Legality of maintaining preventive detention post-conviction for trafficking of minors based on public order risk under ECHR Article 5 and Romanian Code of Criminal Procedure Article 160b
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeals declared by the defendants, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to maintain the preventive detention of the two accused and ordering each to pay 200 lei in judicial costs to the state. The dispute concerned the legal and reasonable basis for continued pre-trial detention following convictions by the Bucharest Tribunal for human trafficking of minors under Article 13 of Law No. 678/2001, where the defendants argued for their release despite the trial court’s sentences of 4 and 6 years of imprisonment. The Supreme Court ruled that the detention was lawful and necessary under Article 300 and Article 160b(3) of the Code of Criminal Procedure because the offenses carried statutory penalties exceeding four years, there was concrete danger to public order, and the detention complied with Article 5(1)(a) and (c) of the European Convention on Human Rights, particularly given the recidivism of one defendant.
Legislator headnote
AI generatedart. 300 C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Legality of maintaining preventive detention post-conviction for trafficking of minors based on public order risk under ECHR Article 5 and Romanian Code of Criminal Procedure Article 160b: Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații R.C. și R.N. (fost N.) au comis fapta de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 22 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr. 44891/3/2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a menținut arestarea preventivă a apelanților inculpați R.C. și R.N. (fost N.), în baza 3002 și a art. l60b alin. (3) C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor în libertate.
Înalta Curte constată, că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 300 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. l60b.
Conform art. l60b alin. (3) din același cod, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanța de apel, constatând că aceste dispoziții procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpații R.C. și R.N. (fost N.) au comis fapta de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menținerea arestării preventive.
Înalta Curte reține că încheierea instanței de apel este legală și temeinică.
Astfel, potrivit art. 5 pct. l din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpații au fost, inițial, arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune [(lit. c)].
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. l lit. a) din Convenție)], în speță, în temeiul condamnării inculpaților R.C. și R.N. (fost N.) la pedepsele de 4 de ani închisoare și respectiv 6 ani închisoare [(aplicate în baza art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001, prin Sentința penală nr. 459 din 28 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a Il-a penală)].
Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a inculpaților este justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și existând probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la situația familială a inculpaților, Înalta Curte observă că a fost avută în vedere cu prilejului stabilirii pedepsei pentru inculpata R.C. (4 ani închisoare), căreia i s-au aplicat circumstanțe atenuante.
Cu privire la inculpatul R.N. (fost N.), inculpat recidivist, Înalta Curte constată că acesta prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, astfel încât se impune menținerea sa în continuare în stare de arest preventiv.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002 și ale art. l60b alin. (3) C. proc. pen., cât și prevederile art. 5 pct. l lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 200 lei, din care onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpații R.C. și R.N. (fost N.) împotriva încheierii din 22 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 44891/3/2008 (nr. 1445/2009).
Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru aceștia, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și al Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2009.