat factura de ulei, S.H.S. C. SRL a emis facturile cu nr. 5714863 și nr. 5714864, prin care „s-a livrat" către sucursală un autotractor Renault în valoare de 2.023.000.000 lei și o remorcă cisternă în valoare de 714.000.000 lei, care au fost achitate de sucursală cu ordine de plată și dispoziții de plată „din casă", precum și în regim de compensare cu procesul-verbal nr. 3130 din 12 iulie 2001, astfel încât la 02 iulie 2001 sucursala avea o creanță către S.H.S.C. SRL în valoare de 800.881.444,9 lei, fără să se mai impună recuperarea unor creanțe prin achiziționarea de la această societate a celor două mijloace de transport.

Disciplina economico-financiară prevedea ca pentru aceste mijloace de transport să existe un plan de investiții - sau să fie trecute în acesta, părțile să negocieze, să se înțeleagă cu privire la prețul de achiziție, înțelegerea să fie consemnată într-un contract cu drepturi și obligații ferme pentru ambele părți, să se atașeze documentații necesare, actele privind starea tehnică a acestor mijloace de transport anterior cumpărării precum și recepția calitativă tehnică a acestora.

Mai mult, la data facturării achiziției, cele două mijloace de transport nici nu se aflau în proprietatea vânzătorului B.L. S.H.S.C. SRL, ci în proprietatea SC E.C.T. SRL, care avea ca asociat și administrator pe numitul C.C.

Cele 2 mijloace de transport nu au intrat însă niciodată în proprietatea S.H.S. C. SRL sau a sucursalei P. Vrancea.

La data de 23 iunie 2001, Guvernul României prin A.V.A.B., a întocmit procesul verbal de licitație nr. 2857 în care se menționa că numitul C.C. a cumpărat prin licitație publică un nr. de 12 autotractoare Renault cu 12 semiremorci Metaco din proprietatea debitorului SC A. SA lași, iar printre acestea se aflau și cele 2 autotractoare Renault și semiremorca Metaco ce urmau a fi facturate de către B.L. către sucursală la data de 02 iulie 2001 și 31 august 2001.

La achiziția acestor mijloace de transport de către C.C., experții tehnici agreați de A.V.A.B au constatat că valoarea unui tractor Renault împreună cu semiremorcă Metaco era de 247.720.000 lei la data de 31 martie 2001.

C.C. a achiziționat pentru firma sa, la 5 iulie 2000, 3 autotractoare și 3 semiremorci Metaco la prețul de 357.000.000 lei, inclusiv T.V.A, iar pentru achitarea acestora societatea a contractat la B.C.R Vrancea un credit de 800.000.000 lei garantat cu un apartament și un teren intravilan situat în Focșani. în contractul de creditare nr.704 din 16 iunie 2000 s-a precizat că, în termen de 30 zile, se va constitui gaj fără deposedare asupra mijloacelor de transport în cauză, ipotecile pentru imobilele au fost întabulate la Judecătoria Focșani însă gajul nu a mai fost constituit iar Judecătoria Focșani, la 10 septembrie 2002, a dispus radierea ipotecilor deoarece creditul angajat de C.C. a fost restituit.

C.C., pentru SC E.C.T. SRL, a achiziționat la 7 aprilie 1996 de la SC R. SRL o remorcă cisternă din inox și un autotractor Iveco cu prețul de noiembrie 800.000 lei și, în timpul cercetărilor, a declarat că, în perioada februarie - martie 2001, B.L. și-a manifestat dorința de a cumpăra 2 tractoare Renault cu prețul de 12-13 000 mărci germane bucata și o semiremorcă Metaco la prețul de 4.000 mărci germane, însă C.C. a condiționat cumpărarea acestora de achitarea prețurilor.

Deoarece B.L. nu a achitat nici măcar un avans pentru aceste mijloace de transport, C.C. nu a facturat către S.H.S.C. SRL bunurile pentru care B.L. își manifestase intenția să le cumpere.

Pentru a-l asigura pe C.C. de bunele sale intenții, B.L. i-a comunicat că urmează să contracteze un credit în bancă pe care îl va garanta cu aceste bunuri, motivație cu care a obținut de la C.C. cărțile de identitate ale autovehiculelor.

Aceste cărți de identitate au fost prezentate de B.L. inculpatului P.D.M. și, în baza acestora, s-a justificat achiziționarea de către sucursala P. Vrancea a mijloacelor de transport deși, în momentul facturării, bunurile se aflau în proprietatea lui C.C.

Autotractorul Renault, facturat ca vândut către sucursala P. Vrancea la data de 22 iulie 2001, a fost vândut de C.C. pentru SC E.C.T. SRL la 01 iunie 2001 către SC H. SRL Tîrgu Ocna împreună cu o semiremorcă Metaco la prețul de 500.000.000 lei, inclusiv TVA și nu a intrat niciodată în proprietatea S.H.S.C. SRL sau a sucursalei P. Vrancea.

Pentru cisterna inox, despre care inculpatul B.L. i-a comunicat lui C.C. intenția de a o cumpăra însă cu modificările adecvate, C.C. a fost de acord cu B.L. și, în vederea viitoarei achiziționări a acestui bun, a transportat cisterna la SC B.C. SRL Onești pentru modificarea acesteia - costul modificărilor în cuantum de 232.703.535 lei a fost facturat către sucursala P. Vrancea, care a achitat suma respectivă și apoi a refacturat-o către SC S.H.S.C. SRL. Deoarece vânzarea cisternei către sucursală de către B.L. s-a realizat fără acordul lui C.C., acesta a sesizat organele de urmărire penală împotriva inculpatului B.L.

Din probele efectuate la urmărirea penală în legătură cu mijloacele de transport a rezultat următoarele:

- autotractorul nu a existat ca bun proprietatea SC S.H.S.C. SRL și nu a intrat niciodată în proprietatea sucursalei P. Vrancea (deși prețul vânzării a fost evidențiat contabil), motiv pentru care S.H.S.C. SRL a emis în roșu o factură de stornare pentru factura din 2 iulie 2001;

- abia în timpul urmăririi penale, B.L. a depus în copie xerox factura VN-AKA-5714866 din 30 iulie 2001 prin care se stornează atât autotractorul Renault cât și cisterna inox, însă această factură nu poartă viza sucursalei P. Vrancea, nu este evidențiată în contabilitatea unității deși la 27 septembrie 2001 sucursala a achitat către SC B.C. SRL contravaloarea modificării cisternei iar la 5 februarie 2002 s-a emis factura de stornare a capului tractor care a fost operată în contabilitatea sucursalei.

Rezultă că cisterna inox a fost vândută sucursalei P. Vrancea de către inculpatul B.L. fără a fi proprietarul cisternei și fără a-l informa corect pe P.D.M. cu privire la acest bun.

g) La data de 31 august 2001, cu facturile nr. 5714867 și nr. 5714868 S.H.S.C. SRL, prin administrator B.L., a vândut sucursalei P. Vrancea un cap tractor Renault în valoare de 2.023.000.000 lei și o semiremorcă platformă în valoare de 351.050.000 lei, în condițiile în care societatea nu avea nici o datorie către sucursală, deci nu avea de recuperat vreo creanță de la societatea respectivă, împrejurare care să justifice vânzarea acestora și facturarea vânzării, în timp ce cele 2 mijloace de transport se aflau în proprietatea SC E.C. SRL.

