Remand for failure to evaluate evidence on continuous embezzlement and fraudulent bankruptcy of assets in liquidation

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 248 din 6 iunie 2008, Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 16077/63/2007, a admis în parte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor formulată de inculpatul N.V., prin apărătorul ales, avocat M.G.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. și art. 13 din Legea nr. 87/1994 în infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, fost art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.V., la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., dreptul de a fi comerciant.

În baza art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare (pct. 2 rechizitoriu).

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată în întregime pedeapsa aplicată.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 C. pen., fost art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an închisoare (pct. 3 rechizitoriu).

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa aplicată.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu art. 13 C. pen., fost art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare (pct. 4 rechizitoriu).

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-a constatat grațiată condiționat pedeapsa aplicată și s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 7.

În baza art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 13 C. pen., fost art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (pct. 1 rechizitoriu).

În baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an închisoare (pct. 5 rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea dreptului de a fi comerciant prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.

S-au aplicat art. 71 și 64 lit. a), dreptul de a fi ales și lit. b) și c) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv cu începere de la 08 aprilie 2002 - 26 august 2002.

S-au anulat actele false.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă M.V., domiciliat în Craiova, ca neîntemeiată.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.C. SRL Motru la 66.099,34 lei despăgubiri civile către A.N.A.F. București cu dobânzi și penalități de întârziere percepute până la data achitării debitului (p.v. 26773 din 24 mai 2004 al – D.G.F.P. Gorj).

A fost obligat inculpatul la 662.225,7 lei către A.N.A.F. București, cu dobânzi și penalități de întârziere până la achitarea debitului, la 1.261.267,4 lei către H.K.R. Craiova și la 1.941.489,01 dolari S.U.A. și 4.599,4 lei către A.V.A.B. București.

A fost obligat inculpatul la 5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 1220/P/2000, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul N.V., sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor de bancrută frauduloasă, art. 176 lit. b) din Legea nr. 31/1990, delapidare, art. 2151 alin. (1) C. pen., folosirea cu rea-credință a bunurilor societății în scop contrar intereselor acesteia pentru a favoriza o altă societate în care avea interese, art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, prezentarea cu rea-credință creditorilor și asociaților a unui bilanț contabil cu date inexacte, art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, art. 31 raportat la art. 290 C. pen., evaziune fiscală, art. 13 din Legea nr. 87/1994 și fals intelectual prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen.

Din cuprinsul actului de sesizare a instanței a rezultat, în esență că, în perioada 1999 - 2000, în calitatea sa de administrator al SC H.K.R.I. S.N.C. Craiova, aflată în procedura de lichidare judiciară și faliment ca urmare a neachitării ratelor scadente la împrumuturile contractate, a dispus în folosul său înstrăinarea unor valori din patrimoniul acesteia în detrimentul celuilalt acționar M.V. și a creditorilor.

Astfel, a înființat în anul 1999 și o filială a aceleiași societăți în orașul Motru, iar ulterior, pentru a înlătura inconvenientele legate de gestionarea resurselor bănești, a înființat la data de 4 aprilie 2000 SC E.P. SRL Motru, prin intermediul căreia a derulat operațiunile comerciale ale societății aflată în procedura falimentului, închiriind o parte din mijloacele de producție ale acesteia, fabricând aceleași produse până în luna ianuarie 2002, ca producător direct și singur beneficiar al veniturilor obținute.

De asemenea, în calitate de președinte ale filialei Dolj a U.P.R.C.D. și-a însușit, indirect, sume de bani provenite de la societățile pe care le administra sub aparența unor contracte de consultanță nereale, în perioada 8 noiembrie 200 - 19 decembrie 2001.

La data de 15 februarie 2001 a cesionat în calitate de reprezentant al SC H.K.R. S.N.C. Craiova, printr-un contract încheiat cu SC E.P.C. SRL Motru, atât leasingul, cât și utilajele achiziționate pentru prelucrarea materialelor plastice, fără a stipula clauze privind recuperarea prețului deja plătit de societatea aflată în procedura falimentului.

De asemenea, după declanșarea procedurii de faliment a dispus întocmirea de facturi ce constatau debite în sarcina cetățeanului olandez K.L.A. retras din societate în data de 6 decembrie 1998, reprezentând lipsa de folosință pentru autovehiculul TIR reținut în Olanda pentru neplata părților sociale ale fostului său asociat în sumă de 300.000 guldeni, în scopul denaturării realității situației financiare, majorări artificiale a veniturilor și realizării de beneficii fictive.

Pentru a justifica viramentele de bani în contul U.P.R.C.D., a dispus întocmirea fictivă de contracte de consultanță cu societățile pe care le administra deși, nici filiala Dolj și nici forul ierarhic nu avea specialiști pentru întocmirea unor astfel de studii.

Lucrările de consultanță în beneficiul societăților administrate de inculpat au fost efectuate de SC H. București și SC C.A. SA București, lucrări care la cererea acestuia au fost falsificate sub aspectul emitentului.

Examinând întregul material probatoriu administrat în cauză, plângerea penală formulată de partea civilă M.V., sentințele civile nr. 344/2001 și 143/2001 pronunțate de secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Dolj, rapoartele d expertiză contabilă efectuate în cauză actul adițional autentificat sub nr. 5367 din 16 dec. 1998 contractul de consultanță din 01 noiembrie 1998 încheiat de U.P.R.C.D. - Filiala Dolj, cererile de constituire ca părți civile a A.V.A.S. București a lichidatorului SC A. SA, a părții civile M.V., depozițiile martorilor: S.L., B.M., M.O., B.M., P.R.C., P.Ș., A.F.R.R., V.A. coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul a înființat împreună cu partea civilă M.V. și cetățeanul olandez K.L.A., SC H.K.R.I. S.N.C., având ca obiect de activitate producerea de ambalaje din plastic folosite în industria alimentară.

În anul 1999 societatea a angajat credite bancare pentru achiziționarea de utilaje și materii prime pe care n-a mai putut să le restituie la datele scadente ceea ce a condus la declanșarea procedurii falimentului de către B. SA Craiova, acțiunea fiind admisă și numit lichidator judiciar la data de 20 aprilie 2000.

Până la soluționarea acestei acțiuni cetățeanul olandez a cesionat la data de 16 decembrie 1999, părțile sale sociale celorlalți doi asociați M.V. și N.V.

În calitatea sa de administrator al societății aflate în procedura lichidării judiciare, inculpatul a recurs la o serie de modalități pentru a ocoli contul bancar al acesteia supus controlului judecătorului sindic, continuând producția cu aceleași utilaje în scopul transferării veniturilor astfel obținute, la altă societate în care avea interese.

În aceeași perioadă a dispus înstrăinarea unor valori din patrimoniul societății aflate în faliment, prejudiciind, astfel, creditorii și deopotrivă pe celălalt acționar M.V. care a conștientizat că măsurile luate diminuau masa credală.

Astfel, în anul 1999, inculpatul a înființat, după ce instanța a admis acțiunea de lichidare a SC H.K.R. S.N.C., o filială a aceleiași societăți în orașul Motru, județul Gorj care era mai dificil de supravegheat.

La data de 04 aprilie 2000, inculpatul a înființat SC E.P.C. SRL Motru, în care deținea alături de soție 19 din cele 20 de părți sociale, iar la data de 4 mai 2000 a majorat capitalul social cu un aport adus de la această societate, de 22 milioane lei, filialei Motru a SC H.K.R.

În acest mod, SC E.P.C. SRL a devenit acționar majoritar al SC H.K.R. S.N.C. Motru, care avea același obiect de activitate cu cel al societății în faliment, societate prin care s-au derulat ulterior, începând cu 9 august 2000 raporturile cu furnizorii de materii prime.

În calitatea sa de reprezentant al SC E.P.C. SRL Motru și deopotrivă al societății în faliment, inculpatul a încheiat un contract de comision în care a prevăzut și clauza privind plata unui comision lunar în sumă de 3700 dolari S.U.A. și posibilitatea SC E.P.C. SRL să practice majorări cuprinse între 0-50 %.

Urmare a acestei tranzacții, societatea în faliment a suportat cheltuielile nejustificate pentru aprovizionarea cu materii prime în sumă de 2.691.139.487 ROL constând în achiziționarea la un preț superior a acestor produse celui practicat înainte de intermedierea prin SC E.P.C. SRL Motru.

Decontările contravalorii materiilor prime au fost posibile, deoarece acestea se compensau cu produse finite, operațiuni care scăpau cenzurii judecătorului sindic.

În afara acestor diferențe la aprovizionarea cu materii prime, societatea în faliment a suportat și echivalentul comisionului convenit de 60.790.474 lei, ceea ce a reprezentat o influență negativă asupra activelor societății.

În același mod, în scopul obținerii de profituri și prin comercializarea producției, a comunicat beneficiarilor societății aflate în procedura falimentului că livrările se vor face prin SC E.P. SRL Motru, indicându-le contul în care să vireze prețul produselor.

Ca reprezentant al SC N.K.R. S.N.C. Craiova, inculpatul a încheiat contracte cu cele două societăți în care era acționar majoritar, SC E.P. SRL și H.K.R. SRL Motru, stipulând prețuri de vânzare inferioare celor practicate anterior cu aceeași beneficiari, influențând nefavorabil situația financiară a societății în faliment cu suma de 7.626.740.367 lei, determinată prin expertiza contabilă efectuată.

În perioada de 01.01 - 31 decembrie 2000, inculpatul a achiziționat pentru SC E.P. SRL de la societatea în faliment, artificii la un preț inferior celui la care fuseseră comercializate anterior, în valoarea de 52.297.690 lei, obținând după revânzare un profit de 296.469.324 lei, activitate ce constituie de asemenea o diminuare a activelor în favoarea creditorilor SC H.K.R. S.N.C. Craiova.

Din luna decembrie 2000, a închiriat prin SC E.P. SRL Motru capacitățile de producție ale societății în faliment, continuând fabricarea de ambalaje până în luna ianuarie 2002, perioadă în care, substituindu-se fabricantului a realizat venituri de 897.840.625 ROL ce trebuia să se regăsească ca active în patrimoniul deținătoarei acestor capacități.

