Land attestation upheld over later restoration claim in fuel-station parcel dispute
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the claimant's appeal as unfounded, upholding the lower court's judgment that rejected the action; the challenged land attestation certificate therefore remains in force in favor of the commercial company. The claimant had sought partial annulment of a 1993 property attestation certificate issued by the Ministry of Industries and Commerce, to exclude a 128.37 sq m parcel from the company's total 116,184.05 sq m area, arguing that the same land had been included in a 1996 title restoring her ownership under Law No. 18/1991. The decisive legal basis was Articles 19 and 20 of Government Decision No. 834/1991 (implementing Articles 19 and 20 of Law No. 15/1990), which provide that lands in the patrimony of state-capital commercial companies at their establishment, and necessary for their activity, may be attested to them; the court found the disputed land, which had passed from the former council's administration to a petroleum enterprise in 1975 and was used for a fuel station with underground reservoirs and pumps, was legally attested to the company, making the company's title valid over the claimant's later restoration claim.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 din Legea nr.15/1990; Land attestation upheld over later restoration claim in fuel-station parcel dispute: Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că terenurile care nu au intrat în proprietatea statului, în condițiile legii, nu pot forma obiectul certificatelor de atestare a dreptului de proprietate emise în temeiul art. 20 din Legea nr.15/1990 și H.G.nr.834/1991, așa cum greșit a reținut prima instanță.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Industriilor și Comerțului și S.C.”PECO” SA – Sucursala Suceava, anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M. 03 nr. 0311 emis la 30 iunie 1993 de primul pârât, în sensul diminuării din suprafața totală de 116.184, 05 mp a suprafeței de 128,37 mp, identic cu parcela nr.154/2 aparținând C.F. nr.675- Suceava.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că i s-a reconstituit, conform Legii nr.18/1991, prin titlul de proprietate nr.1737/1996, dreptul de proprietate pentru suprafața de 379 mp teren intravilan, din municipiul Suceava, în care este inclusă și suprafața de 128,37 mp, pentru care, prin certificatul atacat, i s-a atestat dreptul de proprietate S.C.”PECO” SA Suceava.
Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ, fiind investită, prin declinare de competență, cu soluționarea acțiunii, prin sentința civilă nr.35 din 27 martie 2002, a respins acțiunea, cu următoarea motivare:
Comisia Județeană Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin titlu de proprietate nr.1737 din 27 mai 1996, eliberat în baza sentinței civile nr.5530 din 5 iulie 1994 a Judecătoriei Suceava, a reconstituit dreptul de proprietate al reclamantei.
Pentru parte din terenul, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctei Strugaru Eugenia, anterior emiterii titlului acesteia, Ministerul Industriilor și Comerțului a atestat dreptul de proprietate asupra terenului S.C.”PECO” Suceava, teren pe care se află o stație Peco de uz casnic nr.1 Suceava; în momentul în care s-au efectuat măsurătorile topografice nu au existat litigii cu vecinii.
Cum terenul pentru care se solicită anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate se afla în patrimoniul S.C.”PECO” SA Sucursala Suceava, la data înființării acesteia și este necesar desfășurării activității, conform obiectului de activitate, s-a reținut, cu referire la H.G. nr. 834/1991 și la Legea nr.15/1990, că acțiunea este nefondată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, susținând, în esență, că terenurile care nu au intrat în proprietatea statului, în condițiile legii, nu pot forma obiectul certificatelor de atestare a dreptului de proprietate emise în temeiul art. 20 din Legea nr.15/1990 și H.G.nr.834/1991, așa cum greșit a reținut prima instanță.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 19 și 20 din H.G.nr.834/1991, privind aplicarea art. 19 și 20 din Legea nr.15/1990, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat, la data înființării acestora,
necesare desfășurării activității, conform obiectului lor de activitate, se determină pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului de către organele care, potrivit legii îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort.
Or, în cauză, terenul în litigiu, pe care se află amplasată stația de uz casnic nr.1, prin Decizia nr. 5 din 20 ianuarie 1975 emisă de fostul Consiliu Popular Suceava, a fost trecut din administrarea consiliului în administrarea Întreprinderii pentru Livrarea Produselor Petroliere Iași, fiind scos din circuitul civil.
Apoi, la reorganizare, potrivit Legii nr.15/1990, S.C.”PECO” Sucursala Suceava avea în administrare terenul în litigiu, iar pe acest teren sunt amplasate rezervoare îngropate pentru combustibil petrolier și pompe de distribuție.
Așadar, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M. 03 nr. 0311 a fost emis legal de Ministerul Industriilor și Comerțului, pentru suprafața de teren de 116.184,05 mp, în care se află și suprafața de 128,37 mp pretinsă de reclamantă.
În consecință, soluția adoptată este legală și temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinței nr.35 din 27 martie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5 februarie 2004.