Eviction post-lease: Landlord standing without proof of ownership and validity of service to registered address
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant tenant's appeal as unfounded, thereby upholding the lower court rulings and finalizing the eviction of the tenant from the property owned by the landlord. The dispute centered on a petition for eviction following the expiration of a lease agreement, where the tenant challenged the landlord's procedural standing and claimed that service of process was invalid because the court had summoned them to an outdated address. The court held that the service was lawful under Article 87(2) of the Code of Civil Procedure as it was directed to the registered address in the Trade Register, and the tenant bore no obligation to notify of a change of address. Crucially, the court established that the landlord did not need to prove ownership to establish standing for an eviction action based on the loss of usage rights upon lease expiration; however, the landlord had voluntarily provided the title deed, which further validated the claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 87 alin. (2) C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Eviction post-lease: Landlord standing without proof of ownership and validity of service to registered address: Pârâta, a introdus recurs în termen legal, împotriva acestei decizii, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a VI-a comercială, reclamanta SC B.T. SRL a solicitat evacuarea pârâtei SC C.C.P. SRL din imobilul situat în București, pe care îl ocupă fără titlu.
Reclamanta, în motivarea cererii a susținut că este proprietara imobilului, cu privire la care a încheiat cu pârâta un contract de locațiune, care a expirat la 3 iunie 2005.
Cum contractul nu a fost prelungit, pârâta deține și folosește imobilul abuziv.
Analizând probatorul administrat în cauză, Tribunalul, prin sentința comercială nr. 4125 din 29 mai 2006, a admis acțiunea așa cum a fost formulată.
Instanța de fond, concluzionând, a reținut că, efectele contractului încheiat de părți au încetat la termenul stabilit la data de 3 iunie 2005 și cum nu a intervenit o prelungire a acestuia, pârâta deține imobilul fără titlu, astfel că cererea de evacuare este întemeiată.
Prin apelul declarat de pârâtă, sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie susținând pe de o parte că i-a fost încălcat dreptul la apărare, de îndată ce nu a fost citată în cauză, iar pe de altă parte că greșit s-a reținut că reclamanta este proprietara imobilului.
Analizând sentința, prin prisma criticilor invocate prin motivele de apel Curtea, prin decizia comercială nr. 72 din 5 februarie 2007, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această deciziei, instanța a reținut:
Prima critică, referitoare la nelegala citare a pârâtei apelante la judecata în fond a cauzei, este neîntemeiată, deoarece citarea s-a făcut la sediul publicat în Registrul Comerțului, la adresa menționată și în cererea de chemare în judecată.
S-a apreciat ca neîntemeiată și cea de-a doua critică, vizând lipsa calității procesuale active a reclamantei- intimate, pe considerentul că aceasta a făcut dovada dreptului de proprietate cu contractul de vânzare cumpărare autentificat la 22 iunie 2001 la BNP M.P.
Pârâta, a introdus recurs în termen legal, împotriva acestei decizii, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În fapt, din motivarea sumară a cererii de recurs, rezultă că recurenta invocă necitarea sa la judecarea pe fond a cauzei și reținerea greșită a stării de fapt de către ambele instanțe în ceea ce privește calitatea de proprietar a reclamantei intimate, privind imobilul în litigiu.
Criticile sunt nefondate.
În apel, pe cale devolutivă s-au analizat aceste critici, reiterate și în recurs.
Astfel, verificând lucrările cauzei urmează a se reține că în mod just, s-a apreciat că citarea pârâtei - recurente s-a făcut la adresa indicată pentru sediul societății, fiind date relații în acest sens de către O.R.C.
Întrucât recurenta - pârâtă nu a comunicat schimbarea sediului, s-a apreciat corect că prima instanță a realizat citarea acesteia cu respectarea dispozițiilor art. 87 alin. (2) C. proc. civ.
În ceea ce privește rezolvarea greșită a cauzei, sub aspectul reținerii că reclamanta nu are calitate procesuală activă, se impune a se respinge și această critică pentru două considerente:
- Față de obiectul cererii de chemare în judecată, reclamantei - intimate nu îi era necesar să dovedească că este proprietara bunului, deoarece dreptul de folosință deși este un element al dreptului de proprietate nu se confundă cu acesta.
- Or, după încetarea contractului de locațiune, recurenta - reclamantă era îndreptățită să-și redobândească folosința asupra imobilului.
Corect a stabilit instanța, că deși nu era necesar că reclamanta să-și dovedească dreptul de proprietate, această dovadă s-a realizat depunându-se titlul de proprietate asupra imobilului.
Așa fiind, reținând că în cauză nu poate fi reținută nelegalitatea deciziei, în raport de motivul de recurs invocat, față de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.C.P. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 72 din 7 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 februarie 2008.