Prin acest mod de administrare direct interesată societatea în faliment a înregistrat diferențe nefavorabile în sumă totală de 10.035.146.839 lei.

În mod nelegal în luna februarie 2000 inculpatul a dispus plăți către societatea de asigurări NEDERLLANDER, după declanșarea procedurii de lichidare a SC H.K.R. S.N.C.

Fapta inculpatului, de a înstrăina în favoarea creditorilor, în situația în care SC H.K.R. S.N.C. se afla în faliment, a unei părți însemnate din active, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, în vechea reglementare de la data comiterii infracțiunii - art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 C. pen.

2. În temeiul Legii nr. 21/1994, prin sentința civilă nr. 5 din 15 iunie 1998 a fost înființată legal Filiala Craiova a U.P.R.C.D., societate nonprofit, inculpatul îndeplinind funcția de președinte.

Prin intermediul acesteia, inculpatul și-a însușit diferite sume de bani provenite de la cele 3 societăți pe care le administra.

În perioada 08 noiembrie 2000 - 19 decembrie 2001, din conturile celor 3 societăți administrate de către inculpat, a fost virată în contul U.P.R.C.D., sub acoperirea unor contracte de consultanță, suma de 13.468.446 ROL.

Verificările financiar-contabile au concluzionat că o mare parte din această sumă a fost utilizată pentru protocol și diurnă, în beneficiul inculpatului, cheltuieli ce exced obiectului de activitate al U.P.R.C.D. în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 21/1994, iar documentele justificative dovedesc că aceste operațiuni nu reflectă realitatea.

Pe de altă parte, sumele virate de cele 3 societăți reprezentau consultanța în beneficiul plătitorilor, or, U.P.R.C.D. nu avea specialiști și expertiza necesară efectuării unor astfel de studii.

În luna octombrie 2000, sub acoperirea unui contract de consultanță, inculpatul și-a însușit de la SC E.P. suma de 425.000.000 ROL care a fost ulterior restituită.

Prin intermediul U.P.R.C.D., inculpatul și-a însușit de la cele trei societăți pe care le administra suma de 938.468.446 lei.

SC H.K.R. S.N.C. Craiova a încheiat la data de 25 octombrie 1999 un contract de leasing cu o societate din Germania pentru achiziționarea unor utilaje necesare prelucrării materialelor plastice, în valoare de 170.000 mărci germane.

În perioada 10 aprilie 2000 - 15 februarie 2001, societatea cumpărătoare a achitat rate în valoare de 632.067.061 ROL după care aceste utilaje au fost transferate din dispoziția inculpatului în baza unui contract de cesiune către SC E.P. SRL Motru, la care acesta era administrator și acționar majoritar.

În contractul dintre cele două societăți privind cesionarea acestor utilaje n-au fost stipulate și clauze privind recuperarea prețului deja plătit de 632.067.061 lei, înstrăinarea fiind făcută în folosul inculpatului.

În acest mod, inculpatul a beneficiat de drepturi bănești necuvenite de la cele trei societăți pe care le administra, în sumă totală de 1.570.535.567 lei.

Faptele inculpatului, astfel cum au fost precizate de a-și însuși în mod repetat valorile administrate întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, incriminată de dispozițiile art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3. SC H.K.R. S.N.C. Craiova, sub administrarea inculpatului și-a continuat activitate de producție și după declanșarea falimentului, ceea ce a condus implicit la diminuarea activelor societății.

Expertizele contabile efectuate în cauză au determinat valoarea contabilă a activelor societății, atât la data de 31 martie 2000, cât și la data de 31 decembrie 2001, rezultând o diferență de 914.201.925 ROL.

În drept, fapta inculpatului de a folosi cu rea-credință bunurile societății SC H.K.R. S.N.C., aflată în faliment, în scop contrar intereselor acesteia și în folosul său propriu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în vechea reglementare, art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 C. pen.

4. La retragerea din societate a cetățeanului olandez K.L.A. la data de 16 decembrie 1998 acesta trebuia să primească de la ceilalți doi asociați, inculpatul N.V. și M.V., pentru părțile sale sociale suma de 300.000 guldeni.

Întrucât contractele care au consfințit înțelegerea acționarilor au fost încheiate după data de 5 noiembrie 1998 când s-a declanșat procedura falimentului SC H.K.R. S.N.C. Craiova, s-a dispus anularea lor de către instanță.

Cetățeanul olandez a primit astfel numai o parte din această sumă convenită, ceea ce l-a determinat să rețină în Olanda autovehiculul TIR proprietatea H.K.R. S.N.C.

În aceste condiții, inculpatul a dispus întocmirea unor facturi ce constatau debite în favoarea proprietarului autovehiculului produse de cetățeanul olandez, reprezentând lipsa de folosință a mijlocului de transport, ce au fost înregistrate în contabilitate fără existența unei baze legale.

Aceste facturi, deși au fost anulate prin sentința civilă a Tribunalului Dolj nr. 315 din 20 decembrie 2001, au avut menirea de a denatura realitatea situației financiare a societății aflată în faliment, prin majorarea în acest mod a veniturilor și realizarea de beneficii fictive.

În drept, fapta inculpatului de a prezenta asociaților, cu rea-credință o situație financiar inexactă sau date inexacte asupra condițiilor economice ale societății, pentru ascunderea situației reale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, în vechea reglementare art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În calitatea sa de președinte al U.P.R.C.D. - Filiala Craiova, pentru a ascunde scopul real al viramentelor de bani în contul acesteia, inculpatul a dispus întocmirea fictivă de contracte de consultanță cu societățile pe care Ie-a administrat, deși această societate non profit nu avea angajați specialiști în domeniu, iar, pe de altă parte, în evidențele contabile nu se regăsesc cheltuieli financiare pentru întocmirea unor asemenea studii.

Astfel de lucruri au fost întocmite pentru SC H.K.R. SRL Motru și SC H.K.R. S.N.C. Craiova de către SC H. București și SC C.A. SA București, fiind ulterior falsificate la solicitarea inculpatului, în ceea ce privește emitentul acestor studii de consultanță.

Acest fals se regăsește și în registrul de intrări-ieșiri al uniunii P.R.C.D. unde, poziția 291 a fost modificată în sensul că înscrisul anterior „adv. uprcd” a fost transformată în „contr. Uprcd”.

Deși contractul a fost datat 01 noiembrie 1998, fila in registru corespunde datei de 24 august 1998.

În drept, fapta inculpatului de a determina în orice mod, cu intenție, săvârșirea fără vinovăție de către altă persoană în mod repetat a infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată întrunește elementele constitutive ale participației improprii la această infracțiune, incriminată de dispozițiile art. 31 alin. (2), raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

6. Între U.P.R.C.D. Filiala Dolj și SC E.P. s-a încheiat la data de 01 octombrie 2000 un contract de consultantă pentru o perioadă de un an și 3 luni în valoare totală de 100.000 dolari S.U.A.

SC E.P. a înregistrat în baza acestui document, cheltuieli de exploatare în sumă de 2.884.290.000 ROL s-a regăsit în plăți efectuate către U.P.R.C.D., astfel încât, în contul de cheltuieli de exploatare al SC E.P. SRL Motru a rămas evidențiată cu acest titlu suma de 1.135.600.00 ROL, plată care n-a fost efectuată și care a influențat, atât veniturile societății, cât și bugetul de stat cu o influență prejuciatoare calculate prin expertizele efectuate la suma de 283.900.000 ROL.

Cu privire la această faptă instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., urmând ca în baza art. 334 C. proc. pen., să se dispună schimbarea încadrării juridice în infracțiunea complexă prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994, întrucât, în conținutul laturii obiective al infracțiunii de evaziune fiscală este cuprinsă, atât infracțiunea de fals, cât și uzul de fals, respectiv falsificarea de documente contabile prin atestarea unor împrejurări necorespunzătoare realității și evidențierea lor în actele contabile, diminuând astfel veniturile realizate și implicit diminuarea impozitului, taxelor și contribuțiilor datorate statului, infracțiune prevăzută în noua reglementare prin art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizare pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța a ținut seama de gradul de pericol social concret al faptelor, de împrejurările comiterii lor, de limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege, de consecințele lor și deopotrivă de circumstanțele personale ale acestuia, apreciindu-se că scopul pedepsei statuat de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin privarea sa de libertate.

Pentru această ultimă infracțiune, art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, instanța a aplicat și pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., interzicerea dreptului de a fi comerciant.

S-a constatat că pedepsele aplicate pentru infracțiunile prevăzute de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; prevăzută de art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 sunt grațiabile potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 543/2002, inculpatului, urmând să i se atragă atenția asupra consecințelor săvârșirii altor fapte penale, prevăzute de art. 7 din această lege.

În cauză au fost aplicate față de inculpat, pedepsele accesorii prevăzute de art. 71 C. pen., art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

Întrucât infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, în cauză s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen.

Instanța a computat din pedeapsa rezultantă aplicată, potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., reținerea și arestul preventiv cu începere de la 08 aprilie 2002 la 26 august 2002.

În temeiul dispozițiilor art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false, contractele de consultanță din data de 01 octombrie 2000.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a reținut următoarele:

Partea vătămată M.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.049.518 euro, reprezentând cota parte din profiturile societății în perioada 1998 - 2003 și jumătate din valoarea activelor societății, daune morale în sumă de 10.000 de euro și 12.500 euro, reprezentând drepturi salariale, fără a face dovada calității sale procesuale active în condițiile în care nu este reprezentantul SC H.K.R. S.N.C. Craiova.

Această solicitate a intrat în procedura falimentului la data de 20 aprilie 2000 când a fost numit lichidator judiciar, iar eventualele despăgubiri materiale și morale solicitate puteau fi realizate prin înscrierea la masa credală.

Pentru motivele enunțate acțiunea formulată de M.V. asociat al SC H.K.R. S.N.C. Craiova a fost respinsă.

În temeiul dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.C. SRL Motru, pe care a reprezentat-o în calitate de administrator, la plata sumei de 660.099.344 ROL despăgubiri civile către A.N.A:F. București cu dobânzi legale și penalități de întârziere calculate până la achitarea integrală a debitului, astfel cum a rezultat din procesul-verbal de control nr. 16773 din 24 mai 2004 încheiat de D.G.F.P. Gorj, constând în prejudiciul produs prin înregistrarea în contabilitate de cheltuieli ce nu îndeplinesc condițiile de document justificativ.

Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către A.N.A.F. București în sumă de 6.622.257.743 ROL, cu dobânzi și penalități până la achitarea debitului, reprezentând T.V.A. impozit pe salarii impozit pe profit, fond de învățământ, fond solidaritate, penalități și impozit de dividente (6.312.048.737 lei) stabilite pentru SC H.K.R. S.N.C. Craiova prin procese-verbale de control nr. 3.680/2001 și 347/2002 al fostului D.G.F.P. Dolj, precum și impozit pe profit, T.V.A., impozit pe salarii și penalități (320.208.976 ROL) pentru U.P.R.C.D. Filiala Dolj, stabilite prin procesul-verbal nr. 815/2002 al D.G.F.P. Dolj.

Inculpatul a fost obligat către SC H.K.R. S.N.C. Dolj prin lichidatorul judiciar B.G. la plata sumei de 12.612.674.724 ROL, reprezentând diferențe nefavorabile pentru societatea în faliment, rezultate din vânzările de caserole în anul 2001 și în perioada 04 aprilie - 31 decembrie 2002, pentru achiziționarea de artificii și vânzarea lor la un preț superior în anul 2000, diferența de preț rezultată din intermedierea aprovizionării cu materii prime în perioada 14 aprilie 2000 - 31 decembrie 2001, contravaloarea contractului de comision, calculate prin nota de constatare a D.G.F.P. Dolj din 29 ianuarie 2001 profitul realizat de SC E.C. SRL Motru în perioada decembrie 2001 - ianuarie 2002, suma de 632.000.000 ROL, reprezentând rate achitate din contractul de leasing pentru mașina de termoformare și primele plătite pentru asigurări de viață achitate pentru angajații unității falite.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.941.489,01 dolari S.U.A. și 45.994.962 ROL către A.V.A.B. București, reprezentând creanța preluată față de SC H.K.R. S.N.C. Craiova, în valoare de 32.075.696.421 lei din care s-a achitat suma de 100.768,50 dolari S.U.A.

Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul N.V. și părțile civile M.V. și A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Dolj.

M.V. a criticat sentința prin prisma faptului că în mod greșit s-a apreciat că își poate realiza pretențiile prin înscrierea la masa credală, deoarece între faptele reținute în sarcina inculpatului și a părților responsabile civilmente și prejudiciu a existat legătură de cauzalitate. A mai invocat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind părțile responsabile civilmente.

Partea civilă A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Dolj în motivarea apelului a arătat că inculpatul trebuia obligat la plata sumei de 790.753 lei, respectiv suma de 751.139 lei în solidar cu SC H.K.R.I. Craiova și suma de 39.434 lei în solidar cu U.P.R.C.D. - Filiala Dolj.

Inculpatul a invocat următoarele motive de apel:

Cu privire la faptele arătate la pct. 1 lit. a) și b) din sechestru, a arătat că nu sunt menționate elementele constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă, deoarece nici înainte, nici după intrarea societății în lichidare judiciară, inculpatul nu a înstrăinat active în frauda creditorilor, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cursul urmăririi penale la obiectivul 4, din expertiză, potrivit căruia activele au fost vândute de lichidator. Astfel, nu s-a avut în vedere faptul că la unele materii prime adaosul a fost zero sau foarte mic, iar în realitate nu s-a plătit niciun leu, ci a operat compensarea cu produs finite. Totodată, SC E. SRL doar a indicat mijloacele de producție și forța de muncă, iar inculpatul nu poate fi acuzat de faptul că nu a adus profit unei societăți în lichidare, întrucât judecătorul sindic și lichidatorul au avut cunoștință de operațiuni efectuate.

A mai arătat că prin sentința nr. 204 din 19 februarie 2008 s-a stabilit cu putere de lucru judecat că SC E. SRL nu datorează sumele de bani reținute în expertiză, rechizitoriu și sentință.

A mai solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Privitor la pct. 1 lit. c) din rechizitoriu a arătat că nu se precitează momentul în care au fost vândute artificiile, deoarece până la 20 martie 2000 societatea nu era în lichidare.

Referitor la pct. 1 lit. d) a invocat aceleași motive ca la lit. a) și b), iar cu privire la lit. e) a arătat că asigurările au fost plătite cu februarie 2000 când societatea nu era în lichidare.

În legătură cu pct. 2 lit. a) din rechizitoriu, a arătat că toate sumele indicate de inculpat au fost justificate cu documente, iar în cauză nu există plângeri sau constituiri de părți civile.

A mai invocat că fapta reținută la pct. 2 lit. b) nu poate constitui infracțiunea de delapidare, deoarece nu a existat o vânzare și o cerere a contractului de leasing, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A mai solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu privire la faptele prevăzute la pct. 3 și 4 din rechizitoriu, deoarece Legea nr. 31/1990 reglementează separat situația asociatului care întrebuințează, nu poate constitui infracțiunea de delapidare, deoarece nu a existat o vânzare și o cerere a contractului de leasing, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A mai solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu privire la faptele prevăzute la pct. 3 și 4 din rechizitoriu, deoarece Legea nr. 31/1990 reglementează separat situația asociatului care întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul societății în folosul sau al altuia, iar înregistrarea creanței ca efect al reținerii bunurilor TIR în Olanda nu reprezintă o denaturare a veniturilor.

Cu privire la pct. 5 și 6 din rechizitoriu a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât un contract de consultanță nu poate produce consecințe juridice, iar înregistrările în contabilitate au fost făcute de persoane specializate.

Referitor la latura civilă a invocat faptul că sumele arătate de A.V.A.S. și A.N.A.F. în cererile de constituire de parte civilă, reprezintă creanțe anterioare intrării în faliment și este imposibil să aibă ca izvor raportul juridic penal.

A mai arătat că cererea lichidatorului judiciar este inadmisibilă exprimând calitatea procentuală activă.

Inculpatul, în subsidiar, a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Cu ocazia judecării apelurilor a fost ascultat inculpatul, iar la cererea acestuia a fost depusă adresa nr. 209 din 4 noiembrie 2008 emisă de lichidatorul judiciar B.G. reprezentant al SC H.K.R. S.N.C. Craiova.

Prin decizia penală nr. 166 de la 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 16077/63/2007, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile M.V. și A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Dolj, împotriva sentinței penale nr. 248 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 16077/63/2007.

A fost admis apelul declarat de inculpatul N.V.

S-a desființat în parte sentința.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. [(fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 2 lit. b)].

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 8 ani compus din cuantumul pedepsei la care s-a adăugat un interval de timp de 5 ani stabilit de instanță.

În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la S.P.V.R.S.I de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele arătate mai sus se vor comunica S.P.V.R.S.I.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., raportat la art. 83 și 84 C. pen.

Au fost respinse acțiunile civile formulate de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj și A.V.A.B. București.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de H.K.R. Craiova prin lichidator judiciar.

A fost obligat inculpatul către această parte civilă reprezentată prin lichidator judiciar la 1.104.997,2360 RON daune materiale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Au fost obligați apelanții părți civile M.V. și A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Dolj la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a examinat hotărârea prin prisma motivelor invocate și examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept a apreciat că apelurile formulate de părțile civile sunt nefondate, iar apelul inculpatului este fondat numai cu privire la fapta arătată la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu și la unele aspecte ale laturii civile. În privința celorlalte critici arătate de inculpat, curtea de apel a considerat a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:

Societatea în faliment a fost administrată de inculpatul N.V. până la data de 20 iunie 2001, când SC A. SA Craiova i-a făcut cunoscut faptul că îi ridică acest drept.

În această perioadă prin activitatea desfășurată inculpatul a urmărit și chiar a înstrăinat o parte din activele societății aflate în faliment.

Astfel, la 01 august 2008, prin încheierea contractului de comision dintre SC H.K.R. S.N.C. Craiova și SC E. SRL Motru s-a creat în sarcina societății aflate în faliment plata unui comision lunar în sumă de 3700 dolari S.U.A. existând posibilitatea practicării unor majorări cuprinse între 0-50 %.

În același timp, prin contribuția inculpatului, materiile prime nu mai erau achiziționate direct de SC H.K.R. S.N.C. Craiova și prin intermediul SC E. SRL Motru care i le revindea la un preț superior care a aplicat adaosuri de până la 982,98 %.

Aspectul că nu se plăteau banii, ci produsele finite nu înlătură răspunderea inculpatului, ci scoate în evidență faptul că aceste operațiuni nu puteau fi controlate de judecătorul sindic.

Totodată, inculpatul prin contractele încheiate în calitate de reprezentant al SC H.K.R. S.N.C. Craiova a solicitat ca ambalajele să fie vândute prima dată către SC E. SRL Motru la prețuri inferioare celor practicate anterior, după care aceste societăți revindeau produsele beneficiarilor.

În privința faptei arătate la pct. 1 lit. c) din rechizitoriu, semnificativă este anexa nr. 3 a expertizei efectuată la urmărirea penală în care s-a arătat situația livrărilor de artificii prin intermediarul SC E.P. SRL Motru.

Chiar dacă începutul vânzărilor de artificii către SC E. a fost la 01 ianuarie 2000, acestea au continuat și după intrarea H.K.R. Craiova în faliment până la 31 decembrie 2000.

Apărarea inculpatului legată de starea artificiilor nu este întemeiată, deoarece aceste produse puteau fi vândute direct beneficiarilor, și nu prin intermediul SC E. Motru.

Referitor la fapta descrisă la pct. 1 lit. d) din rechizitoriu este evidentă intenția inculpatului de a diminua activele societății aflate în faliment în condițiile în care a închiriat întreaga capacitate de producție către SC E. Motru, care s-a substituit astfel SC H.K.R. Craiova și a realizat venituri în locul acesteia.

Pe de altă parte, deși s-a încheiat formal un contract de închiriere, chiria a fost plătită doar pentru luna decembrie 2001.

Modul în care au fost încheiate și executate contractele respective a fost descris detaliat în raportul de expertiză contabilă întocmit în faza urmăririi penale, la obiectivul nr. 2, iar consecințele au fost arătate la obiectivul nr. 3, astfel încât invocarea obiectivului nr. 4 de către inculpat nu are legătură cu aceste fapte.