De altfel, la 14. noiembrie 2001, C.C. a vândut lui G.I. cele 2 mijloace de transport cu sumele de 89.000.000 lei, respectiv, 35.700.000 lei.

La rândul său, B.L. a cumpărat aceste bunuri la 23. noiembrie 2001 cu prețurile de 150 milioane lei și, respectiv, 50 milioane lei pe care Ie-a predat la sucursala P. Vrancea.

S-a apreciat că toate aceste demersuri ale inculpatului B.L. nu ar fi fost posibile fără contribuția inculpatului P.D.M. Acesta, deși avea experiență managerială, o pregătire teoretică deosebită, bine informat cu privire la activitatea specifică sucursalei, a acceptat cu o ușurință inexplicabilă pentru statutul său social, director și specialist, să implice patrimoniul sucursalei Pcco Vrancea, S.N.P.P. SA, în afacerile inculpatului B.L.

i) Acesta, ca administrator și al societății SC C& D Oill SRL, cu asociați B.D. și P.C., a inclus și această societate în relațiile comerciale cu sucursala P. Vrancea. Astfel, în perioada 08 noiembrie 2001-21 decembrie 2001, SC C & D Oill SRL a achiziționat de la P. Vrancea produse petroliere în valoare de 2.618.967.856 lei și a livrat două autotractoare marca Iveco cu prețul de 4.688.391.750 lei, creanțele și debitele dintre cele 2 societăți au fost achitate prin procese verbale de compensare și ordine de plată.

La data achiziționării acestor mijloace, sucursala P. Vrancea avea o creanță asupra SC C & D Oill SRL în valoare de 366.129.634 lei, încât achiziționarea bunurilor nu se justifică, acestea fiind în valoare de 4.688.391.750 lei.

Pentru ca SC S.H.S.C. SRL să nu mai apară în actele contabile ca „furnizor" principal pentru mijloacele de transport achiziționate de sucursala P. Vrancea și pentru justificarea majorării prețurilor, B.L. s-a folosit de SC C& D Oill SRL, pe care a implicat-o în relații „comerciale", pe de o parte, cu SC S.H.S.C. SRL iar, pe de altă parte, cu sucursala P. Vrancea.

De la SC G.T.I. SRL Maramureș, B.L. a cumpărat pentru S.H.S.C. SRL, cu factura nr. 33872, la 6 noiembrie 2001, un cap tractor Iveco Magius cu prețul de 120 milioane lei, apoi în scripte bunul este revândut către SC C &D Oill SRL la 21 noiembrie 2001, cu prețul de 2.044.2 11750 lei și, apoi, vândut sucursalei P. Vrancea, la aceeași dată, cu prețul de 2.056.11150 lei.

În aceeași manieră de vânzare-cumpărare între firme, intermediar fiind SC C & D Oill SRL, B.L. a achiziționat la 29 noiembrie 2001 pentru SC S.H.S.C. SRL un alt cap tractor Iveco Magius cu prețul de 85 milioane lei, l-a vândut la 01 decembrie 2001 către SC M.I. SRL cu prețul 299.880.000 lei, bun revândut către SC C& D Oill SRL la 17 decembrie 2001 cu suma de 2.046.800.000 lei și evident vândut către sucursala P., în aceeași zi, cu 2.632.280.000 lei.

Martorul G.S.D., administrator al SC G.T.I. SRL, a declarat că autotractorul Iveco a fost achiziționat din Germania pentru prețul de 5.000 mărci germane, care era grav avariat, că a cumpărat din România încă un autotractor cu prețul de 50.000 mărci germane și că ambele autotractoare Ie-a folosit până în anul 2001, când s-a hotărât să le revândă datorită uzurii avansate a motorului și consumului mare de motorină; în momentul achiziționării, autotractorul cumpărat din Germania avea circa 70.000 km la bord iar celălalt autotractor avea pompa de injecție defectă și în starea aceasta au fost vândute.

Cu adresa nr. 11715 din 30 septembrie 2002, sucursala P. Vrancea a comunicat la urmărirea penală că cele 2 autotractoare au fost înregistrate având 585.286 km, respectiv 818.246 km parcurși iar de la data intrării în patrimoniul sucursalei au parcurs 87 km și, respectiv 9.863 km, fiind în deplină capacitate de funcționare.

j) B.L. și B.D. mai aveau înscrisă în administrare și SC L.C. SRL, societate care a derulat relații comerciale cu SC sucursala P. Vrancea. Astfel, în perioada 15 mai 2001 - 03 august 2001, societatea a achiziționat de la sucursala P. Vrancea produse petroliere, în valoare de 1.306.966.724 lei, însă contractul de vânzare-cumpărare este semnat numai de către inculpatul P.D.M., fără existenta celorlalte semnături care să angajeze răspunderea patrimonială, director economic și oficiu juridic.

Din raportul de expertiză contabilă rezultă că, la data de 31 august 2002, SC L.C. SRL avea o datorie față de sucursala Vrancea de 814.002.218 lei și penalități în valoare de 1.213.555.875 lei.

Expertiza contabilă efectuată la urmărirea penală a constatat din punct de vedere contabil următoarele:

- livrările din depozitele P. de produse petroliere s-au efectuat fără avizul scris al întregii conduceri al sucursalei, respectiv, directorul general, directorul economic, directorul comercial și inginerul șef;

- autotractorul Renault și cisterna inox facturate la data de 2 iulie 2001, în mod greșit, au fost înregistrate în contabilitatea sucursalei P. nu la achiziții ci în contul - mărfuri în custodie, deși nu s-a întocmit proces-verbal de custodie;

- facturile emise nu aveau viza departamentului control financiar preventiv - departament coordonat de directorul economic care avea obligația să dispună și să coordoneze efectuarea controlului financiar-preventiv;

- au fost încălcate dispozițiile art. 8 din Normele Metodologice nr. 63943 din 20 septembrie .2001 privind înregistrarea în contabilitate a documentelor referitoare la operații supuse controlului financiar-preventiv și care nu au fost vizate și deci nu trebuiau înregistrate în contabilitate; în acest sens, adresa nr. 9075 din 06 august 2002 privind inexistența unei evidențe a refuzului de viză a controlului financiar preventiv, comunicată de sucursala P. Vrancea, a fost apreciată ca fiind irelevantă și că accentuează implicarea totală, exclusivă a inculpatului P.D.M. în afacerile derulate cu inculpatul B.L.;

- achizițiile de mijloace fixe au fost făcute ca tranzacții de sine stătătoare și doar într-o mică măsură au acoperit datoriile existente la data achizițiilor respective;

- procesele-verbale de compensare încheiate de sucursala P. Vrancea, semnate de directorul general, inculpatul P.D.M., nu respectă dispozițiile O.U.G nr. 77/1999 și ale H.G. nr. 409/1999;

