Commercial Debt Annulment Complaint Rejected for Lack of Material Error or Unexamined Recusal Ground

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 440 din 10 octombrie 2005, Tribunalul Prahova, secția comercială, a respins excepțiile de necompetență teritorială de soluționare a cauzei, a lipsei calității procesuale active a reclamantei, a insuficienței timbrări a cererii de chemare în judecată, a autorității de lucru judecat, a inadmisibilității și prematurității invocate de pârâtă pe cale de întâmpinare și a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta SNP P. SA, sucursala P. Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC O. SA București cu obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 3.454.597.661 lei reprezentând contravaloarea facturii și a sumei de 1.022.361.968 lei penalități de întârziere de la data emiterii facturilor la 8 septembrie 2004, calculate conform raportului de expertiză contabilă, expert Ș.Ș.

Respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 28.000.000 lei reprezentând expertiză extrajudiciară și obligă pârâta la 82.879.587 lei (8.288 ron) cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu expert.

Apelul declarat de pârâta SC O. SA a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 89 din 3 aprilie 2006.

Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta a declarat recurs ce a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin Decizia nr. 1456 din 24 aprilie 2007, ca tardiv declarat.

Pârâta a formulat la data de 7 mai 2007 contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 1456 din 24 aprilie 2007 (dosar 9600/1/2006) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precizând că la data de 3 aprilie 2006 a declarat recurs semnat de reprezentantul societății împotriva Deciziei nr. 89 din 3 aprilie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, decizie comunicată la data de 20 aprilie 2006 la sediul ales de SC O. SA.

Ulterior, la data de 18 mai 2006, prin poșta simplă, cu confirmare de primire, s-a mai transmis un recurs, semnat de această dată de Cabinetul de Avocatură L.R., recurs ce aducea completări primului recurs, în motivarea acestuia, temeiul de drept al declarării recursului fiind același.

Cu toate acestea, la termenul de judecată din data de 20 februarie 2007, în dosarul nr. 9600/1/2006, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității formulării recursului, acordându-se termen în vederea răspunsului la excepția formulată.

La termenul acordat, cu toate că a fost depusă nota de transport ce dovedea faptul că recursul a fost formulat în termenul legal, instanța a admis excepția tardivității invocată.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 317 alin. (2) și art. 318 alin. (1) și art. 319 indice 1 C. proc. civ.

De precizat că s-a solicitat și suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere, fără ca aceasta să fie timbrată legal respectiv 10,00 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, astfel cum s-a dispus prin Încheierea de ședință din 12 octombrie 2007 și citarea contestatoarei cu această mențiune pentru termenul de judecată din 15 februarie 2008.

De altfel, la acest termen contestatoarea a menționat că renunță la cererea pentru suspendarea executării silite.

Intimata SNP P. SA București, sucursala P. Prahova, prin întâmpinarea formulată în temeiul dispozițiilor art. 320 alin. (2) C. proc. civ., a solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind nelegală și netemeinică.

Referitor la cererea contestatoarei pentru suspendarea executării hotărârii a cărei anulare se cere Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (2), (3) din Legea nr. 146/1997 urmează să anuleze ca netimbrată cererea pentru considerentul sus menționat.

În ceea ce privește contestația în anulare formulată în conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

Și, în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Astfel cum rezultă din conținutul textelor legale, contestația în anulare formulată nu îndeplinește cerințele prevăzute de acestea.

Greșelile la care se referă art. 318 C. proc. civ. trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale esențiale din dosarul cauzei, contestația în anulare neputând fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată.

Motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) C. proc. civ. invocat de contestatoare nu vizează în speță erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului care au avut drept consecință darea unei soluții greșite.

Contestatoarea nu a precizat în concret greșeala materială esențială ce a determinat soluția eronată.

Pentru considerentele expuse se constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 317 alin. (2) și art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și urmează a fi respinsă contestația în anulare formulată de contestatoarea SC O. SRL București împotriva Deciziei nr. 1456 din 24 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrată cererea pentru suspendarea executării silite formulată de contestatoarea SC O. SRL București.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC O. SRL. București împotriva Deciziei nr. 1456 din 24 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2008.