Fraud allegations for unregistered real estate sale: absence of deception where seller and notary disclosed lack of land registry entry

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea formulată petentul a solicitat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, tragerea la răspundere a notarului public S.G. și a intimatului C.D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, motivat de faptul că intimații l-au indus în eroare cu ocazia încheierii tranzacției prin care a cumpărat de la C.D. o casă cu teren.

A susținut petiționarul că, C.D. în calitate de vânzător, i-a ascuns faptul că nu are intabulat în C.F. dreptul de proprietate asupra casei nr. 216 și a terenului în suprafață de 3800 mp; precizând că dacă ar fi cunoscut situația reală nu le-ar fi cumpărat pe considerentul că nu le poate înscrie în C.F.

Totodată, în plângere arată că notarul public S.I. care a redactat contractul de vânzare-cumpărare dar l-a și autentificat, nu i-a explicat conținutul contractului, nu l-a îndrumat față de riscul pe care îl poate avea, ca urmare a perfectării contractului și cumpărării unui imobil care nu este înregistrat în C.F.

Prin rezoluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, căruia i-a fost trimis dosarul spre competentă soluționare, în data de 30 mai 2008 în dosarul nr. 118/P/2008, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., art. 209 alin. (3) și (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.D. cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., și față de notarii publici S.G. și S.N.I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a reținut că la data de 15 ianuarie 2008 notarul public S.N.I., a redactat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între C.D. și petent pe care l-a autentificat prin încheierea nr. 117 din 15 ianuarie 2008.

S-a reținut că, din conținutul actului de vânzare-cumpărare a rezultat că, numitul C.D. a vândut lui G.P. suprafața de teren de 3800 mp împreună cu casa nr. 216, imobile situate în intravilanul localității Sacu, neevidențiate în cartea funciară, cu prețul de 35.000 euro înscrise în titlul de proprietate nr. 35696 eliberat la 20 februarie 1995 de Comisia județeană Caraș – Severin pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și dobândite prin moștenire de vânzător conform certificatului de moștenitor nr. 276 din 1 februarie 2001.

În contractul de vânzare-cumpărare s-a stipulat faptul că, părțile înțeleg să încheie actul, fără verificarea situației juridice a imobilelor în registrele de publicitate imobiliară, urmând ca înscrierea dreptului de proprietate să se facă după obținerea documentelor tehnice de identificare a imobilelor.

S-a mai reținut, cu privire la actul redactat și autentificat, de către procuror că, notarul S.N.I. a declarat că i-a făcut cunoscut petentului (cumpărătorul G.P.B.) că imobilele nu sunt înscrise în cartea funciară iar pentru aceasta este necesară întocmirea unei documentații tehnice, petentul fiind de acord.

Tot prin rezoluția procurorului se reține că în extrasul de carte funciară eliberat la 26 mai 2008 de B.C.P.I. Caransebeș se menționează că G.P.B. este proprietar pe cota de 1/1 din terenul în suprafață de 3800 mp, astfel s-a apreciat că petentul nu a indus în eroare cu ocazia perfectării actului de vânzare-cumpărare dar nici nu au identificate indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și complicitate la înșelăciune, condiții în care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin rezoluția din 11 iulie 2008 dată în dosarul nr. 741/11/2/2008, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a dispus respingerea plângerii, ca nefondată.

Prima instanță, examinând cauza prin prisma criticilor formulate de petiționar a reținut că rezoluția contestată este legală și temeinică și prin sentința penală nr. 250/ PI din 3 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea.

Împotriva acestei hotărâri petiționarul a declarat recurs.

Raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, prima instanță a reținut, că în cauză nu s-a făcut dovada că vânzătorul, intimat C.D. și notarii publici l-ar fi indus în eroare pe cumpărător cu privire la neintabularea imobilului în cartea funciară, astfel încât rezoluția de netrimitere în judecată este legală și temeinică.

De altfel, se constată de Înalta Curte că rezoluția atacată în prezenta cauză a mai făcut obiectul analizei instanței supreme în dosarul nr. 861/59/2008 în care s-a pronunțat decizia nr. 256 din 27 ianuarie 2009 prin care s-a respins, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul G.B.P. împotriva sentinței penale nr. 221/ PI din 25 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul G.B.P. împotriva sentinței penale nr. 250/ PI din 3 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2009.