- S.N.P.P. SA, prin adresa nr. 3031 din 16 mai 2001, a interzis livrarea în regim de compensare a produselor petroliere purtătoare de accize. Deși avea cunoștință de această directivă, inculpatul P.D.M. a semnat singur 7 procese-verbale de compensare între sucursala P. Vrancea și societățile comerciale administrate sau reprezentate de inculpatul B.L., în valoare totală de 4.739.259.936 lei;

- s-a încălcat și dispoziția S.N.P.P. SA, comunicată cu adresa nr. 2200 din 3 iunie 1997 privind achiziționarea și compensarea debitelor cu mijloace de transport, operațiune permisă numai pe baza evaluării scripte de către persoane autorizate - evaluatori neutri;

- la 7 iunie și 8 iunie 2000, sucursala a virat către SC M.I. SRL suma de 1.500.000.000 lei cu 5 ordine de plată iar, deși pe aceste documente se menționează ca obiect al plății contravaloare mărfuri, nu s-au evidențiat contabil facturi, contracte sau alte documente care să justifice aceste mențiuni. Este adevărat că această sumă a fost restituită în aceeași zi de către SC M.I. SRL, însă cu 5 milioane lei mai puțin și demonstrează „ingineriile" financiare construite de cei 2 inculpați;

- în urma achitării contravalorii cantității de 90 tone ulei L 150 și a autotractorului Renault, facturat la 2 iulie 2001, marfa nu a fost recepționată de sucursala P. Vrancea și plata achitării acesteia a imobilizat financiar unitatea cu suma de 3.763.733.000 lei pentru care societatea a fost obligată la penalități în valoare de 2.387.002.284 lei.

Tribunalul Vrancea a reținut că inculpatul P.D.M. a susținut, atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească a cauzei, că relațiile comerciale dintre sucursala P. Vrancea și societățile comerciale administrate de inculpatul B.L. s-au derulat legal chiar dacă nu s-au încheiat contracte ferme, s-au evidențiat în actele contabile toate convențiile încheiate, nu s-a cauzat nici un prejudiciu sucursalei P. Vrancea; S.N.P.P. SA nu a comunicat în timp util sau nu a comunicat toate directivele la care s-a făcut referire la urmărirea penală iar verificările și controalele efectuate de aceasta nu au sesizat nici o deficiență în activitate; mijloacele de transport, cap tractor, autocisternă, erau necesare în desfășurarea activității sucursalei, prețurile de achiziție ale acestora nu au contrazis prețurile de circulație ale pieței în acea perioadă iar dovada că achiziția acestor bunuri a fost benefică o reprezintă faptul că aceste mijloace de transport se aflau în acel moment în circulație și erau folosite potrivit scopului achiziționării; la momentul achiziționării acestor mijloace de transport, sucursala avea oferte asemănătoare transmise de la A. Mediaș, A. Brașov și au fost vizionate înainte de a fi achiziționate, personal a verificat documentația tehnică prezentată de inculpatul B.L., a considerat că nu mai sunt necesare transformări, acele mijloace de transport fiind destinate transportului de produse petroliere fără alte cheltuieli; la capitolul uleiuri, sucursala Vrancea dispunea de capacitatea de depozitare pentru categorii variate de uleiuri, lunar comercializau un procent de 5%; nu a avut cunoștință despre „custodie", iar achitarea prețurilor prin „compensare" este legală ca mijloc de plată contabil, nu este interzis și, la nivel P. se practică frecvent astfel de plăți; a avut încredere în inculpatul B.L. deoarece îl cunoștea de mai mult timp, a considerat că este legal să practice achitarea unor sume în avans, nu a impus nici unei persoane din conducerea sucursalei să efectueze anumite operațiuni contabile iar prejudiciul adus societății nu există pentru că nu a fost evidențiat în expertizele contabile.

Tribunalul Vrancea a reținut că inculpatul B.L. a susținut punctele de vedere ale inculpatului P.D.M., în sensul că între societăți au existat relații comerciale derulate în mod legal; exista un contract cadru de vânzare-cumpărare, însă nu a cunoscut că acesta se folosea pentru toate produsele achiziționate sau vândute de sucursala P. Vrancea; la vânzările efectuate către sucursala P. Vrancea, inculpatul a susținut că a discutat nu numai cu inculpatul P.D.M. și cu alte persoane de la societate, se dădeau telefoane în legătură cu prețurile, se făceau recepții la produsele vândute și, când părțile erau de acord, se întocmea factura; în ceea ce privește achiziționarea uleiului L 150, în acea perioadă a avut probleme cu R.A. Ploiești; cu administratorul C.C. a avut o înțelegere de afaceri ca între oameni serioși; i-a plătit acestuia prețul, însă, C.C. nu a mai recunoscut aceste împrejurări; prețurile de achiziție pentru utilajele vândute Ie-a stabilit la prețul pieții și având în vedere marca utilajelor vândute, starea de funcționare, felul în care se prezenta utilajul. Inculpatul a considerat că nu a prejudiciat sucursala P. Vrancea.

Partea civilă S.N.P.P. SA București s-a constituit parte civilă pentru prejudiciul de 15.304.574.364 lei, reprezentând contravaloare mijloace tehnice auto, achiziționate în mod defectuos, nelegal.

Astfel, în timp ce ambii inculpați P.D.M. și B.L. au susținut că relațiile comerciale intervenite între sucursala P. Vrancea, pe de o parte, și societățile comerciale S.H.S.C. SRL, SC M.I. SRL, SC&D Oill SRL, SC L.C. SRL s-au derulat legal, cu respectarea disciplinei financiare și legislației specifice unităților de profil, directivelor S.N.P.P. SA, că nu au cauzat prejudicii, S.N.P.P. SA a susținut prin cererea de constituire de parte civilă că, în realitate, aceste relații comerciale au fost nelegale, nu au respectat directivele S.N.P.P. SA și au cauzat acesteia prejudicii.

În acest sens, partea civilă a detailat susținerile sale arătând că prejudiciul evaluat inițial la 15.304.574.364 lei este format din (fila 90 vol. ll):

- 6.476.855.070 lei, reprezentând diferență dintre valorile facturilor mijloacelor de transport achiziționate de sucursală și valorile stabilite în raporturile de expertiză tehnică auto, efectuate la urmărirea penală pentru un autotractor Renault, o semiremorcă Metaco, un autotractor Roman, 2 autotractoare Iveco Margirus, o semiremorcă cisternă inox;

- 2.304.952.465 lei, reprezentând contravaloare autotractor Renault, contravaloare cisternă inox, stabilită ca diferență dintre valoarea din expertiză și contravaloarea modificărilor făcute de SC B.C. SRL Onești;

- 2.024.555.761 lei, debite neachitate de către SC S.H.S. C. SRL, SC L. SRL, SC M.I. SRL;

- 4.497.754.068 lei, penalități de întârziere la debitele neachitate de societățile enumerate anterior;

- comisioane bancare.

În verificarea susținerilor inculpaților și dovedirea vinovăției acestora, la stabilirea existenței prejudiciului, a cuantumului acestuia, la cercetarea judecătorească a cauzei s-a dispus efectuarea de expertize contabile, tehnice, audierea martorilor propuși prin rechizitoriu și de către inculpați, s-au atașat relațiile comunicate de S.N.P.P. SA București și de sucursala P. Vrancea, acte normative și relațiile scrise, comunicate de către inculpați.