În legătură cu fapta arătată la pct. 1 lit. e) din rechizitoriu, important este aspectul că în pofida faptului că asigurările de viață s-au încheiat în februarie 2000, suma plătită a avut repercusiuni asupra activelor societății la data intrării în faliment.

Semnificativ pentru realizarea elementelor constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă este faptul că toate acțiunile inculpatului s-au corelat, nu au fost întâmplătoare, ci s-au derulat după un anumit plan, având drept consecință diminuarea activelor.

Pe de altă parte, intenția inculpatului de a săvârși infracțiunea a rezultat și din aspectul că societatea aflată în faliment nu avea nevoie de intermedierea SC E. Motru și H.K.R. Motru, în desfășurarea activității sale.

Nu are importanță asupra existenței infracțiunii faptul că în cazul societăților în nume colectiv, inculpatul răspunde cu averea sa personală, pentru datoriile societății în lichidare, acest aspect, ținând de raporturile comerciale în care a fost asigurată H.K.R. S.N.C. Craiova.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 2 lit. a) din rechizitoriu, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece inculpatul, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții și-a însușit sume de bani, de la SC E. Motru, SC H.K.R. S.N.C. Craiova, SC H.K.R. Motru.

Astfel, chiar dacă sumele au fost virate către U.P.R.C.D. Filiala Dolj, acestea nu au avut la bază operațiuni reale, ci contracte de consultanță fictive.

Ulterior sumele respective au intrat în posesia inculpatului, care a invocat documentele justificative, însă, așa cum a arătat expertiza, cheltuielile nu au fost efectuate în vederea scopului social pentru care a fost constituită U.P.R.C.D., fiind în majoritatea lor (75 %) masa de protocol și diurna pe timpul deplasărilor inculpatului, nerespectându-se dispozițiile art. 9 din Legea nr. 21/1924.

Pe de altă parte documentele justificative nu au reflectat realitatea, semnificativ fiind exemplul notelor de plată emise de aceeași unitate la intervale foarte mici și cu valori foarte mari.

Faptul că nu există plângeri penale sau constituiri de părți civile nu are legătură cu existența infracțiunii.

Mai mult SC H.K.R. S.N.C. Craiova prin lichidator judiciar a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei e 100.623.596 ROL în legătură cu această faptă.

Referitor la fapta arătată la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu, curtea de apel a apreciat că aceasta nu este prevăzută de legea penală, deoarece nu a avut loc o vânzare a utilajului respectiv, care nu aparținea SC H.K.R. S.N.C. Craiova, ci doar o cesiune a contractului de leasing, între cele două societăți luând naștere raportul de natură comercială.

Pe de altă parte, faptul că în contractul de cesiune nu s-a stabilit ce se va utiliza cu suma de 632.067.061 lei plătită de SC H.K.R. S.N.C. Craiova în baza contractului de leasing, nu echivalează cu o însușire a acestor bani de către inculpat sau cu folosirea bunului respectiv în interesul inculpatului ori pentru altul.

În aceste condiții, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru această faptă.

Totodată, cererea SC H.K.R. Craiova prin lichidator de a fi obligat inculpatul la 632.067.061 ROL a rămas nesoluționată potrivit art. 346 alin. (4) C. proc. pen.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 3 din rechizitoriu, semnificativ este faptul că la data de 2 februarie 2001, A.V.A.B. a aprobat valorificarea de active numai pentru obiectele de inventar aflate în stare avansată de uzură fizică și morală, dar în data de 6 aprilie 2001 s-au vândut active din categoria mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar, fără avizul judecătorului sindic sau al creditorilor.

Foarte important este aspectul că cele două categorii de active, obiecte de inventar și mijloace fixe de natura obiectelor de inventar au fost delimitate în mod riguros în contabilitate, utilizându-se două conturi sintetice cu această denumire și simbolurile 321 respectiv 212, ceea ce a justificat concluzia că cele două categorii nu puteau fi confundate.

Faptul că societatea este în nume colectiv nu are importanță asupra existenței infracțiunii ci numai în privința aspectelor de ordin comercial.

În legătură cu pct. 4 din rechizitoriu, inculpatul poate fi subiect pasiv al infracțiunii respective, deoarece faptele inculpatului de a dispune întocmirea de facturi ce constatau debite în sarcina cetățeanului olandez, au fost avute în vedere la stabilirea bilanțului, ținându-se cont de aceste creanțe fictive având drept consecință majorarea artificială a veniturilor.

De altfel, prin sentința nr. 315 de la 20 decembrie 2001 s-a dispus anularea facturilor respective.

Raportat la fapta descrisă la pct. 5 din rechizitoriu, sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece contractele de consultanță au produs efecte juridice în sensul că în baza acestor contracte SC H.K.R. S.N.C. Craiova, H.K.R. Motru au plătit sume de bani către U.P.R.C.D. - Filiala Dolj, care ulterior au fost însușite de inculpat, fapte descrise la pct. 2 lit. a) din rechizitoriu.

În ceea ce privește pct. 6 din rechizitoriu, sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, deoarece inculpatul, în calitate de reprezentant al SC E. Motru și U.P.R.C.D Filiala Dolj a încheiat contracte, în urma cărora SC E. Motru a înregistrat cheltuieli fictive, stabilind un impozit pe profit mai mic cu suma de 283.900.000 ROL.

În acest sens semnificativ este suplimentul raportului de expertiză contabilă care la obiectivul nr. 4 a detaliat modalitatea în care s-a diminuat în mod nejustificat impozitul pe profit.

Privitor la modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, natura infracțiunilor săvârșite, dar și necesitatea acordării posibilității de a plăti despăgubirile acordate părților civile, curtea de apel a apreciat că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, urmând să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 8 ani, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 861 C. pen.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. a) – d) C. pen.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., raportat la art. 83 și 84 C. pen.

În legătură cu latura civilă, curtea de apel a apreciat că apelul formulat de părțile civile sunt nefondate, iar apelul inculpatului este fondat în privința obligării la despăgubiri către A.V.A.B. București și A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj.

Astfel, pentru existența răspunderii civile delictuale trebuie să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ.

De aceea inculpatul poate fi obligat numai la daunele care au legătură de cauzalitate cu infracțiunea dedusă judecății și pentru care acesta a fost condamnat.

Or, din cererile de constituire de parte civilă formulate de A.V.A.B. București și de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj se observă că acestea solicită sume ce reprezintă creanțe anterioare săvârșirii infracțiunilor de către inculpat.

Mai mult, pentru aceste sume există titluri executorii constând, fie în hotărâri judecătorești, fie în înscrisuri de natură fiscală sau comercială, context în care nu mai este posibilă o nouă stabilire a acestor sume printr-o altă hotărâre judecătorească.

În consecință, curtea de apel a apreciat că în mod greșit au fost admise acțiunile civile formulate de A.V.A.B. București și A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj și obligat inculpatul la sumele de 662.225,7 lei, respectiv 1.941.489,01 dolari S.U.A. și 4.599,4 lei.

Pe de altă parte în mod corect a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. Motru către A.N.A.F. prin D.G.F.P. Gorj la 66.099,34 lei, reprezentând despăgubiri cauzate prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală alcătuite din paguba inițială la care se adaugă dobânzi și penalități, așa cum a rezultat din procesul-verbal nr. 26773 din 24 mai 2004 al D.G.F.P. Gorj.

Totodată, prin săvârșirea infracțiunii de bancrută frauduloasă a fost prejudiciată doar SC H.K.R. S.N.C. Craiova, creditorii acesteia neavând calitate procesuală activă de a solicita în nume propriu acordarea unor despăgubiri.

De altfel, SC H.K.R. S.N.C. Craiova s-a constituit parte civilă prin lichidator judiciar, însă despăgubirile la care a fost obligat inculpatul sunt în sumă de 1.104.997,2360 RON fiind alcătuite din 1.003.514,6839 lei pagubă ce a rezultat din săvârșirea infracțiunii descrisă la pct. 1 din rechizitoriu, 91.420,1925 lei pagubă ce a rezultat din săvârșirea faptei descrisă la pct. 3 din sechestru, 10.062,3596 lei pagubă ce a rezultat din săvârșirea infracțiunii descrisă la pct. 2 lit. a) din rechizitoriu.

În acest context, apelantul M.V. nu are calitatea procesuală activă de a solicita în nume propriu acordarea unor daune materiale sau morale, deoarece el a fost asociat la SC H.K.R. S.N.C. Craiova, societate care s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar inculpatul a fost obligat la acoperirea prejudiciului produs acesteia.

Dacă apelantul M.V. a solicitat alte daune, invocând calitatea sa de asociat la SC H.K.R. S.N.C. Craiova, acestea pot fi valorificate prin acțiuni de altă natură, nu prin promovarea acțiunii civile în cadrul procesului penal.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) și pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de părțile civile, s-a admis apelul inculpatului.

S-a desființat în parte sentința și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., [(fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 2 lit. b)].

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 8 ani compus din cuantumul pedepsei la care s-a adăugat un interval de 5 ani stabilit de instanță.

În baza art. 863 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la S.P.V.R.S.I. de pe lângă Tribunalul Dolj;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele arătate mai sus s-au comunicat S.P.V.R.S.I.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 864 C. pen., raportat la art. 83 și 84 C. pen.

S-au respins acțiunile civile formulate de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj și A.V.A.B. București.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de H.K.R. Craiova prin lichidator judiciar.

A fost obligat inculpatul către această parte civilă reprezentată prin lichidator judiciar la 1.104.997,2360 RON daune materiale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, partea civilă D.G.F.P Dolj în numele Statului Român, reprezentat de A.N.A.F., partea civilă M.V. și inculpatul N.V., cei doi din urmă recurenți fără a arăta inițial motivele de recurs.

