Ethnic persecution compensation claim upheld through forced relocation; pension fund appeal rejected, beneficiary status affirmed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Section) dismissed the pension fund’s appeal as unfounded, affirming the lower court’s judgment that annulled the contested decision and ordered recognition of the claimant’s status as a beneficiary under Government Ordinance No. 105/1999, as approved by Law No. 189/2000. The dispute concerned a compensation claim arising from forced ethnic persecution during the 1940–1945 regime in Northern Transylvania, where the claimant’s father, a railway worker, was compelled to relocate with his family from his domicile to Hungary. The court held that Art. 1(c) of Law No. 189/2000 applies because forced relocation to another locality, even via a service transfer, constituted ethnic persecution affecting exclusively the Romanian population, as evidenced by the family’s forced departure and their return to Romania in 1945 upon territorial retrocession; the appeal thus failed on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000; Ethnic persecution compensation claim upheld through forced relocation; pension fund appeal rejected, beneficiary status affirmed: Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, constituind o modalitate de persecuție etnică, chiar dacă aceasta a fost determinată de schimbarea locului de muncă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 24 septembrie 2003, reclamantul M.M. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 4919 din 11 aprilie 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut că după ocuparea Ardealului de Nord, tatăl său, lucrător C.F.R., a fost obligat să se mute în cantonul MAV com. Koba, aflat pe teritoriul ungar și împreună cu el toată familia, fiindu-le interzisă folosirea limbii române.
Prin sentința civilă nr. 246 din 9 iunie 2003, Curtea de Apel Oradea a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut ca fiind incidente dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu, constituind o modalitate de persecuție etnică, chiar dacă aceasta a fost determinată de schimbarea locului de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Bihor, care a susținut că transferul în interesul serviciului, la stațiile Căilor Ferate din Ungaria, nu reprezintă o persecuție etnică, persoana în cauză nefiind obligată să accepte.
Recursul nu este fondat.
Prin dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, legiuitorul a înțeles să instituie o reparație patrimonială în favoarea persoanelor, cetățeni români care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, printre care se enumeră și strămutarea în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Din probele administrate în cauză a rezultat că tatăl reclamantului, M.M., lucrător C.F.R., după momentul ocupării Ardealului de Nord, a fost obligat să-și părăsească domiciliul, orașul Carei și locul de muncă și să lucreze în cadrul Căilor Ferate Maghiare, în localitatea Koba. Împreună cu el s-a aflat întreaga familie care, altfel, ar fi fost lipsită de mijloace de subzistență.
Nu numai că plecarea din localitatea de domiciliu s-a făcut forțat, alternativa fiind eventuala refugiere în teritoriul românesc, neocupat, dar această măsură a privit exclusiv populația română din Ardealul de Nord, ceea ce denotă cu evidență, caracterul etnic.
Astfel fiind, în mod legal și temeinic, instanța fondului a reținut incidența dispozițiilor Legii nr. 189/2000, fiind făcută dovada persecuției entice, prin mutarea forțată. Că este așa, o dovedește în plus revenirea în țară a întregii familii, în anul 1945, o dată cu retrocedarea teritoriilor românești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Bihor, împotriva sentinței civile nr. 246 CA - P din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2003.