Față de Regulamentul de organizare și funcționare a sucursalei P., de Ordinul Ministrului Finanțelor privind Regulamentul privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare nr. 817/1998, de instrucțiunile pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 70/1997 privind controlul fiscal, de Legea nr. 30/1991, de adresele nr. 3031 din 16 mai 2001, nr. 2200 din 3 iunie 1997, 3329 din 30 iulie 1998, la dosarul de urmărire penală s-a depus un raport de expertiză contabilă, completat la cercetarea judecătorească, din care rezultă cu certitudine încălcarea dispozițiilor legale privind achiziționarea produselor petroliere și a mijloacelor de transport.

Prin declarațiile date la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească a cauzei, instanța de fond a constatat că F.N. și P.P. au infirmat susținerile inculpatului P.D.M. privind acordul celorlalte persoane din conducerea sucursalei P. Vrancea la achiziționarea de produse petroliere și mijloace de transport; ambele martore au arătat că, în fapt, inculpatul P.D.M. se ocupa singur de achiziționarea mijloacelor de transport, motivând că „problema este de natură tehnică", numai dumnealui o putea rezolva, nu consulta membrii comitetului de conducere al filialei cu privire la achiziții.

A.C. a arătat că a avut funcția de șef coloană auto și, în această calitate, a constatat că mijloacele auto achiziționate de sucursală, nu aveau inspecțiile tehnice efectuate în momentul achiziției, nu erau însoțite de certificatul de inspecții și de aceea a recomandat să fie suportată această operațiune de către furnizor, situații pe care Ie-a adus la cunoștință directorului general, inculpatul P.D.M.; parcul auto al sucursalei era în schimbare și S.N.P.P. SA, de regulă, emitea decizii privind achiziționarea mijloacelor de transport necesare. Or, S.N.P.P. SA a susținut și s-a dovedit prin întreaga documentație depusă atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească a cauzei, inexistența unei asemenea directive privind achiziționarea de mijloace de transport.

La achiziționarea de ulei L 150, inculpatul P.D.M. nu a respectat procedura impusă de S.N.P.P. SA; martora P.P. a arătat în declarațiile date atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească a cauzei că, după încheierea tranzacției cu inculpatul B.L., văzând că uleiul achiziționat nu este virat, a verificat susținerile inculpatului B.L. la SC A. SA Ploiești și SC S.R. SA, a constatat personal că nu se confirmă susținerile inculpatului, apoi l-a informat pe directorul general și, numai datorită demersurilor martorei, factura a fost stornată. A mai arătat martora că, la acea dată, sucursala P. Vrancea nu avea nevoie să achiziționeze ulei L 150 pentru că deja aveau acest produs pe stoc.

Declarațiile martorei au fost confirmate prin adresele nr. 4260 din 10 iulie 2002, nr. 3925 din 18 iunie 2002, emise de SC A.S. SA, adresa nr. 10475 din 5 septembrie 2002, emisă de S.N.P.P. SA București, adresa nr. 1847 din 10 martie 2000, înaintată de S.N.P.P. SA București sucursalelor P.B. Ploiești, A.C. Pitești.

Tribunalul Vrancea a apreciat că susținerea inculpatului P.D.M. privind legalitatea achiziționării de produse în regim de compensare, achiziționarea de produse petroliere de la alte societăți decât cele acreditate, derularea relațiilor comerciale în altă manieră decât prin contracte ferme s-au dovedit a fi neîntemeiate față de dispozițiile comunicate S.N.P.P. SA către toate sucursalele P., așa cum rezultă cu certitudine din documentația depusă de S.N.P.P. SA la dosarul de urmărire penală (filele 290-312 vol. l dosar urmărire penală).

În aparență, s-ar considera că inc. P.D.M. a avut o exagerată încredere în inculpatul B.L., a apreciat că relațiile comerciale derulate cu societățile administrate de acesta sunt legale și nu prejudiciază patrimoniul S.N.P.P. SA, sucursala P. Vrancea.

Deoarece erau controverse în legătură cu acest prejudiciu, natura, cuantumul, legătura de cauzalitate cu activitatea inculpaților, și pentru rezolvarea problemelor ridicate în legătură cu acesta de însăși partea civilă, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto de către un expert neutru.

În acest sens, s-a depus la dosarul cauzei un raport de expertiză tehnică, întocmit de expertul D.G. Acesta s-a deplasat nu numai la sediul sucursalei P. Vrancea ci și în localitățile unde se aflau transferate mijloacele auto achiziționate de inculpatul P.D.M. Deși a răspuns la toate obiectivele fixate de instanță, expertul a procedat la o manieră diferită de stabilire a valorii mijloacelor auto expertizate, în sensul că a luat drept referințe diferite mijloace auto care se aflau în circulație pe piața comercială de specialitate sau în lucrările din literatura de specialitate la momentul efectuării expertizei. Abordând în această manieră procedura de evaluare a mijloacelor auto, prețul de bază, coeficienți de reducere, coeficienți de îmbunătățire, transformarea in monedă națională, expertul a concluzionat că mijloacele de transport au valori ce depășesc cu mult valoarea pentru care s-a constituit parte civilă S.N.P.P. SA.

Or, mijloacele tehnice auto, constând în autotractoare, remorci au fost achiziționate anterior efectuării expertizei și, în acel context, pe piața auto existau alte prețuri, alte valori și criterii în baza cărora se tranzacționau mijloacele tehnice auto de natura celor care au constituit obiect al expertizării. În acest sens, expertul trebuia să evidențieze informații privind aceste prețuri din momentul achiziționării lor în concret și să calculeze eventualul prejudiciu față de acesta.

Deoarece piața mijloacelor tehnice-auto este în permanentă „mișcare", era normal ca, la momentul efectuării expertizei, valoarea mijloacelor tehnice auto expertizate și cu îmbunătățirile aduse de sucursala P. Vrancea să fie mult peste valoarea reală de achiziționare, anterioară efectuării expertizei.

În consecință, Tribunalul Vrancea a apreciat că, deși expertiza efectuată de expertul D.G. este minuțioasă și a respectat obiectivele stabilite de instanță aproape în totalitate, aceasta nu poate fi luată în considerare ca probă tocmai datorită criteriilor pe care Ie-a ales expertul pentru a calcula valorile mijloacelor de transport.

Deoarece expertiza tehnică-auto efectuată la urmărirea penală de expertul B.I. evaluează mijloacele tehnice-auto la momentul achiziționării lor în maniera corectă de stabilire a valorii acestora, instanța de fond a considerat că aceasta constituie proba esențială în stabilirea prejudiciului cauzat S.N.P.P. SA Vrancea.

Astfel, din declarațiile tuturor martorilor audiați atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească a cauzei, relațiile scrise și actele comunicate de S.N.P.P. SA și sucursala P. Vrancea, expertizele și actele contabile, expertizele tehnice-auto, declarațiile în parte ale inculpaților, a rezultat cu certitudine vinovăția inculpaților P.D.M. și B.L. în prejudicierea S.N.P.P. SA.

