Recognition of ethnic persecution benefits for persons born during parental displacement: appeal allowed, lower decision set aside, and pension authority ordered to issue new benefits decision

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamantul R.A.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, anularea Hotărârii nr. 6113 din 30 martie 2007 și recunoașterea calității sale de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că familia sa a făcut obiectul schimbului de populația ce a avut loc urmare a Tratatului încheiat la Craiova în anul 1940, fiind născut la 1 decembrie 1944, în localitatea Turda, în perioada de refugiu a părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 515/CA din 5 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca nefondată, instanța reținând, în esență, că reclamantul nu a făcut dovada faptului că a fost conceput în perioada de refugiu a părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât R.A.G., cât și Casa Județeană de Pensii Tulcea.

Prin recursul declarat, R.A.G. a susținut, în esență, că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei a făcut dovada încadrării sale în situația prevăzută de lege, astfel încât, în opinia sa, atât hotărârea emisă de pârâtă cât și sentința atacată sunt netemeinice și nelegale.

Recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Tulcea, a criticat soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că reclamantul nu a fost strămutat din Bulgaria deoarece acesta nu era născut în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România, astfel încât acesta nu este îndrituit la beneficiul Legii nr. 189/2000.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constată fondat recursul declarat de R.A.G. și lipsit de interes recursul promovat de Casa Județeană de Pensii Tulcea, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație. O atare concluzie se desprinde din întreaga economie a actului normativ aplicabil, fiind echitabilă acordarea drepturilor în speță.

Se constată că probatoriul administrat, în speță înscrisurile aflate la filele 6-9 din dosarul de fond, respectiv documentele de la filele 3-9 din dosarul de recurs, atestă cu caracter unitar împrejurarea că recurentul-reclamant se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Totodată, se constată că, în raport cu soluția pronunțată de prima instanță, recursul promovat de Casa Județeană de Pensii Tulcea, este lipsit de interes, acesta urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de R.A.G. împotriva sentinței civile nr. 515/CA din 5 iulie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, pe fond, admite acțiunea formulată de R.A.G.

Anulează Hotărârea nr. 6113 din 30 martie 2007 a Casei Județene de Pensii Tulcea.

Obligă pârâta să emită a o nouă hotărâre prin care să se recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 decembrie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 aprilie 2007.

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Tulcea împotriva aceleiași sentințe, ca lipsit de interes.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie 2007.