Eligibility for ethnic persecution benefits under Law No. 189/2000: classification of wartime family relocation to occupied territory as ethnic persecution versus service-related transfer.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 2382 din 28 martie 2003, reclamantul C.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 8395 din 13 martie 2003, prin care pârâta a respins cererea sa privind recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că:

- la data de 2 noiembrie 1941, tatăl reclamantului C.I., salariat la Întreprinderea de Drumuri și Poduri Cluj, a fost strămutat împreună cu soția sa, C.E., care la acea dată era însărcinată și cei șase copii minori, printre care și reclamantul, din localitatea de domiciliu, orașul Cluj, județul Cluj, în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, strămutarea având loc în perioada în care zona Ardealului de Nord se afla sub jurisdicția Statului ungar;

- pe perioada strămutării, deși tatăl reclamantului a continuat să fie salariatul întreprinderii sus-menționate, situația întregii familii a fost deosebit de grea, având venituri mici și fiind supusă unor persecuții etnice prin care s-a urmărit maghiarizarea și stabilirea acesteia într-o localitate izolată, situată la o distanță de 700 km. de localitatea de domiciliu și având o populație redusă;

- în luna iunie 1945 întreaga familie s-a înapoiat în localitatea de domiciliu;

- refuzul pârâtei de a-i recunoaște calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de legea sus-menționată, este nejustificat în condițiile în care, el, reclamantul cu întreaga familie, a împărtășit situația de strămutat, din motive etnice.

Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii, susținând că în cazul reclamantului nu poate fi vorba de strămutare din motive etnice, ci de mutarea în interesul serviciului a tatălui acestuia, salariat la Întreprinderea de Drumuri și Poduri Cluj, în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, situație ce nu poate fi considerată ca o persecuție etnică, întrucât titularul și-a continuat activitatea, nefiind obligat să se refugieze.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 571 din 15 mai 2003, a admis acțiunea reclamantului, obligând-o pe pârâtă să-i recunoască acestuia statutul de persoană strămutată, pe perioada 2 noiembrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile ce i se cuvin, începând cu data de 1 aprilie 2003.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că motivul părăsirii domiciliului de către tatăl reclamantului este de natură etnică, întrucât acesta și întreaga familie au fost determinați să părăsească locuința și localitatea de domiciliu, fiind strămutați într-o localitate din Ungaria, cu populație redusă, scopul urmărit de Statul ungar fiind acela de integrare și maghiarizare a întregii familii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Prin motivele de recurs formulate în scris, pârâta a susținut, în esență, că instanța a apreciat greșit cu privire la motivul schimbării domiciliului reclamantului, reținând că acesta este de persecuție etnică deși, ea, pârâta, a susținut și dovedit că schimbarea domiciliului a fost determinată de schimbarea locului de muncă al tatălui reclamantului, respectiv mutarea acestuia în interesul serviciului în altă localitate.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arătat în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Reclamantul a făcut dovada cu declarațiile de martor autentificate că în perioada jurisdicției Statului ungar asupra Ardealului de Nord, tatăl său, salariat la Întreprinderea de Drumuri și Poduri Cluj, împreună cu întreaga familie, compusă din soție și șase copii minori, a fost mutat din localitatea de domiciliu, Cluj, în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, aceasta din urmă fiind o localitate izolată, cu populație redusă și situată la 700 km de localitatea de domiciliu, iar după revenirea Ardealului de Nord sub jurisdicția Statului român, întreaga familie s-a înapoiat în localitatea de domiciliu.

În mod corect, instanța de fond a apreciat că mutarea tatălui reclamantului și a familiei acestuia pe teritoriul unui stat străin, într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, chiar justificată fiind pe relațiile de serviciu ale acestuia cu autoritățile de ocupație, constituie persecuție etnică.

Cum reclamantul, minor fiind, a împărtășit situația de strămutat a tatălui său și a întregii familii, suportând consecințele strămutării care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa, acesta se află în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind îndreptățit să beneficieze de drepturile conferite prin această lege.

Față de considerentele expuse și constatând că potrivit art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a sentinței atacate, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 571 din 15 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2003.