În drept s-a apreciat că faptele comise de inculpatul P.D.M., care, în calitate de director general al sucursalei P. Vrancea, în exercitarea atribuțiilor sale, prin relațiile comerciale cu firmele administrate de B.L., nelegale prin nerespectarea disciplinei financiar-contabile și a directivelor S.N.P.P. SA, a prejudiciat această societate, constituie infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, potrivit dispozițiilor art. 2481 C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională.

S-a solicitat de către inculpatul P.D.M., schimbarea încadrării juridice și aplicarea dispozițiilor art. 272 din Legea nr. 31/1990.

Potrivit acestui text de lege, se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societății, care în activitatea sa, pe seama societății, desfășoară o activitate deficitară, descrisă la pct. 1 - 6, cu referire la art. 183 din același act normativ. Sucursala P. Vrancea nu are personalitate juridică iar patrimoniul său este inclus în patrimoniul S.N.P.P. SA, care a stabilit propriul său statut, regulament de funcționare în baza cărora inculpatul și-a exercitat activitatea ca director general.

Această societate este de interes național, așa cum rezultă din toate actele depuse la dosarul de urmărire penală, inculpatul, potrivit statutului și regulamentului de funcționare, avea calitatea de director general al sucursalei P. Vrancea, activitatea infracțională desfășurată a fost complexă ca desfășurare, caracteristici, consecințe, încât dispozițiile art. 272 din Legea nr. 31/1990 nu sunt aplicabile inculpatului. În acest sens, s-a apreciat că S.N.P.P. SA, înființată prin O.U.G. nr. 49/1997 ca societate comercială a cărei activitate este de interes național nu poate fi considerată ca persoană juridică privată; sunt îndeplinite dispozițiile art. 145 C. pen., iar funcția de director general al unei sucursale nu poate fi asimilată prin atribuțiile pe care le exercită „directorul executiv, reprezentantului legal, fondatorului, administratorului, directorului" la care fac referire dispozițiile art. 272 din Legea nr. 31/1990.

Încadrarea juridică corectă pentru fapta săvârșită de inculpatul P.D.M. în care, în calitate de director general, nerespectând dispozițiile S.N.P.P. SA, a achiziționat mijloace de transport la prețuri exagerate, a livrat produse petroliere fără plata acestora, a angajat sucursala P. Vrancea în relații comerciale nelegale cu cele 5 societăți comerciale administrate sau reprezentate de inculpatul B.L., este cea prevăzută de dispozițiile art. 2481 C. pen., respectiv abuz în serviciu în formă calificată.

Această infracțiune a fost comisă de inculpat pe fondul unei atitudini complicitate morală, atât din partea celorlalți membri ai conducerii sucursalei P. Vrancea și S.N.P.P. SA, care au acceptat relațiile comerciale cu societățile administrate de inculpatul B.L., considerând că evidența contabilă aparent corectă este suficient justificativă, că rezultatele pozitive ale controalelor efectuate pot masca orice fel de activitate comercială, că prestanța și influența socială ale inculpatului pot garanta corectitudinea și legalitatea activității societății.

S-a avut în vedere că acesta, pe tot parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, a avut o atitudine sinceră, cooperantă, a dovedit o înaltă pregătire profesională și, în același timp, o lejeritate reproșabilă în verificarea susținerilor inculpatului B.L., căruia i-a acordat credit moral exagerat și pentru care a angajat sucursala P. Vrancea în relații comerciale nelegale.

Cu aceste considerente, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen. privind circumstanțele atenuante personale, astfel că a coborât pedeapsa aplicată sub minimul prevăzut de legiuitor.

Fapta inculpatului B.L., de a fi determinat pe inculpatul P.D.M. să achiziționeze mijloace de transport și să livreze produse petroliere fără plata acestora, constituie infracțiunea de instigare la abuz în serviciu în formă calificată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., având în vedere intervalul de timp în care a fost comisă infracțiunea.

Fapta aceluiași inculpat, de a fi indus în eroare conducerea sucursalei P. Vrancea, vânzând către unitatea respectivă un autotractor Renault și o cisternă inox în valoare de 2.304.952.452 lei, deși acestea nu se aflau în proprietatea sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului de a induce în eroare conducerea SC A. SA Râmnicu-Sărat cu privire la achiziționarea unui combustibil de altă categorie decât cea înscrisă în acte, determinând achiziționarea acestuia, constituie infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen.

Neînscrierea în evidențele contabile și neachitarea sumelor datorate ca taxe și impozite pentru activitatea comercială desfășurată de societățile a căror administrator era B.L., constituie infracțiunea prevăzută de art. 12 și art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. față de intervalul de timp în care au fost comise.

Deși comiterea infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 87/1994, art. 12 și art. 13 nu a fost recunoscută de inculpat, acestea au fost dovedite prin expertizele și actele contabile efectuate și depuse la urmărirea penală, prin expertizele efectuate la cercetarea judecătorească a cauzei. În acest sens, ultima expertiză economico-financiară efectuată la cererea inculpatului B.L. de expertul B.N. și C.E. a dovedit alături de celelalte probe (expertiza V.C., rapoartele întocmite de Garda Financiară, fișe contabile) că inculpatul, cu vinovăție, nu a înscris în evidențele economico-financiare datele necesare și, ca administrator al SC S.H.S. C. SRL și SC M.I. SRL, nu a colectat, nu a declarat și nu a achitat statului taxele legale.

În ceea ce privește comiterea infracțiunii prevăzute de art. 9 din Legea nr. 87/1994, inculpatul B.L. a dovedit prin actele depuse la dosar că, la data efectuării controlului, nu se afla în posesia acestor acte care erau sustrase și nu a avut deci intenția de a nu prezenta spre control actele solicitate. Referitor la această faptă, instanța de fond a apreciat că pentru comiterea infracțiunii, latura subiectivă (respectiv, intenția inculpatului) nu este îndeplinită, și a dispus achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Inculpatul B.L. a desfășurat activitatea infracțională pentru care instanța de fond a dispus condamnarea sa într-un context favorizat și de atitudinea de acceptare fără rezerve a conducerii sucursalei P. Vrancea, a avut o atitudine cooperantă, încât s-au putut aplica circumstanțele atenuante personale prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. iar pedepsele aplicate au fost coborâte sub minimul prevăzut de legiuitor.

S-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a duratei arestării preventive, potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen.

S.N.P.P. SA București s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților la despăgubiri. Din expertiza tehnică efectuată de expertul B.I. și celelalte acte contabile, a rezultat că pentru achiziționarea mijloacelor de transport care nu se aflau în starea tehnică necesară (adecvată transportului pe drumurile publice și transportului de produse specifice), patrimoniul societății a fost diminuat cu suma de 8.781.807.535 lei.

Pentru această sumă, instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 998 C. civ. deoarece reprezintă prejudiciul cert, lichid, exigibil datorat societății de către inculpatul P.D.M., existând raport de cauzalitate între activitatea infracțională desfășurată de acesta și diminuarea patrimoniului societății.

În ce privește suma de 2.024.555.761 lei, contravaloarea unor mijloace de transport care scriptic sunt în patrimoniul societății însă în realitate nu au fost predate de inculpatul B.L., Tribunalul Vrancea a apreciat că această sumă trebuie achitată societății de inculpatul B.L. și nu de către inculpatul P.D.M.