În motivele de recurs formulate în scris, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat decizia atacată pentru două motive, respectiv nelegalitatea și netemeinicia soluției de achitare a inculpatului N.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2151 C. pen., în temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., în raport cu probatoriul administrat în cauză și greșita individualizare a pedepsei în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., în ceea ce privește modalitatea de executare a acesteia, respectiv aplicarea dispozițiilor art. 861 C. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs mai sus enunțate, parchetul apreciază că faptele inculpatului N.V., așa cum au fost descrise în actul de inculpare, de a-și însuși în mod repetat valorile și bunurile administrate, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, incriminată de dispozițiile art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la fapta descrisă la pct. 2 lit. a) din rechizitoriu, instanța de apel a apreciat că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece inculpatul, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții și-a însușit sume de bani de la SC E. Motru SRL, SC H.K.R. Craiova și SC H.K.R. Motru.

Referitor la fapta arătată la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu, curtea de apel a apreciat că aceasta nu este prevăzută de legea penală, deoarece nu a avut loc o vânzare a utilajului respectiv, care nu aparținea SC H.K.R. S.N.C. Craiova, ci doar o cesiune a contractului de leasing, între cele două societăți luând naștere un raport de natură comercială, motiv pentru care a dispus achitarea pentru această acțiune a inculpatului.

Așa cum rezultă din rechizitoriul parchetului la pct. 2 lit. b): „La data de 25 octombrie 1999, SC H.K.R. S.N.C. Craiova a încheiat cu o societate din Germania un contract de leasing, având ca obiect utilaje pentru prelucrarea materialelor plastice, a căror valoare stipulată a fost de 170.000 mărci germane.

Conform clauzelor, în perioada 10 aprilie 2000 - 15 februarie 2001, cumpărătorul a achitat ratele lunare ce totalizează 632.067.061 lei.

Inculpatul N.V., în calitate de reprezentant al SC H.K.R. S.N.C. a încheiat cu SC E. SRL Motru un contract de cesiune prin care, atât leasingul, cât și utilajele au fost transferate acestei ultime societăți, la care era administrator și acționar majoritar.

Între cele două societăți nu au intervenit și clauze privind recuperarea prețului deja plătit, astfel că în limita celor 632.067.061 lei, înstrăinarea a fost făcută în folosul inculpatului și din dispoziția acestuia.” Prin urmare, față de cele mai sus expuse, însușirea ca element material al laturii obiective este realizată și ca atare subzistă infracțiunea de delapidare sub acest aspect.

Sub aspectul laturii subiective, parchetul consideră că este evidentă intenția inculpatului de a urmări obținerea profitului pentru sine sau pentru altul în cauza de față, fiind făcută referire la decizia penală nr. 667/1971 în R.R.D. nr. 3/1972, pag. 163, pronunțată de Tribunalul Județean Timiș, secția penală, în care s-a considerat că fapta constituie delapidare chiar dacă profitul urmărit nu a fost realizat.

Elementul material al infracțiunii de delapidare constă în acțiunea de sustragere care se realizează prin trei modalități alternative: însușirea, folosirea și traficarea.

Relativ la cauza de față, scoaterea utilajelor din posesia societății aflată în faliment și cesionarea acestora în stăpânirea altei societăți spre folosire, societate pe care o administra inculpatul și al cărei acționar majoritar era, relevă în mod clar acțiunea de sustragere, respectiv însușire ce constituie elementul material al infracțiunii de delapidare.

Este lipsit de relevanță faptul că înstrăinarea s-a făcut prin vânzare sau cesionare a utilajelor respective, important fiind faptul că bunurile respective au fost scoase din patrimoniul societății aflate în faliment, fără a-i fi remise acesteia sumele de bani plătite ca rate pentru contractul de leasing în sumă de 632.067.061 ROL.

Prin această acțiune, inculpatul a cauzat un prejudiciu major societății aflate în faliment diminuând masa credală.

În atare situație, intenția directă de a obține un folos în favoarea inculpatului este evidentă și de netăgăduit.

Potrivit art. 1122 C. civ., cesiunea bunurilor este modalitatea la care recurge debitorul unei obligații care nu-și mai poate plăti creditorul sau datoria.

Or, în speța de față, nu a existat nicio datorie de achitat. A fortiori în contractul de cesiune nu au fost invocate clauze privind recuperarea prețului achitat de societatea cesionară aflată în faliment. Așadar, prin astfel de acte de administrare a celor două societăți, inculpatul a beneficiat de drepturi bănești necuvenite.

Astfel, parchetul a menționat că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare prevăzută și pedepsită de art. 2151 C. pen., pentru fapta reținută în seama inculpatului prin rechizitoriu la pct. 2 lit. b).

Sintetizând, acțiunea inculpatului descrisă la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu a fost săvârșită la un anumit interval de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și prezintă în parte conținutul infracțiunii de delapidare reținută în sarcina inculpatului și pentru care Curtea de Apel Craiova a decis că subzistă relativ la fapta descrisă la pct. 2 lit. a) din rechizitoriu.

În raport de considerentele expuse, parchetul apreciază că decizia Curții de Apel Craiova este netemeinică și nelegală sub aspectul achitării inculpatului pentru infracțiune prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., descrisă la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs invocat, privind individualizarea pedepsei, respectiv modalitatea de executare a acesteia, parchetul a arătat că nu achiesează la pct. de vedere al Curții de Apel Craiova potrivit căruia scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 8 ani, compus din 3 ani, cuantumul pedepsei, la care s-a adăugat un interval de 5 ani stabilit de instanță.

În raport cu prejudiciul cauzat foarte mare, de „modus operandi” al acestuia, de ingeniozitatea infracțională a acestuia, de gravitatea faptelor comise și multitudinea acestora s-a apreciat că instanța de apel a dat dovadă de clemență nejustificată în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, concluzionând că se impune executare pedepsei în regim de detenție.

În temeiul dispozițiilor art. 38515 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și menținere sentinței penale nr. 248 din 6 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 16077/63/2007 prin care inculpatul N.V. a fost condamnat pentru toate faptele deduse judecății stabilind executare pedepsei rezultante în regim de detenție.

În declarația de recurs, D.G.F.P. Dolj în numele Statului Român, reprezentat de A.N.A.F. a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, admiterea cererii de constituire și obligarea inculpatului N.V., la plata sumei de 790.573 lei, la care urmează să fie calculate accesoriile legale aferente de la data nașterii debitului, până la data plății.

La dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin R.G. a instanței supreme sub nr. 6532 la 13 februarie 2009, motivele de recurs formulate în scris de către recurenta parte civilă M.V., aflate la dosarul Înaltei Curți.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta partea' civilă a arătat că rechizitoriul întocmit de organele de urmărire penală (pag. 2) precizează că s-a confirmat comiterea de fapte penale de către inculpatul N.V., care în calitatea sa de administrator a dispus în folosul sau înstrăinarea unor valori de patrimoniu, toate aceste manopere prejudiciind creditorii și pe el, ca asociat. Faptele penale din plângerea sa au fost confirmate de organele de urmărire penală cât și de decizia curții de apel. Toate sumele fraudate de N.V. au diminuat în mod substanțial profitul societății falite H.K.R. S.N.C. Craiova la care el deținea o valoare importantă de acțiuni. Deci, din profitul societății, așa cum rezultă și din cererea sa de constituire ca parte civilă, apreciind că i se cuvine tot o sumă importantă.

De asemenea, recurenta parte civilă M.V. a mai menționat că se remarcă faptul că între faptele penale reținute în sarcina inculpatului și vătămarea sa materială și morală, pe de-o parte și a părților civilmente responsabile, pe de altă parte, există un raport de cauzalitate. Astfel, există și răspunderea delictuală, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998 – art. 999 C. civ., iar inculpatul poate fi obligat la plata daunelor produse ei și creditorilor.

În acest context, consideră că are calitatea procesuală activă de a solicita în nume propriu acordarea de daune materiale și morale și deci de constituire ca parte civilă în dosarul penal și în consecință cererea sa de constituire ca parte civilă este temeinică și legală, solicitând a se da o nouă apreciere probelor administrate și să se desființeze sentința penală cu privire la latura civilă și în rejudecare să se admită acțiunea sa civilă, așa cum a fost formulată.

La termenul de judecată de la 26 februarie 2009 în recurs, Înalta Curte față de lipsa de procedură cu intimata parte responsabilă civilmente SC E. SRL Motru, prin lichidator judiciar V.L.C. S.P.R.L. Tg. Jiu, precum și apreciind, ca întemeiată, cererea de amânare formulată de recurentul intimat inculpat, în vederea angajării unui apărător ales a amânat cauza la 9 aprilie 2009 și a dispus menținerea delegației apărătorului desemnat din oficiu, așa cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul menționat, aflată la dosarul Înaltei Curți.

La dosarul cauzei au fost depuse motivele de recurs formulate de inculpatul N.V., prin apărător ales, fiind trimise, atât prin fax, cât și prin serviciul poștal și înregistrate prin R.G. a instanței supreme sub nr. 15535 la 8 aprilie 2009, în patru exemplare.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul inculpat N.V., prin apărător a invocat cazurile de casare prevăzute de ar. 3859 pct. 10 și 171 C. proc. pen.

În primul rând se arată că în privința soluției ce vizează infracțiunea de bancrută frauduloasă prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006, hotărârea este nelegală, deoarece ambele instanțe au aplicat greșit legea, în sensul încadrării în categoria activelor unei societăți în insolvență, fie cheltuieli, fie venituri nerealizate. Tocmai pentru că textul de lege se referă la înstrăinarea unei părți din active, iar noțiunea este una de natură contabilă, s-a stabilit obiectivul 4 la expertiza întocmită în faza de urmărire penală, solicitându-se ca expertul să precizeze care a fost valoarea activelor societății la intrarea în faliment și dacă acestea au fost înstrăinate în frauda creditorilor. A rezultat fără dubiu din răspunsul la acest obiectiv că s-au efectuat doar vânzări de active pentru bunuri mobile, de către lichidator, în valoarea de 914.201.925 ROL. în decizia atacată s-a arătat că nu pot fi invocate concluziile expertizei la obiectivul 4, întrucât expertiza cuprinde și concluziile la obiectivele 2 și 3 care reflectă „modul în care au fost încheiate și executate contractele respective” cu referire la contractele de închiriere a spațiilor și mijloacelor de producție ale falitei, de comision etc. Acest argument, ca și cel privind realizarea veniturilor de către o altă societate în locul falitei nu sunt de natură a înlătura apărarea cu privire la inexistența elementelor constitutive ale infracțiunii de bancrută frauduloasă, esența acestei apărări fiind aceea că activele reprezintă o categorie contabilă anume în care nu pot fi încadrare prin extindere sau analogie cheltuieli sau profitul nerealizat.

