Inadmissibility of criminal revision for abuse in office without final prosecution decision

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 669 din 20 ianuarie 2003 a Tribunalului Constanța pronunțată în dosarul nr. 1162/2003, rămasă definitivă prin respingerea apelului, decizia penală nr. 1/ P din 6 ianuarie 2004 a Curții de Apel Constanța și a recursului, prin decizia penală nr. 1698 din 26 martie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revizuientul B.E. a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.

Împotriva hotărârii de condamnare, în dosarul nr. 2364/118/2008, petentul B.E. a formulat cerere de revizuire, invocând cazul de revizuire prevăzută de art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., prin aceea că procurorul care a efectuat urmărirea penală ar fi comis infracțiunea de „abuz în serviciu” deoarece a refuzat nemotivat să administreze proba de contraexpertiză și nu a ținut seama de toate elementele de fapt și de drept ale cauzei care ar fi condus la încadrarea faptei în infracțiunea de „loviri cauzatoare de moarte” și nu în cea de „omor.

Prin sentința penală nr. 35/ CEA din 18 iunie 2008, Tribunalul Constanța a respins, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul B.E. împotriva sentinței penale nr. 669/2003 a Tribunalului Constanța deoarece nu sunt întrunite cerințele art. 394 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neexistând o hotărâre definitivă că procurorul a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.

Împotriva hotărârii, în termenul legal, revizuientul B.E. a declarat apel motivând că încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat nu este cea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., deoarece nu a intenționat uciderea victimei și aceasta o putea demonstra pe calea unei expertize respinse de către procurorul de caz.

Prin decizia penală nr. 124/ P din 20 noiembrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins apelul condamnatului B.E., ca nefondat.

Declarând recurs împotriva deciziei penale sus-menționate, recurentul condamnat a reiterat motivele formulate la instanța de fond, în sensul că procurorul care a efectuat urmărirea penală ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu deoarece a refuzat nemotivat să administreze proba de contraexpertiză medicală și nu a ținut seama de toate elementele de fapt și de drept ale cauzei care ar fi condus la încadrarea faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte și nu cea de omor.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, aspectele invocate în cererea de revizuire, respectiv neefectuarea unei expertize medico-legale care să precizeze legătura de cauzalitate între decesul victimei și la loviturile aplicate spre o zonă cu un organ nevital, au constituit obiectul unei plângeri îndreptate împotriva procurorului care a instrumentat cauza, însă cercetările nu s-au definitivat, neexistând o hotărâre judecătorească sau ordonanță a procurorului în susținerea celor afirmate de revizuient și ca atare nu pot constitui cazul de revizuire invocat, respectiv art. 394 lit. d) C. proc. pen., nefiind aplicabile în speță, în mod corect fiind respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire de către instanța de fond.

Pentru considerentele expuse anterior se va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul B.E.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuientul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul revizuient condamnat B,E, împotriva deciziei penale nr. 124/ P din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 ianuarie 2009.