Compensation for ethnic persecution: timing of benefit commencement and evidentiary burden for establishing the start of the persecution period
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, thereby upholding the appellate court’s prior decision to reject the administrative challenge and confirming that the defendant social security agency correctly established the benefits. The dispute concerned the calculation and timing of indemnities for ethnic persecution under Law no. 189/2000, where the appellant challenged the start date of the benefit period and the inclusion of specific historical dates in the compensation calculation. The court ruled that the indemnity correctly began on October 1, 2002, in accordance with Article 5 of Government Emergency Ordinance no. 105/1999, which mandates payment from the first of the month following the submission of the application, and rejected the alternative start dates because the appellant failed to provide evidence of filing the claim on those specific dates.
Legislator headnote
AI generatedCompensation for ethnic persecution: timing of benefit commencement and evidentiary burden for establishing the start of the persecution period: Urmare a solicitării, pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova a emis hotărârea nr. 78 din 25 septembrie 2002, prin care recurentului i s-a stabilit în mod corect o indemnizație de 1.302.500 lei, începând cu 1 octombrie 2002, data de întâi a lunii următoare celei care a fost depusă cererea, potrivit art. 5 din O.G. nr. 105/1999 și a Normelor date în aplicare.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 154 din 8 noiembrie 2002, a respins ca nefondată acțiunea de contencios administrativ, formulată de reclamantul D.S.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul D.S., reiterând aspectele invocate în acțiune, în sensul acordării indemnizației, începând cu data de 1 octombrie 2001 și nu cu data de 1 octombrie 2002, cum s-a acordat; recalcularea cuantumului indemnizației considerat prea mic și luarea în calculul indemnizației, a datei de 7 septembrie 1940, data strămutării din Cadrilater.
Recursul este nefondat.
Din actele de la dosar, rezultă că prin cererea din 8 septembrie 2002, recurentul-reclamant a solicitat acordarea indemnizației conform Legii nr. 189/2000, modificată și completată prin H.G. nr. 127/2002, pe motiv că a fost persecutat din motive etnice, de către regimul instaurat în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945.
Urmare a solicitării, pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova a emis hotărârea nr. 78 din 25 septembrie 2002, prin care recurentului i s-a stabilit în mod corect o indemnizație de 1.302.500 lei, începând cu 1 octombrie 2002, data de întâi a lunii următoare celei care a fost depusă cererea, potrivit art. 5 din O.G. nr. 105/1999 și a Normelor date în aplicare.
Totodată, intimata Casa Județeană de Pensii Prahova i-a comunicat reclamantului, cuantumul și modul de calcul al indemnizației, așa cum rezultă din adresa nr. 196350 din 15 aprilie 2002, pe care recurentul-reclamant și-a însușit-o, decizia fiind pusă în aplicare la cererea recurentului, corespunzător lunii noiembrie 2000, la care s-au aplicat toate măsurile de protecție socială, până la data de 1 octombrie 2002, iar cu începere de la 1 octombrie 2002, conform deciziei nr. 10766 din 30 octombrie 2001, i s-a stabilit o indemnizație, în cuantum de 1.772.414 lei.
Nu poate fi reținută nici critica cu privire la data de început a perioadei de persecuție, stabilită de comisie ca fiind 15 septembrie 1940 și nu 7 septembrie 1940, întrucât recurentul-reclamant nu a făcut dovada că ar fi depus cerere pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la acea dată, astfel încât data de 15 septembrie 1940 a fost corect stabilită de instanța de fond.
În consecință, soluția adoptată de instanță este legală și temeinică, iar recursul nefondat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.S., împotriva sentinței civile nr. 154 din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2003.