De altfel, nici nu s-ar putea vorbi despre înstrăinarea unor cheltuieli sau unor potențiale venituri. Legea penală este de strictă interpretarea și numai printr-o adăugare la text s-ar putea concluziona că eventuala transferare a activității falitei către o altă societate și realizarea de venituri prin intermediul acestei societăți, în condițiile în care societatea în faliment păstrează proprietatea activelor ar putea constitui infracțiunea de bancrută frauduloasă. Mai mult decât atât, de fiecare dată, în scris și oral a arătat că societatea în lichidare nu mai putea desfășura activitate, această fiind de esența lichidării. În consecință, se apreciază că ar fi absurd să se vorbească despre profit nerealizat al unei firme care prin definiție nu mai poate lucra. Inculpatul a încercat reorganizarea societății, însă creditorii au fost cei care au respins planul de reorganizare, considerând că activitatea nu este profitabilă. De aceea, s-a comunicat beneficiarilor că activitatea se va derula de către alte societăți comerciale și nu SC H.K.R. S.N.C. Craiova.

Pentru fiecare dintre infracțiunile descrise la pct. 1 din rechizitoriu s-au formulat apărări la care instanța, fie nu a răspuns, fie a răspuns formal cu argumente străine de natura și înțelesul faptic și juridic al celor imputate. De altfel, nici nu se înțelege din rechizitoriu sau din hotărârile pronunțate până în prezent dacă este vorba despre o singură infracțiune de bancrută frauduloasă în formă continuată sau mai multe, pentru că nu s-a reținut nici art. 41 și nici art. 33 C. pen. Astfel, prima faptă ce ar constitui bancrută frauduloasă ar consta în plata unor comisioane (60.790.474 lei) către SC E. SRL, a doua „înstrăinarea de posibile active în frauda creditorilor”, a treia vânzarea unor artificii către SC E.C. SRL la un preț preferențial, a patra constituirea unor diferențe nefavorabile falitei, iar a cincea plata unor asigurări de viață pentru angajați.

În motivele de apel, ca, de altfel, pe tot parcursul procesului a susținut că nici cheltuielile, nici profitul nerealizat și nici „diferențele nefavorabile” nu constituie active care să fi fost înstrăinate, în caz de faliment, în dauna creditorilor. Instanța de apel nu a răspuns acestei chestiuni și nu a lămurit prin hotărârea atacată, în sensul încadrării în noțiunea de active a acestor categorii contabile. Pe paginile 12 - 13 din decizia instanței de apel sunt făcute discuții care, însă nu răspund motivelor, ci dimpotrivă, reiau sau confirmă soluții date pe problemele de drept, soluții pe care Ie-a contestat (că SC E. Motru s-a substituit SC H.K.R. Craiova și a realizat venituri în locul acesteia, că sumele plătite cu titlu de asigurări de viață au avut repercusiuni asupra activelor societății la data intrării în faliment, că intenția inculpatului de a săvârși infracțiunea rezultă din faptul că falita nu avea nevoie de intermediere în desfășurarea activității sale etc.).

În al doilea rând, recurentul inculpat prin apărător, a menționat că referitor la infracțiunea de delapidare, instanța a admis pct. de vedere că cesionarea unui contract de leasing nu presupune încasarea vreunei sume de bani, mai ales că existau debite restante în legătură cu acest contract, însă a menținut soluția instanței de fond cu privire la fapta descrisă la pct. 2 lit. a) din rechizitoriu, cu motivarea că inexistența unor plângeri penale sau constituiri de părți civile nu conduc la inexistența infracțiunii și că faptul virării sumelor de bani către alte persoane juridice nu are relevanță pentru că sumele au intrat ulterior în posesia inculpatului (în legătură cu U.P.R.C.D.).

Prin decizia pronunțată de instanța de apel s-a reținut conform rechizitoriului că este vorba de o singură infracțiune de delapidare, de la trei părți vătămate, în formă continuată și săvârșită prin intermediul unei persoane juridice. Apărarea consideră că nu este posibilă săvârșirea acestei infracțiuni prin intermediul unei persoane juridice, textul de lege nefăcând o asemenea distincție și că, pe cale de consecință, nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2151 C. pen., mai ales că inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru infracțiuni de fals în legătură cu facturile emise, chitanțele întocmite și nici nu s-a reținut vreo infracțiune prevăzută de Legea nr. 82/1991 în legătură cu evidența contabilă a U.P.R.C.D. Filiala Dolj, cu excepția contractului de consultanță din 01 octombrie 2000 în legătură cu SC E. SRL. Prin urmare, toate înscrisurile în baza cărora inculpatul a ridicat sume de bani de la U.P.R.C.D. (documente justificative înregistrate în contabilitate) și-au păstra efectele fiscale specifice.

În al treilea rând, recurentul inculpat, prin apărător a mai precizat că a fost respins apelul inculpatului și în legătură cu infracțiunea reținută la pct. 3 din rechizitoriu prevăzută de art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu motivarea că în 6 aprilie 2001 s-au vândut active fără avizul judecătorului sindic sau al creditorilor, aceasta constituind în opiniile instanțelor, ca și a actului de sesizare o activitate de folosire cu rea-credință a bunurilor societății într-un scop contrar intereselor acesteia. Este adevărat că din economia cu care a tratat acest punct rechizitoriul nu se înțelege în ce constă infracțiunea, că instanța de fond a copiat doar rechizitoriul și a pronunțat soluție, dar instanța de apel a circumstanțiat această faptă, în sensul că vânzarea de active din aprilie 2001 ar reprezenta elementul material al laturii obiective. Numai că în 6 aprilie 2001, inculpatul nu mai putea fi subiect al acestei infracțiuni, societatea intrând în faliment și având lichidator numai la 20 martie 2000. Mai mult decât atât, nu se înțelege cum o vânzare a unor bunuri făcută de lichidator către terți ar putea să reprezinte un act de folosire cu rea-credință a bunurilor falitei de către administrator. Toată activitatea de valorificare a bunurilor în faliment s-a derulat de către lichidator, la data respectivă lichidatorul fiind C.N. Acest lichidator a primit la 2 februarie 2001 aprobarea de valorificare de active din parte principalului creditor (A.V.A.B.), a procedat la vânzare în 6 aprilie 2001, a încasat prețul în contul falitei, iar expertiza concluzionează că nu există dovezi convingătoare c s-ar fi obținut cele mai bune prețuri, însă nu se poate stabili că s-au făcut vânzări în frauda creditorilor. Oricum, nu există nicio legătură între toată această discuție bazată pe soluționarea obiectivului 4 al expertizei și infracțiunea prevăzută de art. 271 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În legătură cu infracțiunea de prezentare cu rea-credință către acționari/asociați a unei situații financiare inexacte sau cu date inexacte în privința condițiilor economice ale societății prevăzută de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, recurentul inculpat, prin apărător a menționat că a susținut prin motivele de apel, că textul vizează protecția intereselor acționarilor unei societăți cărora administratorul sau directorul le prezintă o situație financiară inexactă. Or, în speță, i se impută inculpatului că ar fi dispus emiterea unor facturi în sarcina unui asociat pentru lipsa de folosință a unui bun reținut în Olanda de asociatul olandez. Nu se înțelege din rechizitoriu despre ce situație financiară este vorba (mai ales că la data pretinsei săvârșiri a faptei textul se referea la bilanț), la ce dată este săvârșită fapta, cine a întocmit bilanțul și nu se răspunde în niciun fel motivelor de apel, instanța limitându-se la afirmația că prin emiterea facturilor s-au majorat artificial activele cu creanțe fictive. Motivele de apel vizau interpretarea textului conform scopului acestuia, dreptul inculpatului de a emite facturile în condițiile în care bunul a fost într-adevăr reținut în Olanda și imposibilitatea ca inculpatul să fie subiect activ al infracțiunii, în condițiile în care la societatea în lichidare bilanțul se semnează și se prezintă de lichidator.

În al cincilea rând, s-a arătat că referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată a susținut că martorii P.Ș. și B.M. au infirmat cele reținute în rechizitoriu, aspect asupra căruia instanța de apel nu s-a pronunțat.

În legătură cu infracțiunea de evaziune fiscală, recurentul inculpat, prin apărător a menționat că lipsește latura subiectivă, întrucât nu inculpatul a dispus să fie înregistrate în contabilitate cheltuielile reprezentând contravaloarea contractului de consultanță, aceste înregistrări fiind făcute, din proprie inițiativă, de personalul de la serviciul de contabilitate (B.M. și S.L.). Instanța de apel nu a analizat nici acest motiv. În legătură cu această faptă este de precizat și aspectul că rechizitoriul reține că de fapt, SC E. SRL nu ar fi făcut nicio cheltuială cu contractul de consultanță și nu ar fi virat nicio sumă către U.P.R.C.D. Filiala Dolj, contrar celor reținute la pct. 2 lit. a) din rechizitoriu [(pag. 5 alin. (1) și (5)] în sensul că SC E. ar fi virat la U.P.R.C.D. suma de 513.468.446 lei, respectiv 425.000.000 lei în anii 2000 - 2001.

În ce privește latura civilă, s-a precizat că instanța de apel a menținut în parte soluția instanței de fond, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 1.104.997,2360 RON către falită, reprezentând daune materiale, prejudiciu produs prin infracțiunea de bancrută frauduloasă. Această infracțiune nu s-a săvârșit, așa încât obligația stabilită nu are temei legal, fapt confirmat și prin hotărârile pronunțate în litigiile dintre falită și SC E. SROL (societatea în raport cu care s-ar fi constituit acele diferențe nefavorabile).

În concluzie, recurentul inculpat, prin apărător a solicitat achitarea pentru toate faptele descrise în rechizitoriu.

