Time-barred appeal against foreign prisoner transfer and continued penalty execution in Romania
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal as time-barred, leaving the Court of Appeal’s 2005 sentence for the transfer of a foreign prisoner for continued execution of a 20-year prison term in force, and ordered the defendant to pay 520 lei in judicial costs. The dispute involved a challenge to a transfer decision based on a foreign Serbian criminal conviction, which had become final and was executed through a prison execution mandate issued in 2005, with the defendant physically transferred to a Romanian penitentiary in 2007. The Court held the appeal inadmissible because it was filed in 2009, well beyond the statutory 10-day limitation period calculated from the date the defendant was deemed notified of the judgment via the execution mandate, thereby precluding ordinary appeals and limiting the defendant to extraordinary legal remedies.
Legislator headnote
AI generatedart. 192 alin. (2) C. proc. pen; Time-barred appeal against foreign prisoner transfer and continued penalty execution in Romania: The dispute involved a challenge to a transfer decision based on a foreign Serbian criminal conviction, which had become final and was executed through a prison execution mandate issued in 2005, with the defendant physically transferred to a Romanian penitentiary in 2007. The Court held the appeal inadmissible because it was filed in 2009, well beyond the statutory 10-day limitation period calculated from the date the defendant was deemed notified of the judgment via the execution mandate, thereby precluding ordinary appeals and limiting the defendant to extraordinary legal remedies.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited to impose judicial costs on the appellant as part of the final operative orders.
Full text
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 62 din 16 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2077/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind cererea de transferare a condamnatului M.B. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.
Au fost recunoscute efectele sentințelor penale nr. K 100/96 a Tribunalului din Niș și nr. Kz I 1318/97 a Curții Supreme de Justiție a Serbiei.
S-a dispus transferul condamnatului M.B. în vederea continuării executării pedepsei de 20 de ani închisoare, într-un penitenciar din România.
S-a dedus din pedeapsă, arestarea preventivă de la 16 iulie 1996 la zi.
Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare la 22 iulie 2005.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul M.B. a formulat cerere de rejudecare la data de 10 februarie 2009.
Prin Referatul din 1 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a propus calificarea cererii condamnatului ca fiind un recurs împotriva sentinței penale nr. 62 din 16 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, iar nu cerere de revizuire, și trimiterea cererii spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Examinând recursul, Înalta Curte constată, că este tardiv, pentru următoarele argumente:
Hotărârea atacată a fost pusă în executare prin emiterea, la data de 22 iulie 2005, a Mandatului de Executare a Pedepsei închisorii (dosar nr. 2077/2005).
La data de 26 aprilie 2007, condamnatul a fost predat I.P.J. Caraș Severin și a fost depus în Penitenciarul Timișoara la data de 9 mai 2007, conform adresei nr. 220362/DSDRP din 4 mai 2009 a Administrației Naționale a Penitenciarelor din România (aflată la fila nr. 35 din dosar), pentru continuarea executării pedepsei în România, în baza Mandatului de Executare a Pedepsei închisorii menționat mai sus.
Chiar dacă hotărârea redactată nu a fost comunicată integral condamnatului, acesta a luat cunoștință de dispozitivul ei, înserat în acest mandat, pus în executare încă din 2007.
Termenul de declarare a recursului este de 10 zile de la data comunicării, conform art. 385 alin. (1) și (2) raportat la art. 363-365 C. proc. pen., respectiv art. 363 alin. (3) din același cod, condamnatul nefiind prezent la dezbateri și nici la pronunțare (potrivit mențiunilor cuprinse în practicaua sentinței).
Recursul a fost declarat și depus la data de 10 februarie 2009, deci peste termenul legal de recurs de 10 zile, calculat în modalitatea expusă mai sus.
In consecință, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de condamnat.
Împotriva sentinței recurate, condamnatul are posibilitatea de a formula doar căi extraordinare de atac, în condițiile legii.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 520 lei, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Drepturilor Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de condamnatul M.B. împotriva sentinței penale nr. 62 din 16 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 520 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și al Drepturilor Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.