Cassation inadmissibility of factual re-examination and late-raised evidence objections in land restoration and construction suspension disputes

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1 din 8 ianuarie 2008, Tribunalul Buzău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes invocate de pârâta SC C. SA și a respins acțiunea formulată de reclamanții P.A. și L.R.D. prin procurator Ț.D.Ș. împotriva acestei pârâte și a pârâtului Municipiul Buzău – prin primar.

Reclamanții au învestit instanța cu o cerere prin care au solicitat să se dispună sistarea lucrării edificiilor aflate în perimetrul Cartierului O. din Municipiul Buzău, invocând faptul că sunt proprietarii de drept ai suprafeței de 24 ha pe care se efectuează lucrările de construire.

Instanța fondului a reținut în considerentele hotărârii, că prin Hotărârea nr. 8 din 28 aprilie 2005, Consiliul Local Buzău a aprobat asocierea în participațiune a Municipiului Buzău cu SC C. SA în vederea finanțării și realizării unui ansamblu de locuințe pe terenul – proprietate privată a municipiului, în suprafață totală de 230.900 m.p., ce face parte din suprafața de 33 ha teren arabil, trecut în proprietatea Municipiului Buzău prin ordinul prefectului nr. 146 din 24 iulie 2001.

S-a considerat că nu prezintă relevanță faptul că reclamanții au atacat ordinul prefectului câtă vreme, aceștia nu au un titlu care să ateste dreptul lor de proprietate asupra terenului ce face obiectul asocierii mai ales că, prin chiar cererea introductivă, au arătat că au formulat o plângere în baza Legii nr. 247/2005 pentru atribuirea terenului pe vechiul amplasament.

Cu privire la excepția lipsei de interes și la cea a lipsei calității procesuale a reclamanților, instanța a apreciat că sunt nefondate, fiind evident că aceștia au și calitate și interes în situația în care pretind că au calitatea de a li se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.

Apelul formulat de reclamanți împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 104 din 20 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu face parte din suprafața de 33 ha – proprietatea privată a Municipiului Buzău, înscris în cartea funciară la nr. 10225, iar reclamanții pretind că acest teren ar reprezenta vechiul amplasament al proprietății lor ce urmează a le fi reconstituită conform Legii nr. 247/2005.

Faptul că reclamanții au promovat un litigiu în baza legii menționate și că au formulat o cerere de intervenție cu privire la terenul pe care se execută lucrările însă, nu le conferă un drept cu privire la teren pentru a solicita sistarea lucrărilor ce se execută în temeiul unui contract valabil încheiat.

De asemenea, s-a considerat că reaua – credință a pârâților nu a fost dovedită, iar reclamanții nu au demonstrat existența dreptului subiectiv al lor ca și condiție indispensabilă pentru a atrage eventuala sistare a lucrărilor ce se efectuează pe terenul în litigiu.

Mai mult, instanța a reținut și faptul că, deși proiectul a fost demarat în anul 2005, apelanții nu au notificat părțile din contractul de asociere în participațiune.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții care, au invocat motivele de nelegalitate reglementate de prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au susținut următoarele:

- Ordinul Prefectului nr. 146/2001 prin care terenul în litigiu a fost trecut din domeniul public în domeniul privat al Municipiului Buzău și în baza căruia s-a încheiat contractul de asociere în participațiune, a avut drept scop sustragerea terenului de sub jurisdicția Legii nr. 247/2005 și eludarea dispozițiilor acesteia.

- Considerentul pentru care s-a formulat cererea de sistare a lucrărilor a constat în faptul că terenul este supus procedurii de restituire foștilor proprietari prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, procedură nefinalizată și care face obiectul dosarului nr. 10260/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Buzău.

Un alt considerent ce a stat la baza cererii l-a constituit faptul că, prin contractul de asociere în participațiune s-a stabilit edificarea construcției după scoaterea terenului din circuitul agricol.

- Instanțele anterioare nu au examinat aceste situații de fapt și mai mult, au respins cererea de probe cu înscrisuri, din care să rezulte îndeplinirea formalităților de scoatere a terenului din circuitul agricol și stadiul procedurii de restituire.

- În considerentele hotărârilor anterioare, instanțele au făcut referire doar la aparența de drept, determinată de existența contractului de asociere în participațiune.

În plus, cu ocazia dezbaterilor, reclamanții au invocat încă un motiv de recurs în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., respectiv acela al omisiunii instanței de apel de a se pronunța asupra cererii de completare a probatoriilor cu înscrisuri.

Prin notele scrise depuse de intimata SC C. SA Buzău, la data de 13 ianuarie 2009, s-a solicitat respingerea recursului, întrucât criticile invocate de recurenți nu se încadrează în motivele expres și limitativ prevăzute de lege pentru modificarea sau casarea hotărârii, în contextul în care aceștia au solicitat casarea deciziei în vederea administrării probei cu înscrisuri.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În cuprinsul cererii de recurs, recurenții au indicat ca temei prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., respectiv nearătarea motivelor pe care se sprijină hotărârea atacată sau motivarea contradictorie ori arătarea unor motive străine de natura pricinii și prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce vizează lipsa de temei legal, aplicarea greșită ori încălcarea legii.

Cu toate acestea, dezvoltarea motivelor de recurs invocate și argumentele folosite de recurentă nu fac posibilă încadrarea lor în reglementările indicate ca și temei al recursului.

Astfel, recurenții au expus pe larg considerentele ce au stat la baza promovării cererii introductive, aspecte ce vizează situații de fapt, susținând că aceste chestiuni nu au fost examinate de instanțele anterioare care, au făcut referire, în hotărârile date, doar la aparența de drept, determinată de existența contractului de asociere în participațiune.

Față de această situație, în considerarea prevederilor art. 304 C. proc. civ. în conformitate cu care, modificarea ori casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate strict și limitativ prevăzute la punctele 1-9 criticile recurenților ce vizează stabilirea situației de fapt care, reprezintă atributul exclusiv al instanțelor anterioare, nu pot face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală.

De asemenea, după ce – în cuprinsul recursului – se susține că s-a respins administrarea probei cu înscrisuri din care să rezulte îndeplinirea formalităților de scoatere a terenului din circuitul agricol și stadiul procedurii de restituire, cu ocazia dezbaterilor, recurenții au invocat un nou motiv de recurs pretins a fi de ordine publică și anume – omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra cererii de completare a probelor cu înscrisuri.

Înalta Curte constată că noul motiv invocat nu constituie unul de ordine publică, de natură a face obiectul controlului judiciar.

În realitate, recurenții încearcă, sub adăpostul prevederilor art. 306 alin. (1) și 2 C. proc. civ. – să invoce un posibil motiv de nelegalitate peste termenul legal.

În concluzie, față de considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții P.A. și L.R.D. împotriva Deciziei nr. 104 din 20 mai 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2009.