Criminal complaint against police and prosecutor dismissed due to untimely appeal filed after statutory deadline expired

Examinând recursul de față constată:

Prin sentința penală nr. 12 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționarul L.I. împotriva rezoluției nr. 1607/11/2/2008 din 15 octombrie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus obligarea petiționarului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut că petiționarul a formulat plângere penală împotriva procurorului V.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu și subinspectorului D.A. din cadrul Poliției orașului Pantelimon pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 250 și art. 264 C. pen. susținând că la data de 31 ianuarie 2006 a fost audiat într-o cauză penală cu încălcarea prevederilor procedurale care garantează dreptul la apărare, i s-a refuzat nejustificat administrarea tuturor probelor pentru aflarea adevărului și s-au exercitat violențe asupra sa cu ocazia punerii în executare a mandatului de aducere emis de procuror.

S-a mai reținut că prin ordonanța nr. 867/P/2007 din 12 iunie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmării penale față de cele două persoane reclamate reținându-se că faptele fie nu există, fie nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni. Prin aceeași ordonanță s-a disjuns cauza cu privire la alte persoane și s-a declinat competența la Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Plângerea formulată de petiționar împotriva ordonanței a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția procurorului general din 15 octombrie 2008.

Petiționarul a formulat plângere la instanță susținând că se impune restituirea cauzei la parchet deoarece nu au fost administrate probe.

Examinând actele dosarului instanța a reținut că petiționarul a fost cercetat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ilfov în dosarele 1504/2006, 1526/P/2006. La data de 7 noiembrie 2006, în urma reorganizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Ilfov cauzele au fost declinate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu fiind înregistrate sub nr. 712/P/2006 și respectiv 710/P/2006.

La data de 31 octombrie 2006, întrucât petiționarul nu a dat curs citației de a se prezenta pentru a i se aduce la cunoștință învinuirea, procurorul a emis un mandat de aducere care a fost pus în executare de Poliția Pantelimon, activitate la care a participat și subinspectorul D.A.

Cu această ocazie subinspectorul nu a pătruns în imobil și nu a exercitat violențe asupra petiționarului sau membrilor familiei sale. De altfel petiționarul nu a putut face nici o dovadă a faptului că a suferit vreo vătămare de orice fel.

S-a mai reținut că la aceeași dată i s-au adus petiționarului la cunoștință învinuirile în dosarele 710/P/2006 și 712/P/2006, întocmindu-se procese verbale pe care acesta Ie-a semnat și în care s-a consemnat că, după ce i s-a adus la cunoștință că are dreptul la asistență juridică, nu a dorit să fie asistat de un avocat.

În aceleași împrejurări L.I. a fost audiat în alte cauze, iar din actele dosarului rezultă că a refuzat să dea declarație în cauza 555/P/2006, iar în cauza 1504/P/2006 și-a expus punctul de vedere cu privire la faptele pentru care era cercetat.

Instanța a mai reținut că, la dosarul nr. 7107P/2006 au fost conexate dosarele 711/P/2006 și 713/P/2006, iar la 23 ianuarie 2007 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului L.I. și aplicarea unei amenzi administrative pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 C. pen. și scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunile prevăzute de art. 192, art. 192, art. 217 și art. 220 C. pen.

Soluția dispusă nu a fost atacată cu plângere de L.I.

Având în vedere cele expuse instanța a reținut că este neîntemeiată susținerea petiționarului că în cauză nu au fost efectuate cercetări.

De asemenea s-a reținut că din acte nu rezultă existența infracțiunilor prevăzute de art. 250 și art. 264 C. pen. și că intimații au respectat toate normele procedurale în exercitarea atribuțiilor profesionale astfel încât nu subzistă nici infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

S-a concluzionat că plângerea formulată nu este întemeiată.

Petiționarul L.I. a declarat recurs împotriva sentinței la data de 18 februarie 2009.

Examinând actele dosarului Curtea constată că recursul a fost declarat după expirarea termenului prevăzut de lege.

Astfel, din încheierea din 13 ianuarie 2009, când au avut loc dezbaterile, rezultă că petiționarul a fost prezent.

În această situație, conform art. 3853 raportat la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., termenul 10 zile, în care petiționarul putea să declare recurs potrivit legii, a început să curgă de la data pronunțării sentinței, respectiv la 20 ianuarie 2009.

Având în vedere dispozițiile art. 186 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen., referitoare la calculul termenelor procedurale, Înalta Curte reține că ultima zi în care petiționarul putea declara recurs a fost luni 2 februarie 2009.

Cum petiționarul a declarat recurs ulterior acestei date, respectiv la 18 februarie 2009, recursul va fi respins ca tardiv conform art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul L.I. împotriva sentinței penale nr. 12 din 20 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la 30 martie 2009.