Public servant bonus reduction challenged as unlawful; appellate jurisdiction over local authority acts barred by mandatory tribunal competence

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Sesizarea primei instanțe.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 03 septembrie 2008, reclamantul S.C.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P.R.M.S. București și S.V., obligarea pârâtului la plata premiului anual integral pentru anul 2007. A arătat că în luna ianuarie 2008 a primit premiul anual pentru 2007 diminuat cu 5%, în temeiul deciziei consiliului de conducere al unității din data de 10 ianuarie 2008. In susținerea cererii sale reclamantul a precizat că motivul invocat de pârât pentru diminuarea operată, respectiv atitudinea necorespunzătoare și relațiile neprincipiale reținute în sarcina sa, este unul pur speculativ, diminuarea fiind în realitate determinată de funcția pe care o deține în cadrul sindicatului F.J.

Soluția primei instanțe.

Prin sentința nr. 3300 din 02 decembrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea, obligând pârâtul P.R.M.S. București să plătească reclamantului premiul anual integral, și admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.V., a respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu acesta, ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut în esență, următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S.V., invocată de acesta prin întâmpinare, instanța a constatat că acest pârât nu a contribuit în mod direct la emiterea actului atacat și nu a decis diminuarea premiului anual, astfel încât nu poate fi angajată în nici un mod răspunderea lui.

În ceea ce privește fondul cauzei, curtea de apel a reținut că diminuarea cu 5% a premiului anual acordat, nu este întemeiată pe fapte concrete, autoritatea publică pârâtă neputând justifica în nici un mod concluzia membrilor consiliului potrivit căruia reclamantul ar fi avut o atitudine profesională necorespunzătoare și ar fi avut relații neprincipiale cu celelalte cadre.

Instanța de recurs.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P.J. București.

În motivele de recurs s-a susținut că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea competenței materiale a acestei instanțe, ceea ce constituie un motiv de nelegalitate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

A fost criticată sentința și sub aspectul greșitei soluționări a excepției prescripției extinctive, precum și pe fondul cauzei.

Excepția necompetenței materiale a instanței face parte din categoria excepțiilor de procedură.

Potrivit prevederilor art. 159 C. proc. civ. necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad.

Excepția necompetenței materiale, fiind o excepție de ordine publică, are caracter absolut și dirimant, motiv pentru care va fi analizată cu prioritate.

Acțiunea are ca obiect obligarea unei autorități publice, respectiv a P.M.S. București, să acorde reclamantei premiul anual integral, reclamantul având calitatea de funcționar public cu statut special.

În conformitate cu dispozițiile art. 91 din Legea nr. 188/1999 R acțiunile având ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici se soluționează de către instanțele de contencios administrativ.

Față de această reglementare legală prin care s-a instituit un sistem unitar în materia competenței de soluționare a litigiilor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sau cerere derivate din acest raport, în favoarea instanței de contencios administrativ, se impune a se face și aplicarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 R.

Potrivit art. 10 alin. (1) teza a II a din Legea nr. 554/2005 și art. 3 C. proc. civ., Curtea de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ și fiscal privind actele autorităților și instituțiilor centrale. În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza I și art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., tribunalele sunt instanțe cu plenitudine de competență în materia contenciosului administrativ, soluționând cauzele având ca obiect actele administrative ale autorităților publice locale și județene.

Revenind la speța de față, pârâtul P.M.S. nu face parte din categoria autorităților publice centrale, fiind o autoritate la nivel local așa încât soluționând cauza pe fond Curtea de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea competenței altei instanțe.

Întrucât motivul de casare privind necompetența materială a Curții de Apel București este fondat, celelalte motive de recurs nu vor mai fi analizate, admiterea primului motiv de recurs făcând inutilă cercetarea celorlalte motive.

Soluția instanței de recurs.

Având în vedere nelegalitatea hotărârii, în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și art. 313 C. proc. civ., se va casa sentința Curții de Apel București și se va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.J. București împotriva sentinței civile nr. 3300 din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.