Taxpayer wins remand for expert review of plastic packaging levy calculation.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Division) reversed the lower court's judgment and remanded the case for retrial to the same court (Pitești Court of Appeal), thereby setting aside the prior dismissal of the taxpayer's action. The dispute concerned a tax assessment imposing environmental fund contributions and late payment penalties on the taxpayer for producing and selling plastic packaging (polyethylene bags, films under 0.1 mm, and shrink wrap), which the taxpayer challenged as unlawful, arguing the products were finished goods, not packaging, and that the applicable legal basis was retroactively applied. The court held that, although the obligation to pay the 3% environmental fund levy derived from the law (art. 9(1)(d) of Law 293/2002 approving O.U.G. 93/2001), the lower instance erred by ignoring the taxpayer's challenge to the calculation method, and ordered that a court-appointed expert assessment be conducted—even without a party request, under art. 129 C. proc. civ.—to determine whether the PVC films purchased and resold were packaging within the legal meaning or finished products, requiring remand for that purpose.
Legislator headnote
AI generatedart. 129 C. proc. civ; Taxpayer wins remand for expert review of plastic packaging levy calculation: Temeiul legal al acestei verificări l-au constituit dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 293/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 93/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind fondul de mediu, potrivit cărora cota de 3% din valoarea acestor ambalaje se constituie venit la fondul de mediu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 21 aprilie 2008 reclamanta SC V.F.M. SRL, Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată A.F.M. solicitând anularea obligațiilor de plată în sumă de 20.761 lei și a majorărilor de întârziere în sumă de 30.708 lei stabilite prin Decizia de impunere nr. 21165 din 27 noiembrie 2007 și raportul de inspecție fiscală nr. 211.64 din 26 noiembrie 2007, anularea Deciziei nr. 24 din 19 februarie 2008, precum și suspendarea actelor administrative fiscale începută prin somația nr. 466/2008.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, obligațiile stabilite la fondul de mediu sunt nelegale, întrucât actele normative invocate exced perioadei controlate, fiind ulterioare.
Ca atare, menționează reclamanta, în mod greșit organul de control a asimilat drept ambalaje, sacoșele din polietilenă, foliile cu grosimi mai mici de 0,1 mm și folie termocontractabilă.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 177/F-C din 26 noiembrie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea, apreciind că interpretarea reclamantei potrivit căreia produsele sale nu s-ar încadra în categoria ambalajelor neputând fi primită, față de prevederile H.G. nr. 349/2002.
Instanța de fond a arătat că nici susținerile reclamantei privind aplicarea retroactivă a legii nu poate fi reținută, întrucât la data controlului, taxa aferentă emisiilor de poluanți în atmosferă era reglementată de Legea nr. 293/2002, iar pentru perioada 3 octombrie 2003 – 31 decembrie 2003, prin O.U.G. nr. 86/2003 și Legea nr. 333/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC V.F.M. SRL, Râmnicu Vâlcea, susținând în esență că organele de inspecție fiscală nu au prezentat în raport modul de calcul la bazei impozabile, precum și calculul contribuțiilor stabilite suplimentar.
Cu privire la cota de 3% recurenta arată că aceasta nu poate fi aplicată întrucât foliile PVC comercializate de ea achiziționate de la diverși furnizori nu au avut destinație de ambalaj în înțelesul dispozițiilor legale în vigoare la data controlului, ci de produs finit fiind cumpărate și vândute ca atare.
Recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Ca urmare a controlului efectuat la sediul recurentei reclamante s-a constatat că în perioada 7 iunie 2002 – 2 octombrie 2003 aceasta a produs și comercializat ambalaje din material plastic, respectiv saci, pungi și sacoșe de polietilenă, folie termocontratibilă și folie polietilenă cu grosimi mai mici de 1 mm.
Temeiul legal al acestei verificări l-au constituit dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 293/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 93/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000 privind fondul de mediu, potrivit cărora cota de 3% din valoarea acestor ambalaje se constituie venit la fondul de mediu.
Această obligație a recurentei reclamante derivă din lege, astfel încât plata ei nu poate fi pusă în discuție.
Ceea ce contestă recurenta reclamantă este însă modul de calcul al acestei obligații, aspect pe care instanța de fond l-a ignorat.
În raport de complexitatea litigiului și având în vedere dispozițiile art. 129 C. proc. civ. se impune efectuarea unei expertize de specialitate, chiar dacă proba nu a fost solicitată de părți la fond.
După rejudecare, expertiza va stabili dacă foliile din PVC comercializate și achiziționate de recurenta reclamantă de la diverși furnizori nu au avut destinația de ambalaj în sensul normelor legale invocate de aceasta, ci aceea de produs finit, fiind cumpărate și vândute ca atare.
Așa fiind, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat reclamanta SC V.F.M. SRL, Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 177/ F-C din 26 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.