Pre-trial detention maintained on attempted murder conviction; appeal dismissed as unfounded.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Criminal Section) dismissed as unfounded the defendant's appeal against the Court of Appeal Oradea's order of 20 August 2009, which had maintained the defendant's pre-trial detention; consequently, the detention order remains in force, and the defendant was ordered to pay 200 RON in judicial costs to the state. The case arose from the defendant's appeal against the continued detention following his first-instance conviction by the Bihor Tribunal for attempted aggravated and particularly grave murder (7 years' imprisonment plus 5 years' deprivation of rights), with the defendant arguing that the grounds for detention no longer subsisted. The court held that under Articles 136(1)(d), 143, and 148(1) of the Romanian Criminal Procedure Code (as amended by Law No. 356/2006), preventive detention is justified where the offense carries a penalty exceeding 4 years' imprisonment and release would pose a concrete danger to public order; since no new circumstances had emerged and the first-instance conviction, though non-final, justified continued deprivation of liberty under Article 5(1)(a) ECHR, the detention was lawfully maintained given the gravity, manner, and social consequences of the offense.
Legislator headnote
AI generatedart. 3002 C. proc. pen, art. 160b C. proc. pen, art. 136 alin. (1) C. proc. pen, Art. 148 alin. (1) C. proc. pen, art. 176 lit. c) C. pen, art. 37 lit. b) C. pen; Pre-trial detention maintained on attempted murder conviction; appeal dismissed as unfounded: The case arose from the defendant's appeal against the continued detention following his first-instance conviction by the Bihor Tribunal for attempted aggravated and particularly grave murder (7 years' imprisonment plus 5 years' deprivation of rights), with the defendant arguing that the grounds for detention no longer subsisted. The court held that under Articles 136(1)(d), 143, and 148(1) of the Romanian Criminal Procedure Code (as amended by Law No. 356/2006), preventive detention is justified where the offense carries a penalty exceeding 4 years' imprisonment and release would pose a concrete danger to public order; since no new circumstances had emerged and the first-instance conviction, though non-final, justified continued deprivation of liberty under Article 5(1)(a) ECHR, the detention was lawfully maintained given the gravity, manner, and social consequences of the offense.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to reject the appeal as unfounded, being the main procedural basis for the dismissal.
Applied to oblige the appellant to pay state judicial costs.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 august 2009 pronunțată în Dosarul nr. 4269/111/2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 3002 C. proc. pen. raportat la art. 160b C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului J.C., constatând că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
În termen legal, inculpatul J.C. a declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea sa în libertate, susținând că temeiurile arestării preventive nu mai subzistă și că nu ar mai putea influența cercetarea judecătorească.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penală, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, prevede că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cu referire la motivele de recurs invocate, se reține că instanța de apel, la 20 august 2009 a constatat că nu au intervenit împrejurări noi care să modifice temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului și chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Bihor nu are caracter definitiv, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 parag. 1 lit. a) din C.E.D.O.
Astfel, se constată că inculpatul J.C. a fost condamnat de Tribunalul Bihor, în baza art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) și art. 176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav la o pedeapsă principală de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b C. pen.
Față de cele arătate, se constată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia, apreciind că lăsarea în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, de natură să aducă atingere desfășurării procesului penală, în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de modalitatea de săvârșire, de circumstanțele reale în care aceasta a fost produsă, de recrudescența acestui gen de fapte, de starea de pericol și de urmările sociale produse prin însăși natura faptei, de vătămarea adusă relațiilor sociale privind viața persoanei, precum și limitele de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că a dispus menținerea stării de arest a acestuia.
Ca atare, încheierea pronunțată la 20 august 2009 este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpatul J.C. nefiind fondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul J.C. împotriva încheierii din 20 august 2009 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 4269/111/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 28 august 2009.