La termenul de astăzi, reprezentantul Ministerului Public, în dezbateri, având cuvântul asupra recursului declarat a învederat că susține oral un alt caz de casare, care prevalează față de motivele scrise și anume art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. În susținerea acestuia a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra uneia dintre faptele reținute în actul de sesizare, pronunțând o soluție parțială, doar referitor la unul din cele două acte materiale ale infracțiunii de delapidare. Astfel, deși în considerente rezultă că înțelege să reformeze hotărârea numai cu privire la un act material, care nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, în dispozitiv s-a pronunțat cu privire la toate actele materiale, așa încât față de cele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare.

Apărătorul recurentului intimat inculpat, având cuvântul cu privire la recursul procurorului a arătat că instanța de apel s-a referit expres la fapta prevăzută de pct. 2 lit. b) din rechizitoriu, iar, la pagina 14 din decizie, s-a arătat de ce motivele de apel nu sunt întemeiate cu privire la fapta prevăzută la lit. a), astfel că nu este reală susținerea parchetului.

Cu privire la recursul inculpatului a dezvoltat oral motivele scrise de recurs, susținând greșita condamnare pentru infracțiunea de bancrută frauduloasă, pentru care nu sunt întrunite elementele constitutive.

Referitor la infracțiunea de prezentare cu rea-credință a unei situații nereale, a arătat că nu s-a aplicat textul în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii, în sensul că inculpatul nu putea fi subiect activ al infracțiunii, din moment ce nu mai era administrator, iar societatea era în lichidare.

Totodată, a menționat că nu există nicio probă la dosar referitoare la încasarea vreunei sume de bani. A mai arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat nici asupra lipsei laturii subiective a infracțiunii de evaziune fiscală.

Referitor la individualizarea pedepsei, a precizat că nu se impune privarea de libertate a inculpatului.

Față de cele susținute, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la instanța de apel, iar, în subsidiar, achitarea inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru toate faptele.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la recursul intimatului inculpat a solicitat admiterea acestuia, ca fondat, doar asupra nepronunțării instanței de apel asupra criticilor de nelegalitate invocate, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare la instanța de apel. Cu privire la propriul caz de casare a arătat că instanța de apel, deși a reținut în considerente că desființează hotărârea numai cu privire la un act material, în dispozitiv s-a pronunțat asupra întregii infracțiuni de delapidare.

Asupra recursurilor declarate de părțile civile a arătat că acestea sunt nemotivate și că nu a identificate cauze de nelegalitate care să poată fi avute în vedere din oficiu.

Apărătorul recurentului intimat inculpat, având cuvântul asupra recursurilor părților civile a solicitat referitor la cel al Statului Român, prin A.N.A.F. București - D.G.F.P. Dolj, respingerea, ca nefondat, a acestuia, arătând că D.G.F.P. Dolj a precizat că suma înscrisă în procedura de faliment este corectă, iar cu privire la recursul părții civile M.V., a se respinge, ca inadmisibil.

În ultimul cuvânt, recurentul intimat inculpat a arătat că este de acord cu concluziile apărătorului său.

Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, recurentele părți civile M.V. și Statul Român, prin A.N.A.F. București D.G.F.P. Dolj, recurentul intimat inculpat N.V., în raport cu motivele de recurs invocate, așa cum au fost precizate oral, în ceea ce privește recursul parchetului de către, reprezentantul Ministerului Public, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., referitor la recursul parchetului și respectiv art. 3859 pct. 10 și 171 C. proc. pen., privind recursul recurentului intimat inculpat N.V., Înalta Curte constată ca fiind fondate recursurile parchetului, recurentelor părți civile și recurentului intimat inculpat pentru considerentele ce se vor analiza pentru fiecare.

În ceea ce privește recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova așa cum a fost precizat oral sub aspectul motivelor invocate:

Din examinarea cauzei rezultă că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj emis la 1 august 2002 în dosarul nr. 1220/P/2000 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul N.V. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 276 lit. b) din Legea nr. 31/1990, art. 2151 alin (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 266 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, art. 265 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, art. 31 alin. (2) raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 și art. 40 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare, în ceea ce privește infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., au fost evidențiate împrejurările faptice la pct. 2 a) și 2 b) astfel:

„2 a) Prin sentința Curții de Apel Craiova cu nr. 5 din 15 iunie 1998, a fost înființată legal Filiala Craiova a U.P.R.C.D. la cererea acestui organism care are sediul în București, societate nonprofit, constituită în baza Legii nr. 21/1994 și în care inculpatul N.V. a îndeplinit calitatea de președinte.

Așa cum se va vedea în continuare, scopul înființării acestei filiale a fost acela de a crea inculpatului o cale mediată pentru a-și însuși sume de bani provenite de la cele 3 societăți pe care le administra, fără a se observa la o analiză obișnuită ilicitul săvârșit.

Astfel că, sub acoperirea unor contracte de consultanță nereale, în perioada 8 noiembrie 2000 - 19 decembrie 2001, din conturile SC H.K.R. S.N.C. Craiova, SC H.K.R. SRL Motru și SC E. Motru a fost virată la U.P.R.C.D. suma totală de 513.468.446 lei, ajungând pe această cale la dispoziția inculpatului N.V.

Verificarea documentelor financiar-contabile efectuată de experți a stabilit că documentele ce justifică folosirea acestei sume reprezintă în marea lor majoritate (75 %) cheltuieli de protocol și diurnă în beneficiul inculpatului N.V., ce exced obiectului de activitate al unei societăți, constituită în baza Legii nr. 21/1994, astfel cum prevăd dispozițiile art. 9 din acest act normativ.

Independent însă de faptul că, această utilizare a sumelor a fost contrară legii, analiza pe ansamblu și de bun simț a documentelor justificative demonstrează că acestea nici nu reflectă realitatea, exemplificativ fiind de reținut că la restaurantul „B.” București, apar note de plată emise la intervale de ordinul minutelor și cu valori neverosimil de mari.

Esențial însă, pentru activitatea infracțională ce o analizăm este faptul că, sumele au fost plătite către U.P.R.C.D. fără nicio justificare și cu scopul vădit de a ajunge pe o cale ocolită în folosința inculpatului, prestările de servicii, reprezentând consultanță în beneficiul plătitorilor, invocate de acesta, fiind așa cum se va arăta în continuare inexistente.

În mod similar a procedat inculpatul și în cursul lunii octombrie 2000 când, în baza unui contract de consultanță și-a însușit de la SC E. suma de 25.000.000 lei pe care i-a restituit, însă în perioada 5 - 30 decembrie 2001, urmare somației martorului P.R.C., ce a preluat între timp capitalul societății SC E. și a observat frauda.

Suma totală însușită de inculpat de la cele 3 societăți pe care Ie-a administrat prin intermediul U.P.R.C.D. Filiala Craiova se ridică în final la 938.468.446 lei.

b) La data de 25 octombrie 1999, SC H.K.R. S.N.C. Craiova a încheiat cu o societate din Germania un contract de leasing, având ca obiect utilaje pentru prelucrarea materialelor plastice, a căror valoare stipulată a fost de 170.000 mărci germane.

Conform clauzelor, în perioada 10 aprilie 2000 - 15 februarie 2001, cumpărătorul a achitat ratele lunare ce totalizează 632.067.061 lei.

La această ultimă dată, inculpatul N.V., în calitate de reprezentant al SC H.K.R. S.N.C. a încheiat cu SC E. SRL Motru un contract de cesiune, prin care, atât leasingul, cât și utilajele au fost transferate acestei ultime societăți, la care era administrator și acționar majoritar.

Cum între cele două societăți nu au intervenit și clauze privind recuperarea prețului deja plătit, urmează a se considera că în limita celor 632.067.061 lei, înstrăinarea a fost făcută în folosul inculpatului și din dispoziția acestuia.

Astfel că, urmare actelor sale de administrare a celor 3 societăți, inculpatul a beneficiat în final de drepturi bănești necuvenite în sumă totală de 1.570.535.507 lei.”

Prin sentința penală nr. 248 de la 6 iunie 2008 a Tribunalului Dolj, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 16077/63/2007, inculpatul N.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în baza art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pct. 2 rechizitoriu). În baza art. 1 din Legea nr. 453/2002 s-a constatat grațiată în întregime pedeapsa aplicată. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Prin decizia penală nr. 166 de la 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 16077/63/2007, ce a fost atacată prin prezentul recurs, a fost admis apelul declarat de inculpatului N.V., împotriva sentinței mai sus menționate, s-a desființat în parte sentința și în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul N.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen. [(fapta descrisă în rechizitoriu la pct. 2 lit. b)], s-a făcut aplicarea art. 861 C. pen., 863, art. 71 alin. (5) și art. 864 raportat la art. 83 și 84 C. pen., s-au dispus și alte măsuri, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

În considerentele deciziei, instanța de apel a arătat în mod expres „Cu privire la fapta descrisă la pct. 2 lit. a) din rechizitoriu, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată prevăzută de art. 215 1 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece inculpatul, la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții și-a însușit sume de bani, de la SC E. Motru, SC H.K.R. S.N.C. Craiova, SC H.K.R. Motru.

Astfel, chiar dacă sumele au fost virate către U.P.R.C.D. Filiala Dolj, acestea nu au avut la bază operațiuni reale, ci contracte de consultanță fictive.

Ulterior sumele respective au intrat în posesia inculpatului, care a invocat documentele justificative, însă așa cum a arătat expertiza, cheltuielile nu au fost efectuate în vederea scopului social pentru care a fost constituită U.P.R.C.D., fiind în majoritatea lor (75 %) masa de protocol și diurna pe timpul deplasărilor inculpatului, nerespectându-se dispozițiile art. 9 din Legea nr. 21/1924.

Pe de altă parte documentele justificative nu reflectă realitatea, semnificativ fiind exemplul notelor de plată emise de aceeași unitate la intervale foarte mici și cu valori foarte mari.

Faptul că nu există plângeri penale sau constituiri de părți civile nu are legătură cu existența infracțiunii.

Mai mult SC H.K.R. S.N.C. Craiova prin lichidator judiciar a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 100.623.596 ROL în legătură cu această faptă.

Referitor la fapta arătată la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu, Curtea apreciază că aceasta nu este prevăzută de legea penală, deoarece nu a avut loc o vânzare a utilajului respectiv, care nu aparținea SC H.K.R. S.N.C. Craiova, ci doar o cesiune a contractului de leasing, între cele două societăți luând naștere raportului de natură comercială.