Pentru diferența de sumă reprezentând penalități de întârziere și comisioane bancare, acestea nu au putut fi incluse ca prejudiciu cert, lichid, exigibil, fiind calculate artificial pe supoziții speculative, fără suport probator. în acest sens, instanța de fond a înlăturat ca neîntemeiate toate celelalte acte scrise financiar contabile, Raportul Auditorilor Independenți, relații comunicate de D.G.F.P. Vrancea, fiind combătute prin Raportul de expertiză tehnică B.I., note de calcul.

Expertiza tehnică auto efectuată de D.C. nu a fost reținută de către instanța de fond deoarece s-a apreciat ca fiind eronată modalitatea de calcul, așa cum s-a precizat anterior, însă s-a avut în vedere că această expertiză tehnică auto, în special prin planșele foto atașate și prin participarea și a altor specialiști din partea sucursalei P. Vrancea și a S.N.P.P. SA, a dovedit că aceste mijloace de transport auto funcționează în prezent, astfel că diferența de valoare față de valoarea de achiziție este amortizată prin folosirea lor, partea civilă neputând susține existența unui prejudiciu majorat față de prețul de achiziționare a acestor mijloace de transport.

Ca atare, pentru aceste sume, acțiunea civilă în despăgubire a fost respinsă de către instanța de fond.

Pentru prejudiciul cauzat SC A. Râmnicu-Sărat, reprezentând contravaloarea combustibilului nelivrat acestei societăți dar achitat inculpatului, s-a dispus ca acesta să fie obligat la despăgubiri potrivit dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., raport la art. 998 C. civ.

Deoarece același inculpat B.L. nu a respectat, ca administrator, obligațiile pe care le avea către stat, acesta a fost obligat să achite MFP, D.G.F.P. Vrancea diferența de impozite pe profit cu dobânzi și taxe aferente, sumă rămasă neachitată și evidențiată prin decizia de impunere nr. 2554 S1 din 5 iulie 2005.

Au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen.

B. În termen legal, hotărârea astfel pronunțată a fost apelată de inculpații P.D.M., B.L. și părțile civile S.N.P.P. SA București, sucursala Vrancea, și Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Vrancea, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Dintre apelanți, S.N.P.P. SA București, sucursala Vrancea, nu și-a motivat apelul formulat și nu l-a susținut oral, acesta fiind examinat din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen.

În apelul formulat, Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Vrancea, a criticat soluția instanței de fond sub aspectul netemeiniciei laturii civile, solicitând obligarea inculpaților la plata de despăgubiri conform prejudiciului stabilit prin actele de control ale Gărzii Financiare, Vrancea, sumă cu care s-a constituit parte în procesul penal.

În apelul formulat, inculpatul P.D.M. a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:

1. Procedura de citare a sa pentru termenul din 21 decembrie 2005, când s-a judecat cauza în fond, nu a fost legal îndeplinită, în sensul că, deși a fost citat în spitalul unde se afla internat, nu a semnat personal de primirea citației și aceasta nu i-a fost înmânată, așa cum prevăd dispozițiile art. 177 alin. (5) C. proc. pen. În acest mod i-a fost încălcat dreptul la apărare, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

2. Încadrarea juridică a faptei nu este corectă întrucât dispozițiile art. 2481 C. proc. pen. fac trimitere la noțiunile de „funcționar public" sau „funcționar" (art. 145, art. 147 C. pen.) or, el nu avea această calitate. A solicitat schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu aplicarea prevederilor art. 13 C. pen.

3. Soluția instanței de fond se bazează pe o interpretare eronată a probelor. Expertizele efectuate în cauză sunt ori nule de drept (expertiza D.), ori pornesc de la premise eronate (expertiza C.A.).

A solicitat achitarea sa conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În apelul formulat, inculpatul B.L. a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie arătând în esență, următoarele:

1. Cauza s-a judecat cu lipsă de procedură în sensul că, în mod greșit a fost citată în cauză în calitate de parte civilă D.G.F.P. Vrancea, pentru Ministerul Finanțelor, când, corect ar fi fost citarea în cauză a A.N.A.F București.

Tot astfel, greșit a fost citată în cauză S.N.P.P., sucursala Vrancea, unitate fără personalitate juridică, când legal ar fi fost să fi fost citată în cauză S.N.P.P. SA București.

A solicitat desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la fond.

2. La termenul din 21 decembrie 2005 s-au depus obiecțiuni la care părțile nu au avut timp să răspundă; instanța nu a arătat de ce a înlăturat concluziile unor expertize și Ie-a primit pe celelalte.

3. A arătat că din pedeapsa aplicată instanța de fond a dedus în mod greșit durata arestării preventive, respectiv perioada 25 ianuarie 2002 -08 februarie 2002 când, corect ar fi fost 22 ianuarie 2002 -13 iunie 2002.

Prin decizia penală nr. 317/A din 22 decembrie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală, s-a admis apelul formulat de inculpatul B.L. împotriva sentinței penale apelate, care a fost desființată, în parte, sub aspectul laturii penale și, în rejudecare, în baza prevederilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B.L. durata arestării preventive începând cu 22 ianuarie 2002 și până la 13 iunie 2002.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

S-au respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul P.D.M., părțile civile SC P. SA BUCUREȘTI, sucursala VRANCEA, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, D.G.F.P. VRANCEA împotriva aceleași sentinței penale, fiind obligați apelanții P.D.M., SC P. SA București, sucursala Vrancea, și Ministerul Finanțelor Publice - D.G.F.P. Vrancea la plata către stat a sumei de câte 200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că este fondat doar motivul de apel vizând greșita deducere a prevenției din durata pedepsei aplicate inculpatului B.L. Astfel, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală a reieșit că acest inculpat a fost reținut, pe bază de ordonanță, la data de 22 ianuarie 2002 în dosarul nr. 41/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, fiind pus în libertate prin încheierea de ședință din 13 iunie 2002, ca urmare a respingerii cererii de prelungire a măsurii arestării preventive.

Celelalte motive de apel ale apelaților inculpați și părți civile au fost apreciate ca neîntemeiate, fiind respinse ca atare.

C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații și părțile civile SC P. SA BUCUREȘTI, sucursala VRANCEA, și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, D.G.F.P. VRANCEA, criticând ambele hotărâri pentru neiegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului său, inculpatul P.D.M. a reiterat motivele de apel, susținând în plus că decizia este nemotivată sub aspectul motivului trei de apel, referitor la inexistența unui prejudiciu prin achiziționarea autovehiculelor la valoarea reală și nedecontarea produselor livrate.

În recursul său, inculpatul B.L. a invocat grava eroare de fapt în aprecierea probatoriului care a dus la condamnarea sa deși este nevinovat; nepronunțarea instanțelor de fond și de apel asupra nulității invocate de inculpați privind expertiza efectuată de B.I., fără citarea și înștiințarea inculpaților; greșita încadrare juridică dată faptei de instigare la abuz în serviciu, întrucât coinculpatul P.D.M. nu era funcționar public; totodată, a arătat că în mod greșit s-a respins cererea de audiere de către instanță a unor martori de la urmărirea penală.

