Wood paneling quality defects and admissibility of extrajudicial expert reports in commercial sale disputes

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta SC U.E.P. SRL București a chemat în judecată pe pârâta SC U.L.P. SRL Vatra Dornei, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare intervenit între părți și obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 276.123,86 lei reprezentând contravaloare lambriu, transport, materiale, manoperă și 100.000 lei reprezentând pierderea suferită de reclamantă datorită întârzierii datei deschiderii hotelului precum și pentru perioada de timp necesară înlocuirii lambriului necorespunzător calitativ.

Cauza a fost soluționată de către Tribunalul Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, care prin sentința nr. 4636 din 28 decembrie 2006, a admis, în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 6.603 ron reprezentând 10% din contravaloarea lambriului furnizat de pârâtă ; a respins, ca neîntemeiate, celelalte capete de cerere; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 660 ron reprezentând cheltuieli de judecată.

În esență, în considerentele sentinței s-a reținut că pretențiile reclamantei privind suma de 660.271.500 lei vechi sunt întemeiate, având în vedere concluziile raportului de expertiză care a stabilit că procentul de lambriuri care nu corespunde normelor de calitate, este mai mic de 10%. În ceea ce privește celelalte pretenții solicitate de către reclamantă, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada prin probatoriul administrat în cauză, a efectuării unor asemenea plăți sau a faptului că s-a creat un prejudiciu. Capătul de cerere referitor la rezoluțiunea contractului a fost respins, în raport de realizarea obligațiilor contractuale și plata prețului. De asemenea, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, invocată de către pârâtă.

Împotriva sentinței fondului au declarat apel reclamanta și pârâta.

Analizând motivele formulate de cele două apelante, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 137 din 17 decembrie 2007 a respins ca nefondate ambele apeluri.

Pentru a respinge apelurile, Curtea a reținut că probatoriul administrat în cauză a fost corect interpretat de prima instanță, constatând că prejudiciul cert cauzat reclamantei, constă în contravaloarea procentului de 10% din ultimul transport, ce nu corespunde standardelor calitative impuse, pentru celelalte pretenții constatând în mod corect că reclamanta nu a produs probe convingătoare în dovedirea lor. Față de criticile din apel privind raportul de expertiză extrajudiciară, instanța a apreciat că această probă a fost în mod corect înlăturată în condițiile în care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. Cu privire la raportul de expertiză tehnică, părțile nu au formulat critici în legătură cu acesta. De asemenea, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit fără echivoc culpa pârâtei în îndeplinirea obligațiilor.

Împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel au declarat recurs reclamanta SC U.E.P. SRL București și pârâta SC U.L.P. SRL Vatra Dornei.

1. Recurenta SC U.E.P. SRL București a invocat motivele prevăzute de 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a susține că deși prin concluziile raportului de expertiză extrajudiciară s-a stabilit că lambriul livrat era necorespunzător din punct de vedere calitativ, prezentând deficiențe sub multe aspecte, ambele instanțe nu au analizat îndeajuns probele administrate cu privire la petitele cererii de chemare în judecată. De asemenea, a susținut că societatea reclamantă a făcut dovada prejudiciului suferit de pe urma achiziționării materialului lemnos de către pârâtă, motiv pentru care apreciază ca partea în culpă trebuie să răspundă pentru prejudiciul cauzat, respectiv prejudiciul efectiv cât și foloasele nerealizate.

În continuare, susține aplicabilitatea dispozițiilor art. 1073 C. civ. pentru pretențiile reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligațiilor de către debitor.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei pronunțată de instanța de apel și admiterea în totalitate a cererii de chemare în judecată.

2. Cel de-al doilea recurs a fost formulat de către pârâta SC U.L.P. SRL Vatra Dornei, fără a indica motivele de nelegalitate, așa cum impun dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Prin criticile sale, recurenta a susținut că instanța de apel, în mod greșit a dispus obligarea societății la plata sumei de 6.603 lei, întrucât din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că societatea reclamantă a montat lambriul cu personal necalificat, ceea ce ar putea conduce la imperfecțiunile reclamate. De asemenea, tot din concluziile raportului de expertiză a rezultat că între părți nu a existat un contract ferm, care să prevadă condițiile de livrare. În consecință, apreciază că societatea pârâtă nu se face vinovată de culpă în îndeplinirea obligațiilor, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurată, în sensul admiterii apelului propriu și respingerii acțiunii reclamantei.

Prin întâmpinarea formulată în raport de cererea de recurs, reclamanta a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat, susținând că a făcut pe deplin dovada prejudiciului suferit de pe urma achiziționării materialului lemnos de la pârâtă, partea în culpă trebuind să răspundă pentru prejudiciul suferit. În raport de expertiza tehnică extrajudiciară, apreciază incidența dispozițiilor art. 1352 C. civ.

Înalta Curte, având în vedere recursul reclamantei și excepția netimbrării recursului pârâtei, reține:

Recursul reclamantei SC U.E.P. SRL București.

Prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea vizând dispozițiile imperative prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care impun încadrarea motivelor de recurs în motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În esență, deși recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în realitate a dezvoltat critici de netemeinicie, privind interpretarea probelor, atribut de competența exclusivă a instanței de fond și apel, care nu pot face obiectul cenzurii instanței de recurs.

Referitor la incidența dispozițiilor art. 1352 C. civ., care instituie răspunderea vânzătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, stabilite de către raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, Înalta Curte reține că ambele instanțe au înlăturat concluziile acestui raport de expertiză, nefiind o probă dispusă și încuviințată de către instanță. Conform art. 201 C. proc. civ., expertiza se ordonă și se administrează în cursul procesului, instanța fiind obligată ca, în cazul în care a admis acest mijloc de dovadă, să stabilească clar obiectivele, respective împrejurările de fapt asupra cărora i se cere expertului să-și exprime părerea sau să le constate ca specialist.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

Recursul pârâtei SC U.L.P. SRL Vatra Dornei.

Având în vedere recursul declarat, raportat la soluția instanței, Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997, a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru, în sumă de 239,72 lei și respectiv timbru judiciar de 5 lei, potrivit art. 1 din O.G. nr. 32/2005.

Astfel fiind, Înalta Curte a pus în vedere recurentei, să timbreze recursul, conform dispozițiilor art. 36 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997.

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 și art. 35 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a taxelor judiciare de timbru raportat la dispozițiile art. 302 indice pct. 2 C. proc. civ. a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Având în vedere că recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de timbrare a cererii, așa cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 6 iunie 2008, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului pârâtei ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC U.E.P. SRL București și pârâta SC U.L.P. SRL Vatra Dornei împotriva Deciziei nr. 137 din 17 decembrie 2007 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de pârâta SC U.L.P. SRL Vatra Dornei împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2008.