Pe de altă parte faptul că în contractul de cesiune nu s-a stabilit ce se va utiliza cu suma de 632.067.061 lei plătită de SC H.K.R. S.N.C. Craiova în baza contractului de leasing, nu echivalează cu o însușire a acestor bani de către inculpat sau cu folosirea bunului respectiv în interesul inculpatului ori pentru altul.

În aceste condiții, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., la art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpatul va fi achitat pentru această faptă.

Totodată, cererea SC H.K.R. Craiova prin lichidator de a fi obligat inculpatul la 632.067.061 ROL va rămâne nesoluționată potrivit art. 346 alin. (4) C. proc. pen.”

În raport cu cele mai sus-menționate, precum și cu motivul de recurs invocat oral de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte consideră că instanța de apel s-a pronunțat, în mod expres în dispozitivul deciziei atacate cu privire la fapta de la pct. 2 lit. b) din rechizitoriu, dispunând soluția achitării, considerentele din hotărâre fiind în concordanță cu soluția menționată, iar referitor la fapta de la pct. 2 lit. a), în dispozitivul aceleiași decizii, există mențiunea menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței, iar în considerentele deciziei, în mod concret, curtea de apel și-a exprimat argumentele cu privire la aceasta, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Înalta Curte constată, însă, că instanța de apel nu s-a pronunțat în mod concret, printr-un examen propriu asupra mijloacelor de probă administrate cu privire la faptele de la pct. 2 din rechizitoriu, prin prisma condițiilor legale impuse, pe de-o parte de dispozițiile art. 2151 alin. (1) C. pen., referitoare la delapidare, al formei continuate prevăzută de art. 41 alin. (2) din același cod și nici prin prisma dispozițiilor art. 275 din Legea nr. 31/1990, în raport cu mențiunea expresă din actul de sesizare și anume „Faptele inculpatului descrise la pct. 2 din rechizitoriu, constând în acte materiale repetate de însușire a valorilor administrate, realizează conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Această încadrare juridică are în vedere pe de-o parte dispozițiile art. 275 din Legea nr. 31/1990, iar pe de alta, întrunirea tuturor elementelor ce caracterizează conținutul infracțiunii de delapidare, chiar dacă însușirea valorilor s-a realizat pe o cale mediată.”

Altfel spus, instanța de apel avea obligația de a examina în limita efectului devolutiv al apelurilor declarate în cauză, criticile formulate și cu privire la faptele de la pct. 2 din rechizitoriu, prin raportarea acestora la materialul probator administrat în cauză, iar în baza propriei evaluări să stabilească existența sau inexistența faptelor, a vinovăției sau nevinovăției inculpatului N.V. în săvârșirea infracțiunii de delapidare, prin evidențierea concretă a argumentelor referitoare la această incriminare, din punct de vedere obiectiv și subiectiv, la forma sa continuată în raport cu toate actele materiale, prin arătarea îndeplinirii sau neîndeplinirii condițiilor legale privind unitatea rezoluției infracționale, față de pluralitatea de acțiuni caracteristică infracțiunii continuate, în raport cu perioada indicată expres la punctele 2 lit. a) și 2 lit. b) din rechizitoriu, dar și cu dispozițiile art. 275 din Legea nr. 31/1990.

Așa cum se poate observa, în considerentele deciziei atacate, cu privire la faptele de la punctele 2 lit. a) și 2 lit. b), instanța de apel s-a limitat doar la a face afirmații generice, succinte chiar și cu privire la inexistența faptei penale de la punctele 2 lit. b), pe care nu a analizat-o concret, în raport cu materialul probator administrat în cauză și prin prisma infracțiunii continuate, a existentei sau inexistentei, acestui act material în cadrul unității legale a infracțiunii continuate în ansamblul pct. 2, precum și argumentele legale comparative între efectele contractului de leasing și conținutul incriminator obiectiv al infracțiunii de delapidare.

Față de cele mai sus arătate, Înalta Curte consideră că prin neanalizarea și nepronunțarea în mod concret asupra materialului probator administrat în cauză, referitor la faptele de la pct. 2 din rechizitoriu, prin raportare la conținutul legal al incriminării, atât la condițiile legale ale delapidării, formei continuate, precum și la incriminarea menționată în legea specială, față de criticile formulate în apel, în sensul că în mod efectiv nu a făcut o analiză, prin reținerea și indicarea mijloacelor de probă, care se coroborează, înlăturarea motivată a altora, în situația în care aprecia că se impune un astfel de raționament, ceea ce este caracteristic unui proces de apreciere a probelor, instanța de apel prin soluția dispusă cu privire la faptele de la pct. menționat, în condițiile arătate, chiar dacă parțial aceasta este favorabilă inculpatului cu privire la un act material, în ansamblul soluției, a afectat cereri esențiale ale părților, ceea ce face aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Așadar, sub aspectul mai sus arătat, recursul parchetului este fondat.

Referitor la recursul declarat de recurentul intimat inculpat N.V., Înalta Curte constată că acesta este fondat sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.

Astfel, Înalta Curte constată că în considerentele deciziei atacate, și care au fost expuse în prezenta hotărâre, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel formulate de apărătorul apelantului inculpat, în raport cu mijloacele de probă administrate în cauză, cu privire la fiecare faptă pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, deși apărarea a invocat critici punctuale cu privire la conținutul obiectiv și subiectiv al incriminărilor, cât și asupra laturii civile a cauzei, așa cum rezultă din motivele de apel depuse la dosarul curții de apel și pe care Ie-a invocat expres și în motivele de recurs aflate la dosarul Înaltei Curți.

Instanța de apel s-a limitat doar la a face afirmații generice, în sensul îndeplinirii elementelor constitutive ale incriminărilor pe care doar Ie-a evidențiat, fără să existe o evaluare reală proprie asupra materialului probator administrat, în raport cu motivele de apel invocate și soluția dispusă de prima instanță, în sensul fundamentării pe analiza și sinteza mijloacelor de probă, în sensul evidențierii celor care se coroborează sau dimpotrivă cele pe care le înlătură, motivând neluarea acestora în considerare, cu precizarea cauzei care afectează valoarea probantă a mijlocului de probă și care să conducă la existența sau inexistența faptelor reținute, față de conținutul legal al infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, a vinovăției sau nevinovăției acestuia, în condițiile în care prima instanța nu a făcut o examinare detaliată asupra tuturor probelor, aspecte care se reflectă și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, așa încât prin nepronunțarea asupra unor probe și a motivelor de apel, acestea constituind cereri esențiale ale inculpatului, a fost afectat dreptul la apărare al inculpatului și în consecință influențată soluția pronunțată.

În consecință, Înalta Curte consideră criticile formulate de recurentul intimat inculpat prin apărător cu privire la nepronunțarea asupra probelor și motivelor de apel formulate, privind toate faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N.V., precum și motivele privind latura civilă a cauzei, ca fiind întemeiate, ceea ce impune reformarea în aceste limite a deciziei pronunțate de instanța de apel.

Așadar, Înalta Curte consideră că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., a prevalat în examinarea sa.

De altfel, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., nu se pot examina prin prisma acestui temei care în prezent, la data pronunțării deciziei este abrogat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006.

De asemenea, Înalta Curte nu poate analiza solicitarea de achitare a inculpatului cu privire la toate faptele în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., invocată în subsidiar, deoarece vizează fondul cauzei, în raport cu primul motiv de recurs invocat, care prevalează sub aspectul examinării, așa cum s-a arătat.

Totodată, recursul declarat de către recurentul intimat inculpat este întemeiat și pentru considerentul expres arătat și dezvoltat, de către Înalta Curte, în recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, așa cum a fost precizat oral de către reprezentantul Ministerului Public.

În ceea ce privește recursul declarat de recurenta parte civilă M.V., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru argumentele arătate în considerentele la recursul parchetului și la recursul inculpatului, în limitele laturii penale, ale cărei deficiențe, prin nepronunțare asupra tuturor aspectelor arătate, se reflectă și în planul laturii civile, urmând a fi reexaminate criticile formulate de recurenta parte civilă în condițiile în care vor fi reanalizate toate aspectele invocate în latura penală, în condițiile precizate.

Referitor la recursul declarat de recurenta parte civilă Statul Român, prin A.N.A.F. București - D.G.F.P. Dolj, Înalta Curte consideră că acesta este fondat pentru considerentele arătate la recursul parchetului și inculpatului, în limitele deficiențelor în latură penală care se reflectă și în latura civilă a cauzei, urmând ca odată cu reevaluarea criticilor formulate în latură să se reanalizeze și latura civilă a cauzei, cu referiri punctuale la mijloacele de probă administrate sub acest aspect.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, recurentele părți civile M.V. și Statul Român, prin A.N.A.F. București - D.G.F.P. Dolj și de recurentul intimat inculpat N.V. împotriva deciziei penale nr. 166 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Se va casa decizia penală atacată și se va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de părțile civile M.V. și Statul Român, prin A.N.A.F. București - D.G.F.P. Dolj și inculpatul N.V. la instanța de apel, Curtea de Apel Craiova, urmând a se avea în vedere în mod punctual, criticile formulate în apeluri, sub forma motivelor de apel invocate, asupra cărora se va pronunța în mod expres și motivat, printr-o analiză concretă, efectivă asupra tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, în raport cu fiecare din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, de a se stabili existența sau inexistența faptelor, față de conținutul incriminator al infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, a vinovăției sau nevinovăției acestuia, precum și asupra laturii civile, așa cum s-a arătat în considerentele prezentei decizii și față de motivele de recurs invocate, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

În baza art. 383 alin. (3) C. proc. pen., se vor menține actele procedurale îndeplinite până la 26 noiembrie 2008.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, recurentele părți civile M.V. și Statul Român, prin A.N.A.F. București - D.G.F.P. Dolj și de recurentul intimat inculpat N.V. împotriva deciziei penale nr. 166 din 9 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează decizia penală atacată și se trimite cauza spre rejudecarea apelurilor declarate de părțile civile M.V. și Statul Român, prin A.N.A.F. București - D.G.F.P. Dolj și inculpatul N.V. la instanța de apel, Curtea de Apel Craiova.

Menține actele procedurale îndeplinite până la 26 noiembrie 2008.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul intimat inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.