Recurenta parte civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. VRANCEA a criticat decizia pentru neacordarea, în mod greșit, a sumelor cu care a fost prejudiciat bugetul de stat prin neplata obligațiilor fiscale de către inculpatul B.L. iar partea civilă SC P. SA BUCUREȘTI, sucursala VRANCEA, nu și-a motivat scris sau oral recursul.

Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385/9 pct. 9, 10, 14, 15, 17, 18 și 21 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

1. Criticile inculpaților referitoare la nemotivarea deciziei instanței de apel, care nu răspunde tuturor motivelor de apel, precum și la nepronunțarea asupra unor cereri esențiale sau probe administrate, sunt neîntemeiate. Din examinarea considerentelor deciziei instanței de apel se poate observa că aceasta a răspuns punctual fiecărei critici din motivele de apel ale inculpaților, dând atât o rezolvare în drept a problemelor invocate dar a făcut și referiri concrete la speță, respectiv de ce nu era necesară schimbarea încadrării juridice, de ce procedura de citare a fost legal îndeplinită, de ce analiza probelor este corectă și de ce s-au reținut sau înlăturat anumite probe (expertize) iar, pe baza acestora, a motivat de ce sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților. Împrejurarea că instanța de apel nu a reluat analiza detaliată a faptelor ori că inculpații nu au fost mulțumiți de modul de rezolvare dat criticilor din apelurile lor, nu înseamnă că hotărârea instanței de apel este nemotivată sau că nu s-a pronunțat pe toate aspectele invocate.

2. În ceea ce privește critica vizând greșita încadrare juridică dată faptei de abuz în serviciu, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, atât instanța de fond cât și cea de apel apreciind în mod corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată și că inculpatul P.D.M., care a îndeplinit funcția de director general al sucursalei P. s Vrancea, a avut calitatea de funcționar public, în sensul art. 147 alin. (1) C. pen.

Aceasta întrucât S.N.N.P. SA, deși nu este o persoană juridică de interes public, prestează un serviciu de interes public în sensul art. 145 C. pen. iar inculpatul P.D.M. nu făcea parte din consiliul de administrație al S.N.P.P. SA, nu era administrator al acestei societăți, ci doar director general al uneia dintre sucursale, exercitând așadar, o activitate remunerată în slujba uneia dintre unitățile prevăzute de art. 145 C. pen.

În consecință, încadrarea juridică dată faptei acestui inculpat, aceea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prav. de art. 248/1 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este corectă și, corelativ, încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul B.L., care a săvârșit aceeași infracțiune în forma de participație penală a instigării.

3. Referitor la criticile formulate de ambii inculpați privind grava eroare de fapt care a dus la greșita condamnare a acestora, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate.

Instanțele de fond și apel au reținut corect, pe baza materialului probator administrat în cauză, că inculpatul B.L. a indus în eroare SC A. SA Râmnicu-Sărat, cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a produsului petrolier recuperat, pe care l-a prezentat că având caracteristici superioare, profitând de nevoia acută de combustibil a părții civile și de imposibilitatea de a face o analiză calitativă mărfii.

De altfel, inculpatul știa că marfa mai fusese anterior refuzată de o altă societate din Tulcea, datorită proastei calități, iar obținerea unui profit de 1000%, chiar dacă l-ar fi înregistrat ca adaos comercial, este ceva neobișnuit în activitatea comercianților, nefiind justificat nici de raritatea și eventualele calități de excepție ale produsului, nici de nevoia acută de marfă a părții civile.

Împrejurarea că produsul petrolier recuperat a putut fi folosit și nu a provocat daune cazanelor folosite de partea civilă SC A. SA Râmnicu-Sărat, nu înlătură caracterul penal al faptei, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, respectiv partea civilă a fost indusă în eroare la încheierea convenției prin prezentarea ca adevărată a unei situații mincinoasă (i s-a prezentat produsul petrolier recuperat drept combustibil lichid ușor - C.L.U. tip 3) și i s-a produs o pagubă, constând în diferența între prețul plătit și cel reprezentând contravaloarea produsului livrat în realitate, plus eventualul adaos comercial, toate acestea în scopul obținerii de către inculpat a unui folos material injust.

Apărarea inculpatului în sensul că a fost o vânzare pe încercate, întrucât partea civilă a cumpărat produsul numai după ce l-a testat, nu poate fi reținută întrucât, așa cum s-a arătat, încercarea s-a făcut într-un mod empiric, prin turnarea unei cantități mici pe foc, fără a se măsura puterea calorică dezvoltată, iar, pe de altă parte, faptul că, în linii mari, produsul a putut fi folosit și nu a provocat daune cazanelor se datorează și amestecării cu restul combustibilului din rezervoarele - depozit (superior calitativ), ceea ce a condus la obținerea unui produs final acceptabil.

Sub un alt aspect, apărările inculpatului B.L. în sensul că nu s-a sustras controlului fiscal efectuat de Garda Financiară și Poliția Economico-financiară, prin refuzul de a prezenta documentele și prin neîndeplinirea obligației de a înregistra, a raporta și a plăti TVA aferente vânzărilor de produse petroliere din lunile iulie și august 2001, întrucât pe de o parte nu a primit invitațiile, iar pe de altă parte, comisarii Gărzii financiare nu erau abilitați să facă un control general, sunt apărări formale, care nu înlătură îndeplinirea obligației sale către bugetul de stat, atâta vreme cât facturile au fost emise, ele fiind înregistrate în contabilitatea sucursalei P. și pe baza lor făcându-se plata. Totodată, susținerea inculpatului cum că nu a putut întocmi aceste raportări deoarece i s-au furat actele și Ie-a reconstituit mai târziu, nu poate fi primită deoarece, conform dovezii eliberate de Poliția Timișoara, au fost sustrase actele contabile ale SC M.I. SRL Vrancea, iar neînregistrarea, neraportarea și neplata TVA se reține, în principal, în sarcina SC S.H.S. C. SRL, ambele fiind administrate de inculpat.

Totodată, instanțele au reținut în mod corect că din materialul probator reiese că același inculpat l-a indus în eroare chiar și pe coinculpatul P.D.M., care îndeplinea funcția de director general al sucursalei P. Vrancea, atunci când i-a prezentat cărțile de identitate ale unor autovehicule (pe care Ie-a obținut de asemenea prin inducerea în eroare a proprietarului căruia i-a spus că are nevoie de ele pentru a contract un credit în vederea achiziționării acestora), despre care a susținut că sunt în posesia sa, deși unele dintre ele nu au intrat niciodată în posesia sa sau a părții civile, obținând chiar plata prețului acestora. Pe de altă parte, stornarea facturii s-a făcut abia după declanșarea anchetei, inculpatul afirmând în mod nereal că a emis-o și a remis-o în timp scurt sucursalei P. Vrancea, în a cărei contabilitate nu s-a regăsit însă înregistrată.

Referitor la fapta inculpatului P.D.M., de abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma calificată și continuată, vinovăția acestuia a fost corect reținută, în raport de încălcarea repetată a dispozițiilor conducerii centrale a S.N.N.P., ce interzicea, pentru perioadele de referință, compensarea cu produse petroliere, precum și livrarea acestor produse fără garanții bancare sau plata efectivă, precum și achiziționarea de mijloace fixe în afara unui plan de investiții preexistent.

Faptul că inculpatul P.D.M. a angajat societatea al cărui director general era în achiziția mai multor mijloace de transport de la firmele inculpatului B.L., fără ca să fie parcurse toate fazele cerute de lege și încălcând regulile privind condițiile de achiziție, fără implicarea celorlalte persoane din conducerea executivă a sucursalei, este pe deplin dovedit de probele existente la dosarul cauzei, amănunțit analizate de instanța de fond, iar partea civilă a înregistrat un prejudiciu, constând în diferența dintre prețul plătit și valoarea reală de piață, pentru a cărei stabilire se pot avea în vedere, orientativ, atât prețurile cu care le achiziționase anteriorul cumpărător, cu puțin timp în urmă, cât și prețul plătit efectiv acestuia de inculpatul B.L. De altfel, așa se explică și manevrele uzitate de inculpat în scopul de a masca prețul inițial de achiziție, de cea. 10-20 ori mai mic decât cel pretins și primit de la sucursala P. Vrancea, respectiv prin vânzarea scriptică între propriile firme. împrejurarea că ulterior, după ce Ie-a recondiționat și Ie-a folosit un timp, sucursala P. Vrancea a obținut prin vânzare același preț cu cel de achiziție a respectivelor mijloace fixe nu înseamnă că partea civilă nu a înregistrat un prejudiciu, dat fiind că prețurile acestor produse au crescut în timp cu mult peste indicele de inflație și astfel se explică faptul că s-au obținut prețuri aproximativ egale cu cele de achiziție.

În ceea ce privește tranzacția dintre cei doi inculpați referitoare la produsul ulei L 150, probele administrate au dovedit pe deplin conivența infracțională a acestora întrucât, pe de o parte, sucursala nu avea nevoie de acest ulei furnizat de inculpatul B.L. - în condițiile în care se putea aproviziona direct de la rafinărie, unde avea ulei în custodie, la un preț mai mic și care era plătit direct de S.N.P.P., iar pe de altă parte, inculpatul B.L. nu a comandat și nu a achiziționat acest ulei, astfel că nu putea să-l vândă sucursalei P. Vrancea și să obțină plata aproape integrală a prețului. De fapt, numai datorită diligentelor depuse de o angajată a sucursalei care a verificat motivele nelivrării uleiului s-a dispus stornarea facturii, însă recuperarea banilor a constituit un nou prilej pentru a continua șirul compensărilor cu mijloace fixe.

Ca atare, pentru motivele arătate, instanța de fond a reținut corect și vinovăția inculpatului B.L. în săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma calificată, a coinculpatului P.D.M.

În consecință, în raport de mijloacele de probă administrate, la care s-a făcut referire, simplele susțineri ale inculpaților în sensul că nu au comis faptele reținute în sarcina lor sau că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, nu sunt de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse, analizate detaliat de instanța de fond și cea de apel, acestea evaluând corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispozițiilor art. 62, art. 63 și art. 69 C. proc. pen., pe baza căruia au stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora și vinovăția inculpaților.

4. În ceea ce privește critica vizând greșita citare a inculpatului P.D.M. la instanța de fond, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat în mod corect că, pentru termenul din 21 decembrie 2005, inculpatul a fost citat prin fax la Spitalul Universitar de Urgență București și la adresa sa din Focșani, din actele dosarului reieșind că instanța de fond și-a îndeplinit atribuțiile, citând inculpatul la toate adresele cunoscute și, mai mult, acesta a fost apărat de un avocat ales, pe tot parcursul procesului penal. Pe de altă parte, instanța de apel a reținut în mod corect că, fiind vorba de o nulitate relativă, aceasta nu a fost invocată în termenul prevăzut de lege și nu s-a dovedit în ce constă vătămarea adusă intereselor procesuale ale inculpatului.

5. Referitor la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului B.L., care a invocat în motivele scrise și această critică, în raport cu împrejurările săvârșirii faptelor și circumstanțele sale personale, Înalta Curte constată că nici acest motiv nu este întemeiat, întrucât pedepsele aplicate corespund criteriilor prev. de art. 72 C. pen., instanța de fond dând chiar dovadă de clemență atunci când a reținut aplicabilitatea circumstanțelor atenuante și a redus pedepsele cu mult sub minimul special prevăzut de lege. Așadar, apreciind că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este aptă să asigure reeducarea acestuia, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale, recursul urmează a fi respins și sub acest aspect.

6. Recursul părții civile A.N.A.F., D.G.F.P. VRANCEA este, de asemenea, nefondat, întrucât instanțele l-au obligat pe inculpatul B.L. doar la plata sumei constatate a fi datorată bugetului de stat printr-o decizie de impunere emisă chiar de recurentă, în urma efectuări unei inspecții fiscale generale la societatea ale cărei acte au fost reconstituite, urmare sustragerii.

În ceea ce privește recursul părții civile SC P. SA BUCUREȘTI, sucursala VRANCEA, acesta nu a fost motivat și nu au fost identificate cazuri de casare care să poată fi luate în discuție din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

7. Examinând din oficiu decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 15 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursului inculpatului P.D.M. este întemeiat întrucât, pe parcursul judecării recursului, la data de 20 aprilie 2007, a intervenit decesul acestuia (fila 80). Ca atare, față de acesta, văzând și dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen., urmează a se înceta procesul penal pornit pentru infracțiunea prev. de art. 248/1 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii civile, cum succesiunea acestui inculpat a fost acceptată sub beneficiu de inventar de către mama sa, P.E., care a fost introdusă în proces în calitate de moștenitor, prin încheierea de ședință din data de 31 octombrie 2007 și cum vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii și, implicit, producerea prejudiciului au fost corect stabilite, conform celor arătate mai sus, urmează a fi modificate hotărârile pronunțate, în sensul că în locul inculpatului decedat va fi obligată la despăgubiri moștenitoarea sa, evident în limitele acceptării succesiunii.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul P.D.M. doar sub aspectul încetării procesului penal și a obligării la despăgubiri a moștenitoarei inculpatului decedat, modificând sentința și decizia în sensul dispozitivului prezentei decizii.

Totodată, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de inculpatul B.L. și de părțile civile D.G.F.P. Vrancea și SC P. SA București, sucursala Vrancea, ca nefondate, iar conform dispozițiile artr 192 alin. (2) din același cod recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul P.D.M. împotriva deciziei penale nr. 317/A din 22 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală.

Casează în parte decizia penală precum și sentința penală nr. 1 din 5 ianuarie 2006 a Tribunalului Vrancea în partea privind pe inculpatul P.D.M. și, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 248/1 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a decesului acestuia.

Obligă pe P.E., moștenitoarea inculpatului decedat P.D.M., la plata sumei de 8.781.807.535 Rol, cu titlu de despăgubiri civile către S.N.P.P. SA București, în limitele acceptării moștenirii.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul B.L. și de părțile civile D.G.F.P. Vrancea și SC P. SA București, sucursala Vrancea, împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurentele, părți civile la plata sumei de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat iar pe recurentul inculpat B.L. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 21 mai 2008.